ICCJ. Decizia nr. 2632/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2632/2009
Dosar nr. 5882/1/2008
Şedinţa publică din 10 iulie 2009
Asupra recursului penal, de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iulie 21009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.M. pe o durată de 5 zile, începând cu data de 9 iulie 2009 până la 13 iulie 2009 inclusiv.
S-a acordat termen la 13 iulie 2009 pentru a se pune în vedere procurorului să prezinte mandatul european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 8 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, a sesizat Curtea cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Haarlem, Regatul Olandei, pe numele cetăţeanului român G.M., reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă, spălare de bani şi participare la un grup criminal organizat, fapte ce sunt prevăzute şi pedepsite de art. 225, 232, 234, 311, 326, 420 şi art. 140 C. pen., olandez.
Instanţa de fond a considerat că în speţă există indicii că persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul Olandei în perioada arătată şi că există informaţii că este posibil să fie autorul faptelor sesizate, motiv pentru care a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, punând în vedere Parchetului să prezinte mandatul, european (tradus în limba română) emis pe numele persoanei solicitate.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal, recurs persoana solicitată G.M., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara.
La termenul de judecată din 10 iulie 2009, persoana solicitată G.M. a fost audiată, învederând faptul că este de acord să fie pusă la dispoziţia organelor judiciare din Olanda, în vederea lămuririi situaţiei sale, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar.
Concluziile apărătorului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al recurentului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o consideră legală şi temeinică, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind dată în conformitate cu dispoziţiile legale, persoanei solicitate respectându-i-se drepturile prevăzute de lege [(art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 şi art. 6 C. proc. pen.)].
Astfel, persoana solicitată a fost identificată, i s-a adus la cunoştinţă motivul reţinerii sale, a fost audiată şi de asemenea a beneficiat de serviciile unui apărător.
Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existentei posibilităţii predării persoanei solicitate, s-a constatat că instanţa de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de persoana solicitată, instanţa optând pentru una dintre cele două măsuri, alegând-o pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut că, în speţă, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate, constatând, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de dispoziţiile art. 136 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura privativă de libertate fiind singura aptă să asigure atingerea finalităţii acestei proceduri.
Astfel, din actele existente la dosarul cauzei (acte emanând de la I.G.P.R. B.C.I. Haga) există indicii în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 681 C. pen., raportat la art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţie că numitul G.M., acţionând în asociere şi cu alte persoane, în luna ianuarie 2009, cu ajutorul unui aparat fals de citire carduri a acţionat asupra mai multor automate de retragere numerar (aparţinând Băncii F.), în scopul copierii cardurilor pentru a retrage sume de bani din conturile posesorilor acestora, sistemul de supraveghere video amplasat la un automat de retragere numerar al B.F. i-a surprins pe G.M. şi colaboratorii săi în timp ce montau şi demontau falsele dispozitive (skimming).
Faptele sus-menţionate au făcut obiectul mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Haarlem Regatul Olandei, reţinându-se în sarcina numitului G.M. săvârşirea infracţiunii de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă, spălare de bani şi participarea la un grup criminal organizat, fapte prevăzută şi pedepsite de art. 225, 232, 231, 326, 720 şi 140 C. pen. Olandez.
Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 alin. (f) lit. e) C. proc. pen., este îndeplinită având în vedere infracţiunea pentru care persoana solicitată G.M. este cercetată, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, iar lăsarea în libertate a acesteia ar crea o stare de nelinişte, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (L. versus Franţa).
Circumstanţele cu caracter personal (existenţa unui copil minor, faptul că e la prima confruntare cu legea penală) favorabile persoanei solicitate nu pot fi evaluate sub aspectul măsurii preventive decât în contextul gravităţii concrete a faptelor şi scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
Or, presupusele fapte a fi săvârşite de numitul G.M. prezintă un grad ridicat de pericol şi produc o reacţie negativă în rândul opiniei publice reclamând o reacţie fermă din partea organelor judiciare.
În mod just au fost apreciate de către instanţa de fond îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 90 alin. (2) şi art. 883 din lege, procedura având caracter urgent şi permiţând luarea măsurii preventive în baza unor acte preliminare (semnalarea transmisă de Interpol, conform art. 883 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), iar prin acordarea unui nou termen de judecată şi punere în vederea procurorului să depună mandat european de arestare însoţit de traducerea în limba română s-au respectat dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele ce preced instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 883 şi 90 din Legea nr. 302/2004 a dispoziţiilor dreptului comun în materie (art. 136, 137, 146 şi 148 C. proc. pen.) şi a art. 5 din C.E.D.O., măsura arestării preventive fiind aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementată de Legea nr. 302/2004, aşa încât conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul persoanei solicitate ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 6330/2/2009 (1662/2009).
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2637/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
