ICCJ. Decizia nr. 2909/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2909/200.

Dosar nr. 7031/1/200.

Şedinţa publică din 2 septembrie 2009

Asupra recursului penal de faţă constată:

Prin încheierea de şedinţă de la 19 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, în dosarul nr. 3660/301/2009, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a recurentei-inculpate B.S., trimisă în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 208-209 alin. (1) lit. a), e) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor pentru care recurenta a fost condamnată în primă instanţă şi apel, precum şi datele ce caracterizează persoana sa, fără ocupaţie şi loc de muncă la momentul arestării şi punerii sub acuzare.

Încheierea pronunţată în cauză a fost atacată cu recurs de către inculpata B.S.

Cererea de recurs nu a fost motivată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7031/1/2009, cu termen de judecată la 2 septembrie 2009.

Din oficiu, în Şedinţa publică din acea dată, înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat în cauză, în raport de felul încheierii atacate şi dispoziţiile art. 141 C. proc. pen.

Cu privire la aspectul invocat se reţine că împotriva inculpatei a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 24 din 19 februarie 2009 de către Judecătoria Sector 3 Bucureşti, sub acuzaţia că în perioada de 11 februarie 2009 - 18 februarie 2009, în timp ce se afla în magazinul Auchan din Bucureşti, a sustras gentile părţilor vătămate P.O., G.E.C. şi R.F., profitând de neatenţia acestora, şi că la data de 11 februarie 2009 a retras suma de 1200 lei de la un ATM BCR situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 din Bucureşti, Sucursala Postăvarul, utilizând cardul sustras de la partea vătămată P.O.

Ulterior, inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală nr. 308 din 5 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Prin Decizia penală nr. 460/A din 15 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei primei instanţe.

Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, iar prin încheierea de şedinţă din 19 august 2009, ce formează obiectul recursului de faţă, a fost menţinută starea de arest a inculpatei, în conformitate cu dispoziţiile art. 300/2 C. proc. pen., dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti fiind luată ca instanţă de recurs.

Potrivit art. 385/1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Dispoziţiile cu caracter de excepţie în materia încheierilor pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive sunt cele prevăzute în art. 141 C. proc. pen.

Conform textului de lege enunţat, numai încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune menţinerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Interpretând per a contrario dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care se dispune în cursul judecăţii în recurs menţinerea arestării preventive, nu poate fi atacată separat cu recurs, dispoziţia instanţei de recurs privind menţinerea măsurii preventive nefiind supusă niciunei căi de atac, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil fiind formulat împotriva unei hotărâri (încheieri) definitive.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata B.S. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata B.S. împotriva încheierii din 19 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3660/301/2009.

Obligă recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2909/2009. Penal