ICCJ. Decizia nr. 2602/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2602/2009
Dosar nr. 5753/1/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de apel a dispus menţinerea arestării preventive în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a inculpaţilor D.Z. şi F.G., respingând cererea formulată de apărătorul din oficiu privind revocarea măsurii arestării preventive, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva încheierii din 4 iunie 2009, în termen legal, inculpaţii au declarat recurs solicitându-se casarea încheierii atacate şi punerea lor în libertate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., la 16 iunie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor recurenţi alături de B.Z.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2), art. 28 C. pen., cu aplicarea art. 33 (inculpatul F.G.) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., art. 284 C. pen., art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 (inculpatul D.Z.).
Prin sentinţa penală nr. 370 din 7 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului D.Z., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar inculpatul F.G., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
La termenul din 4 iunie 2009, instanţa de control judiciar verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor a reţinut starea de arest a acestora, pronunţând încheierea atacată cu recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului şi în raport de susţinerile inculpaţilor care au declarat că sunt nevinovaţi, constată că pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârşite de inculpat sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura şi gravitatea faptelor, care induc în societate o stare de temere şi nesiguranţă.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii şi apreciate ca nemodificate nici în prezent, impun în continuare menţinerea măsurii arestării, cum corect a apreciat şi instanţa de control judiciar, dată fiind condamnarea acestora în primă instanţă cu executare în regim de detenţie.
În plus, condamnările în primă instanţă sus-menţionate, chiar îndeplinite justifică menţinerea arestării preventive, şi la momentul actual pentru temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.
În consecinţă, solicitarea inculpaţilor de a se aplica în cauză la momentul procesual actul cu privire la arestarea preventivă a acestora dispoziţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de bază factuală, iar recursurile pronunţate în acest sens se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.Z. şi F.G. împotriva încheierii din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 23449/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru interpretul de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 263/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
