ICCJ. Decizia nr. 2852/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2852/2009
Dosar nr. 1593/63/2008
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului penal, de faţă.
Prin sentinţa penală nr. 514 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Dolj, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul L.D.C., fiul lui M. şi R., născut la 22 aprilie 1983 în Craiova, domiciliat în Craiova, deţinut, în prezent, în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, mai puţin cantitatea de 0,6 gr rezină de cannabis, ce s-a consumat cu prilejul efectuării constatării tehnico-ştiinţifică, iar cantitatea de 3,47 gr a fost predată organelor de cercetare penală drept contraprobă.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani: 300 lei, 600 lei, precum şi a sumei de 1200 lei, găsită asupra inculpatului cu prilejul prinderii în flagrant.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 25 august 2008.
Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul nr. 68/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului L.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, la data de 13 august 2008, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul L.D.C. are în preocupări procurarea, deţinerea şi punerea în vânzare de droguri de risc pe raza municipiului Craiova, motiv pentru care, având în vedere prudenţa acestuia, în cauză s-a uzat de instituţia folosirii autorizate a investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia.
Pentru descoperirea întregii activităţi infracţionale, pe parcurs s-a uzat şi de instituţia interceptării convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi a înregistrării audio-video în mediul ambiental, pe baza autorizaţiei emise de către Tribunalul Dolj, în cauză, efectuându-se şi o percheziţie domiciliară, în condiţiile legii.
Din probatoriul administrat, a rezultat că inculpatul L.C. a vândut colaboratorului sub acoperire, cu numele de cod G.G., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cantitatea totală de 20,56 gr rezină de cannabis plantă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar cu ocazia percheziţiei efectuată asupra autoturismului marca O.A.C., cu numărul de înmatriculare X, ce-l avusese în posesie, s-a mai găsit, în portbagaj, încă 389,40 grame din aceeaşi substanţă.
Astfel, în data de 15 august 2008, în jurul orelor 17,00, conform înţelegerii avute anterior, la ora 15,45, inculpatul s-a întâlnit cu G.G. în apropierea staţiei PECO-OMV situată în Craiova, Calea Bucureşti, unde i-a înmânat un ambalaj din material plastic împăturit şi care imediat a fost predat investigatorului sub acoperire I.P.
Observând acel pachet s-a constatat că în conţinut se afla un fragment de substanţă solidă de culoare maronie, cu miros specific despre care G.G. a afirmat că este haşiş şi i-a fost oferit de către inculpat, drept mostră, în vederea testării calităţii pentru efectuarea unei tranzacţii viitoare, în condiţiile în care sus-numitul a susţinut că, deţine la domiciliul său, o cantitate mare din acea substanţă, pe care intenţionează să o vândă.
În urma analizei de laborator, s-a stabilit că, substanţa respectivă este constituită din 0,66 grame rezină de cannabis, conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857.928 din 26 august 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R.
Momentele operative privind această tranzacţie au fost materializate prin procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova şi planşa fotografică efectuată în cauză.
Ulterior, inculpatul s-a întâlnit cu G.G., solicitându-i ca atunci când vor vorbi la telefon să folosească apelativele de „adidaşi", „tricouri" sau „abţibilduri", când se referă la droguri, precum şi faptul că, a cumpărat un kilogram de haşiş din Italia, că a vândut o parte din cantitate şi mai are de vândut 400 grame cu preţul de 4000 euro.
Conform înţelegerii, cei doi s-au întâlnit în ziua de 19 august 2008, însă tranzacţia nu a avut loc deoarece inculpatul a pus alte condiţii, fiindu-i teamă să nu fie identificat ca traficant de droguri.
În ziua de 20 august 2008, ora 16,30 inculpatul s-a întâlnit cu G.G., unde i-a vândut acestuia, ambalat într-o folie de plastic, un fragment de substanţă solidă, de culoare maronie, cu suma de 300 lei RON. În urma analizei de laborator, s-a constatat că acel pacheţel conţine 1,70 gr binol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III, la Legea nr. 143/2004.
