ICCJ. Decizia nr. 263/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 263/2009
Dosar nr. 321/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea pronunţată la 07 octombrie 2008, în dosarul său nr. 3015/116/2007, a dispus, printre altele, în baza dispoziţiilor art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat B.M.M.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că şi în faza judecării apelului formulat de inculpat împotriva sentinţei prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei infracţiuni deosebit de grave, se menţin temeiurile legale avute în vedere la luarea, faţă de el, a măsurii arestării preventive, acestea nu s-au schimbat, iar lăsarea în stare de libertate este periculoasă pentru ordinea publică, persoana inculpatului, prin datele reţinute în cauză, prezentând periculozitate pentru comunitate.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
La termenul de judecată fixat pentru examinarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea juridică, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive, sens în care a susţinut că la acest moment, inculpatul fiind arestat preventiv de la 29 noiembrie 2006, nu mai subzistă temeiurile acestei măsuri, inculpatul a fost sincer în fazele urmăririi penale şi judecăţii în fond, iar persoana sa nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că inculpatul, prin sentinţa penală nr. 79 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Călăraşi, a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Analizând situaţia reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, se constată că de la data dispunerii, faţă de el, a măsurii preventive, în concordanţă cu dispoziţiile art. 136, ale art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., starea sa de arest a fost verificată de judecător în condiţiile impuse de art. 160b din acelaşi cod.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive poate avea loc numai dacă aceasta s-a dispus cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice măsura, în cauză astfel de situaţii neregăsindu-se. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, iar persoana inculpatului, precum şi împrejurările care au conturat situaţia de fapt şi vinovăţia sa, conducând la presupunerea rezonabilă că este vinovat.
Privind perioada scursă de la data reţinerii şi arestării (29 noiembrie 2006), este de menţionată că aceasta nu a depăşit durata termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, aceasta fiind complexă odată ce a parcurs, urmare unei casări dispusă la 4 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reluarea judecării de către instanţa de fond.
În ce priveşte pericolul prezentat de persoana inculpatului, acesta se deduce din împrejurările comiterii faptei, respectiv starea de beţie voluntară, părăsirea de către făptuitor a victimei la locul unde o agresase, lipsa oricărei acţiuni de a o ajuta sau de a solicita intervenţia unei ambulanţe, aceste date existând în actele dosarului.
Ca atare, încheierea recurată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva încheierii din 7 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3015 /116/2007 (1554/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2676/2009. Penal → |
|---|
