ICCJ. Decizia nr. 2537/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2537/2009
Dosar nr. 19735/3/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 19 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a condamnat pe inculpaţii G.C. şi I.I., la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru inculpata G.C. şi, respectiv, art. 74 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru inculpatul I.I.
Prin aceeaşi sentinţă, a mai fost condamnată inculpata G.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dispunându-se, ca în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 10 aprilie 2008 la zi.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpata G.C., a sumei de 130 lei, ridicată şi indisponibilizată la C.E.C.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor şi distrugerea acestora, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
în esenţă, s-au reţinut următoarele:
La datele de 13 februarie 2008, 21 februarie 2008 şi 25 februarie 2008, mai mulţi colaboratori, sub supravegherea investigatorului sub acoperire M.C., au cumpărat de la inculpaţii G.C. şi I.I., câte 5 doze de heroină, contra sumei de 250 lei. La percheziţia domiciliară, au mai fost găsite asupra inculpatei G.C. 43 de doze de heroină, pe care le deţinea în vederea comercializării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 85 din 9 aprilie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei mai sus-menţionate.
Totodată, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 10 aprilie 2008 la zi.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., ca urmare a acordării unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedepsele aplicate.
În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au realizat traficul de heroină (cei doi inculpaţi, mamă şi fiu, vindeau droguri de mare risc în imobilul în care locuiau), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţele au avut în vedere scopul pedepsei, apreciind corect că acesta poate fi atins numai prin executarea în regim privative de libertate.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi I.I. şi G.C. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi I.I. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 85 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui recurent inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2008 la 2 iulie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2535/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2539/2009. Penal → |
|---|