O multitudine de probe administrate în cauză, pe larg analizate de prima instanţă, demonstrează că situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală în sensul că în perioada 15 august 2008 – 25 august 2008 a procurat, deţinut şi pus în vânzare, în mod repetat, fără drept, cantitatea totală de 410,46 gr rezină de cannabis, substanţă ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată, este corectă şi urmează a fi reţinută, ca atare, şi de instanţă.
De asemenea, toate probele administrate în cauză dovedesc indubitabil vinovăţia inculpatului L.D.C. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă săvârşită în formă continuată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei, dat de împrejurările şi modalitatea în care au fost comise, amploarea acestui fenomen infracţional, consecinţele şi urmările nefaste pe care astfel de fapte le au asupra sănătăţii şi chiar asupra vieţii persoanelor.
S-a avut în vedere şi persoana inculpatului, care, deşi nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală nesinceră, nici până în prezent, neconştientizând gravitatea faptelor şi riscurile implicate de contactul cu drogurile, nu este încadrat în muncă, lipsa unor venituri sigure putând să-l predispună la săvârşirea altor infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum cu îndepărtarea de minimul special prevăzut de lege va fi în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ, statuat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, inculpatul susţinând, în esenţă, că soluţia de condamnare este nelegală şi netemeinică, deoarece faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, că probele prin care s-a încercat să se facă dovada că acesta ar fi traficat droguri pentru aceste fapte, se impune achitarea, precum şi că, sentinţa este netemeinică, deoarece pedeapsa a fost greşit individualizată în ce priveşte proporţionalizarea şi modalitatea de executare.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 108 din 18 mai 2009 a admis apelul declarat de inculpatul L.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 514 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Dolj, pe care a desfiinţat-o, schimbând încadrarea juridică dată faptei inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în două infracţiuni, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru faptele din zilele de 18 august 2008,20 august 2008, 21 august 2008 şi 25 august 2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru fapta din data de 25 august 2008, ce vizează deţinerea a 389,9 grame rezină de cannabis.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Achită pe inculpatul L.D.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000:
A condamnat pe inculpatul L.D.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a), teza II C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
A confiscat de la inculpat, suma de 2.100 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A menţinut măsura arestării preventive pentru inculpat şi a dedus prevenţia, în continuare, de la 5 decembrie 2008, la zi.
Pentru a da această soluţie, instanţa de control judiciar a considerat că apelul este fondat pentru o parte din criticile aduse sentinţei, urmând a fi admis cu următoarea motivare:
Cu privire la critica vizând modul în care au început cercetările şi au fost folosiţi investigatorul sub acoperire şi colaboratorul sub acoperire aceasta este fondată.
A reţinut că, pe baza unor pretinse informaţii – pe care M.P. a refuzat să le supună cenzurii instanţei şi criticilor inculpatului - s-a stabilit că inculpatul ar fi liderul unei grupări de crimă organizată, specializată în traficul de droguri – comercializează droguri şi, în consecinţă, a fost contactat de colaboratorul sub acoperire, cu nume de cod G.G., care în mod repetat, i-a solicitat să-i vândă diferite cantităţi de drog de risc, lucru pe care inculpatul l-a făcut şi că, la data la care a fost reţinut în autoturismul pe care îl avea în folosinţă, s-a găsit cantitatea de 389,9 gr rezină de cannabis.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C.E.D.O. pentru a beneficia de un proces echitabil inculpatului trebuie să i se asigure echitatea efectivă a procedurilor penale, procedură care impune garanţii precise ce ţin de publicitatea procedurilor penale în faţa instanţei, dar şi garanţii implicite care vizează obligativitatea loialităţii în strângerea probelor de către poliţie şi de organele judiciare.
