ICCJ. Decizia nr. 2667/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2667/2009
Dosar nr. 5955/1/2009
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 44891/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi R.C. şi R.N. (fost N.), în baza 3002 şi a art. l60b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpaţii, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în libertate.
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60b.
Conform art. l60b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii R.C. şi R.N. (fost N.) au comis fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost, iniţial, arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpaţilor R.C. şi R.N. (fost N.) la pedepsele de 4 de ani închisoare şi respectiv 6 ani închisoare [(aplicate în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, prin Sentinţa penală nr. 459 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală)].
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la situaţia familială a inculpaţilor, Înalta Curte observă că a fost avută în vedere cu prilejului stabilirii pedepsei pentru inculpata R.C. (4 ani închisoare), căreia i s-au aplicat circumstanţe atenuante.
Cu privire la inculpatul R.N. (fost N.), inculpat recidivist, Înalta Curte constată că acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât se impune menţinerea sa în continuare în stare de arest preventiv.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. l60b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpaţii R.C. şi R.N. (fost N.) împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 44891/3/2008 (nr. 1445/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2668/2009. Penal → |
|---|
