ICCJ. Decizia nr. 2453/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2453/2009
Dosar nr. 102/57/2009
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 18 noiembrie 2008, petiţionarul S.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând efectuarea de cercetări faţă de magistraţii judecători D.C. şi S.A.L., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 2481 C. pen.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat că magistraţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atunci când au pronunţat hotărârile judecătoreşti nr. 1461 din 19 decembrie 2006 şi nr. 176 din 14 mai 2007, vătămându-i grav interesele sale legale.
Prin rezoluţia nr. 715/P/2008 din 5 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători, reţinându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluţia nr. 1/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmării penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul S.C. s-a adresat Curţii de Apel Alba Iulia, solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi tragerea la răspundere penală a judecătorilor pentru faptele reclamate.
Prin sentinţa penală nr. 45 din 31 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 102/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 715/P/2008 din 5 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarul S.C. a declarat recurs, solicitând reluarea cercetărilor şi administrarea de noi probe în vederea tragerii la răspundere penală a judecătorilor ce i-au încălcat drepturile, condamnându-l pe nedrept.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, dar şi întreaga cauză, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii intimaţi, dată în dosarul nr. 715/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este temeinică şi conformă legislaţiei ce reglementează răspunderea penală a magistraţilor pentru măsurile şi hotărârile adoptate la soluţionarea cauzelor repartizate, precum şi limitelor admise de prevederile constituţionale şi procedurale pentru exercitarea controlului asupra hotărârilor judecătoreşti definitive.
Aşa cum rezultă din economia textelor cuprinse în art. 129 din Constituţia României şi art. 17 din Legea nr. 304/2004, pentru organizare judiciară, modificată, rezultă că interpretarea şi evaluarea probelor administrate în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti constituie atributul completului de judecată, iar legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, inclusiv respectarea de către magistraţi a prevederilor ce reglementează desfăşurarea procesului penal, pot fi verificate numai prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare, conform competenţelor stabilite de legea procesual penală.
Pentru a se afla în faţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar a se dovedi omisiunea îndeplinirii unui act ori îndeplinirea în mod defectuos, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu, în exerciţiul funcţiei deţinute, având ca urmare cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanelor.
În speţa de faţă nu au fost evidenţiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, activitatea celor doi magistraţi nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând nicio atingere intereselor legale ale petiţionarului.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că organele de urmărire penală în mod corect au dispus în cauză neînceperea urmăririi penale astfel că rezoluţia nr. 715/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală şi temeinică neimpunându-se desfiinţarea ei.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petiţionarul S.C.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2456/2009. Penal → |
|---|
