ICCJ. Decizia nr. 2419/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2419/200.
Dosar nr. 1353/99/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 389 din 30 iunie 2008, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul S.M. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. şi art. 174-176 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 64 lit. a), b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului deţinerea preventivă începând cu 17 ianuarie 2008 până la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.D., în consecinţă inculpatul a fost obligat să plătească acestuia, cu titlu de daune materiale suma de 1.500 RON.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.D.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise acţiunile civile formulate de Serviciul de Ambulanţă al judeţului Iaşi, Spitalul Clinic „Sf.Spiridon" Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi, în calitate de părţi civile, şi, în consecinţă, inculpatul a fost obligat să plătească acestora următoarele sume:
- suma de 412 lei părţii civile Serviciul de Ambulanţă al jud. Iaşi reprezentând cheltuieli de transport efectuate de aceasta pentru deplasarea victimelor A.D. şi D.D. din localitatea Tomeşti la unităţile sanitare care le-au acordat asistenţa medicală (câte 206 lei pentru fiecare);
-suma de 9685,16 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a B.N.R până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din OG nr. 9/2000 părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon" cu titlu de daune, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta pentru asistentă medicală acordată victimei D.D.A..
- suma de 264,42 lei părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi, cu titlu de daune, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta pentru asistenţa medicală acordată victimei A.D.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui topor şi a unui târnăcop, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunii, aflate în prezent la I.P.J. Iaşi.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 700 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 15 ianuarie 2008, inculpatul S.M., aflat în stare de ebrietate, într-un local public din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, a provocat un incident verbal, adresându-i-se părţii vătămate A.D. cu ameninţarea că o va tăia cu toporul.
Inculpatul a şi materializat ameninţarea făcută, şi, luându-şi toporul din căruţă, l-a ridicat deasupra capului victimei, care s-a apărat ridicând un scaun. Lovitura aplicată cu tăişul toporului şi care viza creştetul capului acesteia a lovit scaunul şi apoi zona stânga a capului victimei care a şi căzut pe pardoseală.
În timpul conflictului, fratele victimei A.F. a fost lovit şi el de inculpat cu pumnul în faţă, căzând între mese şi pierzându-şi cunoştinţa.
Pentru că martora P.P., barmaniţa localului, a refuzat să-i restituie toporul, inculpatul s-a dus imediat la căruţă de unde a revenit înarmat cu un târnăcop. Întâlnind-o pe partea vătămată D.D.A. care alunecase şi căzuse pe terasa barului, inculpatul i-a aplicat două lovituri, una în abdomen, sub stern, iar cealaltă în zona intercostală lateral stânga.
Raportul de constatare medico-legală nr. 431 din 4 martie 2008 întocmit de I.M.L. Iaşi a concluzionat că victima A.D. a prezentat fractură liniară frontală stânga, plagă contuză fronto-parietală stângă, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent şi care necesită pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a concluzionat că leziunile, prin ele însele şi la data producerii lor nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Raportul de constatare medico-legală emis de I.M.L. Iaşi sub nr. 4232 din 4 martie 2008 a concluzionat că victima D.D.A. a prezentat un politraumatism cu plagă penetrantă toracică stângă cu hemotorax stâng, fisură coasta a VII-a stângă şi plagă punctiformă diafragmatică, plagă penetrantă abdominală cu contuzie enteromezenterică, decapsulare splenică, hemoperitoneu şi evisceraţia intestinului subţire – leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (posibil târnăcop) şi care necesită 30-40 zile îngrijiri medicale.
S-a concluzionat şi că leziunile, prin ele însele şi la data producerii lor au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Audiat în ambele etape procesuale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor imputate în circumstanţele de mod, loc şi timp descrise mai sus, declaraţiile sale fiind confirmate de celelalte probe ale dosarului.
Situaţia de fapt reţinută mai sus rezultă din: declaraţiile părţilor vătămate/civile A.D., D.D.A., declaraţiile martorilor F.M., P.P., P.D., I.L.M., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, procesele-verbale de ridicate a toporului şi a târnăcopului de la locuinţa inculpatului, declaraţiile acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul S.M..
Procurorul a susţinut că hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale, impunându-se majorarea acesteia.
Inculpatul a criticat greşita încadrare juridică a infracţiunii, susţinând că, în mod corect, trebuia reţinut art. 181 C. pen. pentru fapta comisă împotriva lui A.D., şi, respectiv, art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen. pentru fapta comisă împotriva lui D.D.A.
Sub aspectul individualizării pedepsei, a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., arătând că a reacţionat la provocarea părţilor vătămate, iar aplicarea unei pedepse excesive nu este de natură să corecteze afecţiunile psihice de care suferă.
Prin Decizia penală nr. 32 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul S.M., a desfiinţat în parte latura penală şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.
A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. şi din minută dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus la zi durata arestului preventiv.
În recursul declarat împotriva acestei decizii penale, inculpatul S.M. a reluat criticile formulate, atât cu privire la încadrarea juridică, cât şi cu privire la individualizarea pedepsei.
Recurentul inculpat a susţinut că viaţa victimei A.D. nu a fost pusă în pericol, prin urmare încadrarea juridică a faptelor comise în concurs real este cea prevăzută de art. 181 C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen. A mai susţinut că, în cazul în care nu se primeşte această susţinere, faptele sale să fie încadrate în două tentative la infracţiunea de omor, în concurs real.
S-a mai solicitat că în cauză să se reţină aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa aplicată să fie redusă în raport de circumstanţele reale şi personale ale faptei şi făptuitorului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Conduita agresivă a inculpatului îndreptată împotriva celor din grupul de „şmecheri de Tomeşti" (astfel cum el însuşi i-a caracterizat) are continuitate şi unitate de acţiune, stând sub impulsul hotărârii luate de acesta de a le da localnicilor o lecţie.
În această unică împrejurare, inculpatul îşi aduce de la căruţă uneltele care îi pot folosi într-o acţiune de violenţă, mai întâi toporul şi apoi târnăcopul, şi le foloseşte împotriva membrilor grupului.
Acţiunea sa agresivă a făcut două victime şi dacă viaţa părţii vătămate A.D. nu a fost pusă în primejdie (aşa cum s-a petrecut cu victima D.D.A.), acest lucru s-a datorat modului eficient în care aceasta s-a apărat, ridicând un scaun deasupra capului şi parând, practic, o lovitură care îi viza creştetul.
Inculpatul a urmărit să ucidă victima, astfel cum a şi ameninţat-o, de altfel, şi şi-a continuat intenţia şi asupra celei de-a doua părţi vătămate, căreia i-a cauzat cu târnăcopul plăgi toracice şi abdominale penetrante.
Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală şi temeinică şi că nu se impune schimbarea acesteia, astfel cum s-a solicitat, nefiind vorba de săvârşirea a două infracţiuni distincte, separate, independent realizate.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Iniţiativa conflictului, ca şi întreţinerea lui, i-au aparţinut în exclusivitate inculpatului care nu a fost provocat în niciun mod de către victimele sale. Inculpatul nu a săvârşit faptele sub imperiul stării de tulburare care să-i fi fost indusă de părţile vătămate, iar faptul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice nu constituie o circumstanţă sau o cauză care să îl favorizeze.
Faptele au fost comise cu discernământ, de către o persoană care a mai fost condamnată pentru săvârşirea de infracţiuni de violenţă, astfel că Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare este necesară reeducării acesteia, neimpunându-se reducerea cuantumului ei.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2008, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2008 la 24 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2399/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2424/2009. Penal → |
|---|
