ICCJ. Decizia nr. 3062/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3062/2009
Dosar nr. 7609/1/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având pe rol soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 670 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în primă instanţă, la termenul din 18 septembrie 2009, din oficiu, a pus în discuţia părţilor măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Prin încheierea din aceeaşi dată Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor G.G.L. şi I.M.C., în temeiul art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi a constatat că în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 143 lit. f) C. proc. pen.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă şi în prezent pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii, infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) şi (2), respectiv art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva încheierii din 18 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5627/3/2009 (1769/2009), inculpaţii, în termen legal, au declarat recurs, solicitând, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi punerea în libertate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr. 1549/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor G.G.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi I.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin actul de trimitere în judecată, s-a reţinut, în fapt, că, la data de 23 ianuarie 2009, inculpatul G.G.L. a vândut, prin intermediul coinculpatului I.M.C., 3 doze conţinând 0,37 gr. heroină martorului cu identitate protejată I.I., contra sumei de 130 lei, şi, totodată, a deţinut, pentru consumul propriu, fără drept, 4 doze conţinând 0,65 gr heroină şi 49 comprimate metadonă.
La aceeaşi dată, 23 ianuarie 2009, inculpatul I.M.C. a intermediat vânzarea a 3 doze conţinând 0,37 gr. heroină între inculpatul G.G.L. şi martorul cu identitate protejată I.I., contra sumei de 50 lei, şi a deţinut, pentru consumul propriu, fără drept, 2 doze conţinând 0,30 gr heroină.
Prin sentinţa penală nr. 670 /245. VI.2009, instanţa de fond a dispus condamnarea apelanţilor-inculpaţi la pedepse privative de libertate, cu executare în regim de detenţie, şi, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. au formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 5627/3/2009 (1769/2009).
La termenul din 18 septembrie 2009, instanţa de prim control judiciar, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia aretării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către inculpaţii G.G.L. şi I.M.C.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
În aceleaşi texte, însă, sunt înscrise totodată şi excepţii de la regula generală mai sus menţionată.
Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În raport de reglementările internaţionale menţionate, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele , că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Rezultă, aşadar, că dispunerea măsurii arestării preventive şi menţinerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale , înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic lealitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa „constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor G.G.L. şi I.M.C.
De asemenea, se constată că, în speţă, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor nu s-au schimbat şi nici nu au încetat, impunând în continuare privarea de libertate, iar măsura luată este în concordanţă cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală.
Toate aceste aspecte justifică pe deplin dispoziţiile instanţei de prim control judiciar, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. împotriva încheierii din 18 septembrie2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5627/3/2009 (1769/2009).
În temeiul art. 192 alin. (2) rap. la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5627/3/2009 (1769/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3064/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
