ICCJ. Decizia nr. 2587/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2587/2009
Dosar nr. 178/36/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Constanţa – secţia penală, prin sentinţa penală nr. 29 din 26 ianuarie 2009 dată în Dosar nr. 8123/118/2008 hotărând asupra învinuirilor deduse judecăţii a rezolvat acţiunile penală/civilă în fond prin condamnare/obligare la despăgubiri civile – în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi 346 alin. (1) C. proc. pen. – după cum urmează:
a) în baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul G.F.M. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi,
b) în baza art. 202 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, varianta de specie în prezenţa unui minor urmând ca prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul G.F.M. să execute pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară).
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii / arestării preventive, începând cu data de 07 iulie 2008 la zi, în baza art. 350 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului.
În soluţionarea acţiunilor civile în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi următoarele C. proc. pen., şi art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul G.F.M. la despăgubiri civile în sumă de 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.D.F. şi respectiv 5000 lei cu acelaşi titlu către partea civilă C.V.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul şi la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare statului, în conformitate cu dispoziţiile art. 189 C. proc. pen. - şi onorariile incluzând apărători oficiu, în cuantum de 150 lei, 300 lei, avansate anticipat din fondul M.J.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 27/28 iunie 2008, profitând de neputinţa minorei C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra şi proferând ameninţări la adresa acesteia, inculpatul G.F.M. a întreţinut cu ea un raport sexual normal, în prezenţa minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani.
Situaţia de fapt amintită a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă strânse/administrate pe parcursul întregului proces penal respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere în grup şi planşele fotografice, declaraţiile părţii vătămate C.V. şi cele ale minorului G.D.F., extrasele din registrele de naştere ale minorilor, actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, anchetele sociale, declaraţiile martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G., A.G., procesul verbal de verificare telefonică, planşele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei şi depoziţiile inculpatului.
2. În cauză a declarat apel în termen legal inculpatul G.M.M. solicitând desfiinţarea sentinţei ca nelegală şi netemeinică, cu motivarea în principal, că faptele ilicite nu există întrucât nu a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată iar în subsidiar, că pedepsele aplicate sunt excesive în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) impunându-se reducerea acesteia la perioada executării până în prezent prin arest preventiv.
Curtea de Apel în calitate de instanţă de control judiciar verificând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate cât sub toate aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii – în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. – a respins ca neîntemeiate cererile inculpatului, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, ca aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigenţele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistenţa juridică calificată şi având efectiv posibilitatea administrării probelor în aceleaşi condiţii cu accizare, respectiv ascultarea sa în primă instanţă (în apel, uzând de dreptul la tăcere), audierea martorului ocular, verificarea probelor ştiinţifice.
Probele administrate în cauză indicate în expunerea sentinţei – proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere în grup şi planşe fotografice, declaraţiile părţii vătămate C.V. şi cele ale minorului G.D.F., actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, declaraţiile martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G., A.G., procesul-verbal de verificare telefonică, planşele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei şi depoziţiile inculpatului – atestă în mod convingător că în noaptea de 27 iunie 2008, în prezenţa minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani, profitând de neputinţa minorei C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra, inculpatul G.F.M. a proferat ameninţări la adresa acesteia şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de viol – în formă calificată asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani corupţie sexuală în prezenţa unui minor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi art. 202 alin. (1) teza a II C. pen. aflate în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Apărarea iniţială a inculpatului în sensul că i-a întâlnit pe cei doi minori, partea vătămată C.V. şi martorul G.D.F., i-a condus la o căsuţă din Complexul P. Costineşti şi le-a oferit mâncare/ adăpost peste noapte, că a întreţinut raport sexual oral cu minora şi a încercat ulterior a avea şi raport sexual normal cu aceasta, fără a o constrânge - conform primelor declaraţii făcute potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen. şi în faţa judecătorului cu ocazia ascultării în vederea arestării la 07 iulie 2009 -,retractate ulterior fără justificări când a susţinut că nu a avut raport sexual /nu a săvârşit acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate minoră a fost înlăturată pe baza declaraţiilor părţii vătămate coroborate cu planşele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei, raportul de expertiză biocriminalistică, actele medico-legale, declaraţiile minorului G.D.F. date în cursul urmăririi penale, probe în acuzare dovedind în mod indubitabil că minora a fost victima unui raport sexual prin constrângere având ca autor pe inculpat; problema unui eventual consimţământ din partea minorei a fost înlăturată de plano faţă de vârsta acesteia de 13 ani relevând inexistenţa discernământului şi imposibilitatea de a decide în cunoştinţă de cauză.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret al faptei – dat de împrejurările comiterii acesteia, pe fondul fragilităţii psihice a celor doi minori, cu un nivel redus de instruire, aflaţi într-un disconfort material evident ceea ce i-a vulnerabilizat, supunându-se cu uşurinţă unei persoane adulte care în cauză nu s-a dovedit bine intenţionată – şi statutul de recidivist, postexecutoriu în condiţiile art. 37 lit. b) al inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare (cu executare în regim de detenţie) este de natură să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate dar şi să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul are o situaţie familială şi profesională stabilă întreţinând un minor provenit dintr-o relaţie de concubinaj, având o locuinţă şi un loc de muncă, relativ stabil s-a considerat a fi fost modificată corespunzător prin stabilirea pedepselor individuale la minimul legal special prevăzut de lege / neaplicarea unui spor de recidivă şi concurs de infracţiuni.
