ICCJ. Decizia nr. 2867/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2867/2009
Dosar nr. 6873/1/2009
Şedinţa publică din 28 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 august 2009, dată în Dosarul nr. 987/104/2008, Curtea de Apel Craiova a menţinut starea de arest a inculpatului R.I., fiul lui V. şi G., născut la 22 octombrie 1962 în comuna Brebeni, judeţul Olt, cu acelaşi domiciliu, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că sunt indicii de comiterea unei fapte grave, în raport de probele administrate, situaţie în care se constată că nu s-au schimbat temeiurile care au impus luarea unei măsuri preventive privative de libertate, fiind realizate cumulativ cerinţele art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva soluţiei de menţinere a arestării preventive dispusă prin încheierea atacată a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat, personal cât şi prin apărător au susţinut că inculpatul nu prezintă pericol public şi nu este vinovat în condiţiile în care părţile vătămate au venit peste el şi l-au atacat : au cerut să fie judecat în stare de libertate în măsura în care temeiurile iniţiale nu se mai menţin.
Soluţia atacată va fi examinată în raport de această critică, de prevederile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se, pentru motivele ce urmează, că recursul este nefondat.
Astfel, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen., pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau judecată – în cauzele penale se poate dispune una din măsurile preventive arătate expres de acest text la lit. a) – d).
Şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei europene (art. 5) care prevede dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă, măsura preventivă a arestării se înscrie în excepţiile legale expres şi limitativ arătate prin acest text, referitoare la arestarea unei persoane în scopul aducerii în faţa unei autorităţi judiciare competente atunci când există bănuiala comiterii unei infracţiuni.
În considerarea acestor prevederi europene, dar şi ale art. 143 şi 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în cauză s-a dispus măsura arestării preventive faţă de inculpat, în condiţiile în care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat, în primă instanţă, la 4 ani închisoare pentru o infracţiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu art. 74-76 C. pen. şi la 8 ani închisoare pentru o infracţiune de omor calificat, reţinându-se că în ziua de 16 februarie 2008, inculpatul, în urma unui conflict spontan cu victimele, le-a lovit cu coada securii timp îndelungat în cap, provocându-le leziuni grave în urma cărora viaţa uneia a fost pusă în primejdie, iar cealaltă a decedat.
Şi desigur, starea de fapt prezentată a rezultat din probele administrate, şi tot astfel, indicii că inculpatul a comis cele două infracţiuni deduse judecăţii, în împrejurările arătate.
Ori, este evident pericolul concret pentru ordinea publică ce rezidă nu numai în gravitatea faptelor comise, dar şi de sentimentul de insecuritate şi nesiguranţă ce s-ar crea prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente măsura preventivă dispusă şi menţinută în cauză este nu numai legală, dar şi oportună, fiind pe deplin justificată menţinerea ei în continuare, aşa cum corect a procedat instanţa de apel.
Pentru aceleaşi considerente, critica formulată de inculpat este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva încheierii din 20 august 2009 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 987/104/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2871/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
