ICCJ. Decizia nr. 2450/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2450/2009
Dosar nr. 14191/301/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele
Prin Decizia penală nr. 454 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 200 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că petiţionarul a exercitat o cale de atac inadmisibilă, întrucât Decizia penală nr. 200 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, atacată de petiţionar, este definitivă.
Împotriva deciziei penale nr. 454 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, petiţionarul B.M.A. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu un nou recurs, declarat de către petiţionarul B.M.A. împotriva deciziei prin care s-a stabilit deja inadmisibilitatea căii de atac a recursului, exercitată de petiţionar.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 454 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 454 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2428/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2453/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
