ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2946/200.
Dosar nr. 3344/85/200.
Şedinţa publică din 14 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 25 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosarul nr. 3344/85/2008, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.I. împotriva deciziei nr. 3311/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut de către instanţă că prin Decizia penală nr. 3311/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs, în rejudecarea cauzei, după casarea hotărârilor de achitare respectiv Decizia penală nr. 316/2003 a Curţii de Apel Alba lulia şi sentinţa penală nr. 83 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Sibiu, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate reţinute prin rechizitoriu.
Ca situaţie de fapt, se reţinuse că, în noaptea de 28 noiembrie 1999, membrii familiei H. din municipiul Mediaş au fost atacaţi în locuinţa lor, în scop de jaf, de o bandă formată din 3 persoane care, prin acte de mare violenţă, au sustras sume importante de bani şi circa 200 grame bijuterii.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de casare constatase că, deşi nu existau suficiente elemente de fapt care să confirme participaţia revizuientului la comiterea infracţiunii de tâlhărie, existau dovezi certe privind valorificarea de către revizuient a unora dintre bijuteriile sustrase din locuinţa părţilor vătămate.
A fost reţinută în acest sens, declaraţia numitului Z.C. - condamnat în calitate ca autor al jafului, care îl indicase pe revizuient ca fiind persoana căreia îi predase mai multe bijuterii din cele sustrase din locuinţa părţilor vătămate, pentru a le valorifica, făcându-i cunoscută provenienţa ilicită a acestora.
De asemenea, s-a reţinut că la data de 1 decembrie 1999 şi 6 decembrie 1999, conform contractelor de amanet depuse la dosarul cauzei, revizuientul valorificase respectivele bijuterii, obţinând un folos material de 2.200.000 lei.
Cu privire la cererea de revizuire formulată în cauză, prima instanţă a constatat că probele administrate după admiterea în principiu a cererii, conform art. 403 C. proc. pen., nu au demonstrat o altă stare de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de casare, nefiind dovedite situaţiile invocate în susţinerea cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. fusese invocat de condamnat în raport de împrejurarea că la data comiterii faptelor nu se afla în localitatea Mediaş şi că despre acest fapt aveau cunoştinţă martorii N.C. şi P.I. care puteau confirma prezenţa sa în oraşul Râmnicu Vâlcea, în perioada 26 noiembrie 1999 -1 decembrie 1999.
Declaraţiile acestor martori au fost înlăturate de instanţă, ca nesincere şi făcute pro causa, reţinându-se că respectivele declaraţii erau contradictorii atât între ele cât şi cu declaraţiile revizuientului condamnat.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prima instanţă a arătat că acesta nu putea fi reţinut atât timp cât prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat se stabilise că martorii M.I. şi S.G. nu săvârşiseră infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care revizuientul fusese condamnat.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 51/A/2009 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia.
În termen legal, Decizia pronunţată în cauză a fost atacată cu recurs de către revizuientul condamnat R.I.
Recursul nu a fost motivat.
În Şedinţa publică din 14 septembrie 2009, s-a luat act de depunerea la dosarul cauzei a cererii recurentului revizuient condamnat, cuprinzând declaraţia de retragere a căii de atac formulate împotriva deciziei pronunţate în apel.
Având în vedere cererea formulată, precum şi dispoziţiile art. 385/4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de retragerea recursului declarat în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia recurentului condamnat R.I. de retragere a recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 51/A din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3062/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