Este de înţeles că un proces echitabil nu poate tolera procedee caracterizate de viclenie sau violenţă şi că, în orice ipoteză, dreptul la apărare trebuie garantat, iar acesta este motivul pentru care utilizarea unor mijloace de probă, adunate ca urmare a unor provocări, este contrară Convenţiei.
Soluţionarea chestiunilor de divulgare a probelor şi a unor provocări sau determinări de comitere a unor infracţiuni trebuie să îndeplinească exigenţele necesare garantării contradictorialităţii procedurilor de administrare a probelor şi legalităţii armelor.
În aceste condiţii, Curtea este obligată, constatând procedee nelegale, să înlăture probele obţinute în acest fel, având în vedere şi dispoziţiile din legea internă, respectiv, dispoziţiile art. 64 alin. (2) şi art. 68 C. proc. pen.
Tot în acest context, Curtea a făcut distincţie între provocarea la săvârşirea unei infracţiuni - care este interzisă, fiind contrară principiului loialităţii – şi provocarea pentru obţinerea unei probe, a unei activităţi infracţionale, care, este admisibilă, pentru combaterea criminalităţii organizate.
Având în vedere că, anterior sesizării din oficiu, nu se desfăşurau acte de cercetare asupra inculpatului cu privire la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, că datele ori informaţiile care ar fi stat la baza începerii urmăririi penale şi interceptărilor telefonice nu au fost supuse cenzurii instanţei şi criticii inculpatului – nefiind depuse la dosar, deşi instanţa le-a solicitat precum şi că actele materiale de vânzare, prin care se susţine că inculpatul ar fi dat contra cost droguri de risc unui colaborator sub acoperire, au avut loc doar după ce inculpatul a fost contactat de acest colaborator, când urmărirea penală nu era începută când avusese deja o primă vânzare şi, doar, după ce i s-a cerut de acest colaborator, în mod insistent, vânzarea de droguri, Curtea a constatat că inculpatul a fost supus unei provocări pentru vânzarea drogurilor şi ca urmare se vor înlătura toate probele – procesele verbale întocmite de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire, înregistrările audio-video ambiental şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din perioada 13 august 2008 – 25 august 2008 care atestă doar, efectuarea de acte materiale privind vânzarea de droguri de risc şi nu cele care atestă deţinerea de droguri de risc, în vederea vânzării.
Chiar dacă inculpatul era consumator de droguri şi existau date în acest sens, nimic nu impunea organelor de anchetă să nu constate doar acest fapt ilegal sau să constate, cum se reţine, în prezent, doar deţinerea de droguri de risc, în vederea vânzării.
În consecinţă, s-a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice şi s-a dat soluţia, deja, arătată.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere şi, în raport de criticile aduse sentinţei criteriile desprinse din conţinutul articolului 72 C. pen., apreciindu-se că aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special fiind de natură să realizeze scopul pedepsei.
S-a mai reţinut că, în cauză, nu există împrejurări certe, care să constituie circumstanţe atenuante şi că nici suspendarea condiţionată nu se poate aplica, deoarece ar fi nelegală, potrivit art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen.
În sfârşit, s-a motivat menţinerea arestării preventive a apelantului.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, s-a declarat recurs de către inculpatul L.D.C., care, însă, nu l-a motivat în scris.
În şedinţa publică de azi 26 august 2009, cu ocazia luării în discuţie a recursului declarat, inculpatul recurent, prin avocatul din oficiu şi personal, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în esenţă, constatarea, în favoarea sa, de circumstanţe atenuante şi dispunerea executării pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere, conform art. 861 C. pen. Recursul este nefondat.
Analiza deciziei recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, arată că aceasta este temeinică şi legală, instanţele realizând o corectă individualizare a pedepsei aplicate şi optând, în consecinţă, cu actele şi probele dosarului la modul cel mai adecvat realizării scopului pedepsei, de executare a acesteia.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească recursul declarat de L.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive, conform art. 303 C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 august 2008 la 26 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3021/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
