ICCJ. Decizia nr. 2838/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2838/2009
Dosar nr. 2254/109/2008
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 15 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 2254/109/2008, Tribunalul Argeş, secţia penală, a condamnat pe inculpatul D.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), potrivit art. 334 C. proc. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (2) raportate la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 2 ianuarie 2008 la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7135,62 lei, despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi la 1753 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în după - amiaza zilei de 1 ianuarie 2008, după ce inculpatul a petrecut revelionul 2008 în vila din punctul D.M., aparţinând patronului unde lucra, împreună cu concubina sa B.L. şi cu martorul B.S., în timp ce se aflau în bucătărie, în urma unui conflict avut cu concubina sa, inculpatul a luat un cuţit şi i-a aplicat o singură lovitură în zona toracelui. Martorul B.S., deşi a fost prezent, nu a putut interveni. Inculpatul, dându-şi seama că rana ar putea fi gravă, a chemat salvarea, care a sosit după 20 minute şi a transportat-o la Spitalul Judeţean Argeş. În aceeaşi seară, victima a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde la data de 7 ianuarie 2008 a decedat.
Prin Raportul medico-legal de necropsie s-a reţinut că moartea L.B. nu a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute de tip central, consecinţa unui accident vascular cerebral ischiemic prin tromboză de arteră carotidă dreaptă pe fond de arterio-scleroză şi ateromatoză carotidiană, la un organism cu tare organice. S-a constatat că leziunile traumatice ale peretelui toracic anterior, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător au avut un rol favorizant în producerea decesului, fără ca între ele şi cauza medicală a decesului să se poată stabili o legătură de cauzalitate.
Prin Decizia penală nr. 53/ A, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice a faptei, precum şi condamnarea inculpatului pentru această infracţiune cu toate consecinţele.
Rejudecând, Curtea de apel a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi s-a dedus în continuare detenţia. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul D.V. a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Examinând probele efectuate în cauză în raport cu motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele considerente:
Fapta inculpatului constituie, într-adevăr, infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar nu infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., astfel cum în mod corect a fost încadrată din punct de vedere juridic, fapta inculpatului, prin schimbarea încadrării juridice, de instanţa de fond.
În mod evident, atât în raport cu latura obiectivă a infracţiunii, sens în care cea mai concludentă probă o constituie Raportul medico-legal de necropsie, cât şi cu întreaga comportare a inculpatului, în timpul săvârşirii faptei, precum şi ulterior, când a luat toate măsurile pentru salvarea concubinei sale, inculpatul nu a intenţionat să-şi ucidă concubina, ci doar să-i aplice o corecţie, lovind-o o singură dată cu cuţitul în zona toracelui. îngrijorat de starea concubinei, inculpatul a chemat imediat salvarea, acordând ajutor pentru transportarea acesteia la spital. Cu toate îngrijirile medicilor, aceasta a decedat la 6 zile de la internarea sa. Fapta inculpatului a avut un caracter de favorizare a decesului, determinante fiind tarele organice ale victimei.
În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 17 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Argeş a încadrat corect fapta inculpatului în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., schimbând încadrarea juridică din art. 174 C. pen.
Şi sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, ţinând seama de fapta săvârşită, în realitate, precum şi de persoana inculpatului, recidivist, pedeapsa de 6 ani închisoare corespunzând acestor criterii esenţiale prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen.
Prin Decizia atacată, instanţa de apel a dat o greşită încadrare juridică faptei şi în consecinţă a condamnat pe inculpat la o pedeapsă greşit individualizată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia şi va menţine Sentinţa penală nr. 17 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeş.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului (de 6 ani închisoare), durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 ianuarie 2008, la zi - 26 august 2009.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 53/ A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 17 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeş.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 ianuarie 2008 la 26 august 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2852/2009. Penal → |
|---|