Din oficiu instanţa de control judiciar a apreciat însă că interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen. – ca pedeapsă accesorie şi complementară – este nejustificată cu privire la inculpatul în cauză, dispunând prin Decizia penală nr. 8/MP din 23 aprilie 2004, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului şi desfiinţarea parţială a sentinţei, pe latură penală numai sub aspectele de netemeinicie sus-menţionate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Conform art. 383 alin. (1) C. proc. pen. a fost computată din pedeapsă detenţia preventivă în continuare la zi, iar în baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului/apelant G.F.M.
3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către G.F.M. reiterându-se criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 197 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de viol „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa", fapta ilicită amintită având caracter agravant – şi fiind pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi – dacă „victima nu a împlinit vârsta de 15 ani"; de asemenea potrivit art. 202 alin. (1) C. pen. „actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor" sunt incriminate ca infracţiune de corupţie sexuală pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani [în materie penală prin acte obscene se înţeleg acele acţiuni, atitudini, gesturi, manifestări neruşinate, triviale, indecente, vulgare care aduc atingere persoanei simţului comun sentimentului de bună cuviinţă fiind indicate exemplificativ: excitarea organelor sexuale, palparea, dezgolirea acestora, practicarea sau încetarea actului, sugerarea acestuia prin gesturi, atitudini, contactul, atingerea organului sexual al făptuitorului de cel al minorului etc.].
Din probele administrate pe parcursul procesului penal respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciar-operative întocmite cu această ocazie, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice, declaraţiile părţii vătămate C.V. şi cele ale minorului G.D.F., actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, declaraţiile martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G., A.G., procesul-verbal de verificare telefonică, planşele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei şi depoziţiile inculpatului, rezultă că noaptea de 27 iunie 2008, în prezenţa minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani, profitând de neputinţa minorei C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra, inculpatul G.F.M. a proferat ameninţări la adresa acesteia şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal, fapte prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. şi art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în concurs art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul săvârşindu-le mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Apărarea iniţială a inculpatului în sensul că i-a întâlnit pe cei doi minori, partea vătămată C.V. şi martorul G.D.F., i-a condus la o căsuţă din Complexul P. Costineşti şi le-a oferit mâncare, adăpost peste noapte, că a întreţinut raport sexual oral cu minora şi ulterior a avea şi un raport sexual normal, fără a o constrânge - conform primelor declaraţii făcute potrivit art. 70 alin. (3) C. pen., inclusiv la judecător cu ocazia ascultării în vederea arestării la 07 iulie 2009 – retractate ulterior fără justificări când a susţinut că nu a avut raport sexual/nu a săvârşit acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate minore – este contrazisă/infirmată de declaraţiile constante în sens contrar ale părţii vătămate coroborate cu planşele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei, raportul de expertiză biocriminalistică, actele medico-legale, declaraţiile minorului G.D.F. date în cursul urmăririi penale, probe în acuzare atestând în mod univoc/indubitabil că minora a fost victima unui raport sexual, prin constrângere în prezenţa minorului G.D.F. în vârstă de 12 ani la data şi în împrejurările arătate prin actul de inculpare prevăzute ulterior prin sentinţă, iar autorul este inculpatul; se reţin declaraţiile minorului G.D.F. în acuzare, respectiv cele date în cursul urmăririi penale deoarece a fost audiat cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, iar la recunoaşterea din fotografiile judiciare, l-a indicat, fără a fi influenţat, pe inculpat, în timp ce pentru revenirea în faţa instanţei nu are nici o explicaţie plauzibilă.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret al faptei – dat de împrejurările comiterii acesteia, pe fondul fragilităţii psihice a celor doi minori, cu un nivel redus de instruire, aflaţi într-un disconfort material evident ceea ce i-a vulnerabilizat, supunându-se cu uşurinţă unei persoane adulte (care în cauză nu s-a dovedit bine intenţionată), precum şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist, pedeapsă aplicată de 1 an închisoare este de natură să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate dar şi să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpatului.
Conform art. 38516 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 7 iulie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 8/MP din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 7 iulie2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2583/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2602/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
