ICCJ. Decizia nr. 2871/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2871/2009
Dosar nr. 6705/1/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea din Camera de Consiliu, din 3 august 2009, a dispus, în baza art. 3001 alin. (1) şi (3) raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., constatarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei P.G. şi menţinerea acestei măsuri.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 329 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata P.G. zisă N., la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei şi totodată, a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2008, la zi.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata P.G., iar termenul de judecată a fost stabilit, la data de 24 august 2009, motiv pentru care instanţa de apel a fixat termen intermediar pentru verificarea arestării preventive la 3 august 2008.
Art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., prevede că în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, cel mai târziu la 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare, privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune menţinerea arestării preventive.
În cazul de faţă, inculpata P.G. a fost arestată preventiv şi, apoi, trimisă în judecată şi condamnată pentru infracţiunea de trafic de droguri la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. S-a reţinut că există indicii temeinici că inculpata a comis infracţiunea respectivă şi, totodată, lăsarea ei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea a constatat că, într-adevăr, fapta comisă de inculpată (de a introduce droguri într-un penitenciar pentru persoane deţinute în timpul vizitei, substanţe ascunse în pachetele de mâncare) prezintă un grad ridicat de pericol social şi ţinând cont de modul şi împrejurările de comitere a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aceste condiţii, Curtea, în baza art. 3001 şi art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei apelante.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs P.G., fără a-l motiva în scris.
Ulterior, în şedinţa publică de astăzi, cu ocazia susţinerii recursului, inculpata, prin apărătorul său, numit din oficiu, a susţinut că recursul ar trebui admis, întrucât există suficiente garanţii că aceasta, în stare de libertate, nu va împiedica buna desfăşurare a procesului penal.
Recursul inculpatei nu este fondat.
Analiza încheierii atacate arată că aceasta este temeinică şi legală, existând, menţinute, în continuare, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Că, în aceste condiţii, nu se poate pune problema revocării măsurii arestării preventive a recurentei şi punerii ei, în stare de libertate.
În raport, cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpata P.G., împotriva încheierii din 3 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondată, şi a-l respinge, ca atare, menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.G. împotriva încheierii din 3 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 258/120/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2867/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2879/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
