ICCJ. Decizia nr. 2639/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2639/2009
Dosar nr.5880/1/2009
Şedinţa publică din 13 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.A., şi S.M., pe o durată de 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpaţii B.A. şi S.M., solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60b.
Conform art. l60b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi au fost condamnaţi de instanţa de fond, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, recurenţii inculpaţi au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpaţilor la pedepse de 5 ani şi respectiv 7 ani închisoare (S.M.) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 298 din 17 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Situaţia personală a fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale şi starea sănătăţii au fost avute în vedere alături de gradul de pericol social al infracţiunii cu ocazia alegerii măsurii preventive ce urmează a fi luată, conform art. 36 alin. (8) C. proc. pen., iar temeiurile arestării preventive nu au dispărut. Dimpotrivă, ei au fost deja condamnaţi în primă instanţă.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi S.M. împotriva încheierii din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008 (nr. 933/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2637/2009. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2653/2009. Penal → |
|---|
