ICCJ. Decizia nr. 2680/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2680/2009
Dosar nr. 17581/63/200.
Şedinţa publică din 22 iulie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Dolj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 79 din 23 februarie 2009 în rejudecare în fond după desfiinţarea cu trimitere în apel a hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual pentru motive de nulitate privind necitarea/introducerea în cauză a autorităţii tutelare şi neexercitarea din oficiu a acţiunii civile faţă de fiica minoră a victimei, făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi art. 346 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.S., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. („asupra soţului") la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară).
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost interzisă coinculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă timpul reţinerii/arestării preventive cu începere de la 25 noiembrie 2007 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat un lanţ din zale metalice cu lungimea de 0,90 m - corp delict.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la suma de 5000 lei daune morale, către partea civilă V.S.D., fiica minoră din căsătoria victimei cu inculpatul, aflată în îngrijirea sorei inculpatului.
A fost obligat inculpatul în conformitate cu dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 24 noiembrie 2007 între inculpat şi soţia acestuia, victima I.M s-a iscat cearta generată de consumul din obişnuinţă de băuturi alcoolice al victimei pe fondul căruia îşi neglija obligaţiile gospodăreşti; cearta amintită a degenerat în agresiune fizică din partea inculpatului care şi-a lovit repetat, cu intensitate soţia, la început cu frâul de la cal, apoi cu un corp contondent, o bucată de lanţ din zale metalice cu lungimea de 0,90 m, în zona corpului şi a capului.
După aplicarea corecţiei fizice amintite cei doi soţi au mers la culcare în camera comună, iar după un timp inculpatul a constatat că starea soţiei sale se înrăutăţeşte, iar la un moment dat aceasta a rămas inertă; a fost apelat prin vecinul acestuia martorul N.E., serviciul de urgenţă 112 iar la sosirea ambulanţei, personalul medical a constatat decesul victimei.
Cauza morţii violente a victimei, potrivit concluziilor actelor medico-legale, a reprezentat-o şocul traumatic hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu echimoze multiple, pe mari dimensiuni, excoriaţii şi infiltrat epicranian; leziunile de violenţă constatate au fost produse prin loviri repetate cu corp dur, iar între traumatism şi deces exista legătură directă de cauzalitate.
Inculpatul a recunoscut şi regretat violenţele exercitate asupra soţiei susţinând în apărare, că nu a prevăzut şi acceptat moartea victimei că a urmărit doar să-i aplice o corecţie fizică determinată de comportamentul vicios al acesteia (consumul repetat în exces de băuturi alcoolice) în care sens a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea mai uşoară praeterintenţionată de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.; în sens contrar, faţă de încadrarea juridică din rechizitoriu în dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., procurorul de şedinţă a cerut şi reţinerea agravantei legale de calificare prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra" cu referire la starea avansată de ebrietate 3,10 gr.%o alcool etilic în sânge, potrivit examenului toxicologic cu ocazia autopsiei, în care s-a aflat victima la momentul agresiunii].
Cererile amintite au fost respinse ca neîntemeiate reţinându-se că intenţia indirectă în săvârşirea acţiunii de omucidere cu privire la moartea victimei rezultă ex re/ iar starea de ebrietate a victimei în momentul agresiunii nu este de natură a fi asimilată circumstanţei agravantei legale prevăzută de la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
2. Apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.I.S. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul reţinerii şi a agravantei de calificare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea praeterintenţionată prevăzută de art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei apreciată a fi prea aspră în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost respinse ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 105 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, menţinându-se sentinţa atacată.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsă detenţia în continuare la zi, potrivit art. 383 C. proc. pen.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul V.I.S. reiterând criticile de nelegalitate/ netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.; suplimentar s-a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., cu motivarea că magistratul-judecător V.T. a participat la soluţionarea cauzei în apel în ambele cicluri procesuale, aflându-se în situaţia de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (1) C. proc. pen.
Critica ultimă de nelegalitate nu poate fi acceptată întrucât judecătorul care participă la judecarea cauzei în apel nu se află în cazul prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă anterior, în aceeaşi cauză a făcut parte din completul de judecată care a dispus desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă pentru motive de nulitate relativă, cum este situaţia în speţă privind necitarea/neintroducerea în cauză a autorităţii tutelare şi respectiv nerezolvarea din oficiu a acţiunii civile cu privire la partea civilă minoră, fiica din căsătorie a victimei şi inculpatului, deoarece, în acest caz judecătorul nu s-a pronunţat în fond asupra acţiunii penale şi civile în sensul art. 345 şi art. 346 C. proc. pen.
Pentru argumentele probatorii/justificative arătate în sentinţă, preluate ulterior în motivarea deciziei atacate şi de instanţa de apel, intenţia indirectă din partea inculpatului cu privire la moartea victimei rezultă din materialitatea faptei ilicite comisă de acesta [lovituri repetate cu intensitate sporită cu corpuri contondente, apte de a suprima viaţa victimei (lanţ cu zale metalice de 0,90 m) în zone vitale (corp, cap); cauza morţii violente a victimei, potrivit concluziilor actelor medico-legale, a reprezentat-o şocul traumatic hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu echimoze multiple pe mari dimensiuni, excoriaţii şi infiltrat epicranian, leziunile de violenţă amintite produse prin loviri repetate – iar nicidecum starea de ebrietate în care s-a aflat victima cum a susţinut inculpatul ulterior, aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul părţii vătămate]; ca atare, este neîntemeiată şi cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea praeterintenţionată prevăzută de art. 183 C. pen., moartea victimei s-a produs din culpă, nefiind prevăzută şi acceptată de inculpat, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului reprezintă minimul legal special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă de acesta, în raport cu care reţinerea de circumstanţe atenuante ireale/personale care să impună coborârea pedepsei sub cuantumul arătat nu se justifică, astfel că va fi respins ca neîntemeiat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, nefiind invocate/relevate pentru reformarea deciziei atacate şi alte cazuri de casare din oficiu dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la 22 iulie 2009.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.S. împotriva deciziei penale nr.105 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la 22 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2676/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2685/2009. Penal → |
|---|
