ICCJ. Decizia nr. 294/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.294/2009

Dosar nr. 5416/117/2007

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 327 din 24 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 5416/117/2007, a fost condamnat inculpatul V.l., deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., sa menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 29 noiembrie 2007 şi până la zi.

S-a constatat că partea vătămată V.S. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007 şi până la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, jud. Cluj, respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală începând cu data de 20 octombrie 2007 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal Dej, cu sediul în Dej, jud. Cluj.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a furcii folosită de inculpat la săvârşire infracţiunii deduse judecăţii.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocaţial din oficiu (cuvenit av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate d stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt că în cursul anului 2003, inculpatul V.l. s-a despărţit în fapt de soţia sa, reîntorcându-se din municipiul Zalău la locuinţa mamei sale, V.D., din localitatea Rugăşeşti, judeţul Cluj, care i-a pus la dispoziţie una dintre camere, în aceeaşi casă locuind într-o altă cameră fratele său, partea vătămată V.S., împreună cu soţia şi cei trei copii minori.

Inculpatul nu şi-a găsit un loc de muncă, realizând venituri doar sporadic din muncile ocazionale prestate unor consăteni, consumând în mod frecvent băuturi alcoolice, stare în care a provocat în mod repetat scandal, certându-se, atât cu mama sa, V.D., cât şi cu partea vătămată V.S. ce-i lua acesteia apărarea.

Neînţelegerile şi certurile dintre inculpat, mama şi fratele său s-au înmulţit începând cu anul 2004 ca urmare a promisiunii făcute de V.D. părţii vătămate că-i va lăsa la decesul ei drept moştenire casa de locuit.

Promisiunea arătată l-a nemulţumit pe inculpat şi a constituit cauza numeroaselor certuri ale acestuia cu mama sa şi partea vătămată cu care s-a bătut de mai multe ori din acest motiv inclusiv în anul curent.

La data de 13 septembrie 2007 în cursul dimineţii, inculpatul V.l. a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 12,00, a ieşti în curtea locuinţei, ducându-se la grajdul de animale unde cu o furcă de fier a dat mâncare la animale. A mai fost văzut de partea vătămată V.S. care anterior a făcut curăţenie în grajd, acesta atrăgându-i atenţia să nu mai consuma băuturi alcoolice, întrucât este în stare de ebrietate. În urma reproşului făcut de partea vătămată, inculpatul a început să-l înjure şi să-l certe, fiind auzit de mama sa V.D., ce a ieşit din casă pe scara de la intrare.

Fiindu-i teamă să nu fie lovit de inculpat cu furca ce o avea în mână, partea vătămată a intenţionat să intre în casă, pornind cu paşi grăbiţi spre scara de la intrare. Inculpatul a fugit însă după partea vătămată, ajungându-l în momentul în care acesta se afla în apropierea scării de la intrarea în casă şi era orientat cu spatele spre el. A prins furca cu ambele mâini aplicându-i părţii vătămate o lovitură în zona capului, astfel încât acesta a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa şi fiind apoi ajutat de mama sa să intre în casă.

În cursul aceleiaşi zile, partea vătămată V.S. a fost internat la Clinica de Neurochirurgie I Cluj-Napoca cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut mediu prin agresiune. Dilacerare hemoragică fronto-parietală stângă şi occipital stânga. HSA. Edem cerebral difuz. Afazie motorie. Hemipareză dreapta predominant brahial."

Examenul neurologic a relevat sindrom HIC moderat, tulburări de limbaj de tip afazie motorie, hemipareză dreapta, iar examenul C.T. craniu fractură tempo-parietală stânga cu hematom intracerebral posttraumatic lob parietal stând de 29/22 mm, mic hematom intracerebral posttraumatic de 11/9 mm la nivelul lobului occipital stâng, edem cerebral difuz.

La data de 15 septembrie 2007 partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale practicându-se volet fronto-parietal stâng, evacuarea hematomului. Examenul CT craniu din aceeaşi dată a relevat fractură tempo-parietală stânga, focare multiple de sângerări în lobii temporal, frontal şi parietal stâng, focar mic hemoragie în lobul temporal drept, compresiunea ventriculului lateral stând şi dislocarea spre dreapta a structurilor liniei mediane. Partea vătămată V.S. a fost externat din Clinica Neurochirurgie Cluj-Napoca la data de 24 septembrie 2007 şi internat la Spitalul Municipal Dej în perioada 24 septembrie - 3 octombrie 2007.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 a rezultat că partea vătămată V.S. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând peste 60 zile îngrijiri medicale, numărul total al acestora, precum şi eventualul grad de invaliditate putându-se stabili după epuizarea tratamentului medico-chirurgical şi recuperator aplicat, leziunile punând viaţa victimei în primejdie, salvare acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgicale corect şi aplicat în timp util, direcţia de aplicare a loviturilor putând fi de la dreapta spre stânga şi uşor oblic de sus în jos şi putând data din 13 septembrie 2007.

Fapta descrisă mai sus s-a probat prin: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, declaraţiile părţii vătămate V.S., raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca, biletul de ieşire din spital şi foile de observaţie clinică, dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată, declaraţiile martorilor V.D., V.C.A., V.V., A.A. şi A.A., coroborare cu declaraţiile inculpatului.

Referitor la declaraţiile inculpatului, acesta a recunoscut că a aplicat părţii vătămate lovitura cu furca în partea dreaptă a capului („ţinând furca doar cu mâna dreaptă"), negând, însă, faptul că a avut intenţia de a-i pune viaţa în primejdie, ori de a-i suprima viaţa, precizând că a lovit partea vătămată pentru a-i aplica o corecţie, întrucât a fost provocat de acesta fiind în prealabil lovit cu coada unui topor în spate, în timp ce se afla în grajdul de animale şi fără a fi de faţă alte persoane. Totodată, inculpatul a arătat că, în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut pe scările de la intrarea în casă, lovindu-se cu parte stângă a capului de prima treaptă a scărilor, sugerând, astfel că, leziunile prezentate de partea vătămată la nivelul capului, în partea stângă, au fost produse în urma căderii şi lovirii acestuia cu capul de treptele scării.

Aceste afirmaţii ale inculpatului în apărare au fost înlăturate prin declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor oculari V.D. şi V.C.A., precum şi prin concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor oculari a reieşit împrejurarea că inculpatul l-a urmărit cu furca în mână pe partea vătămată pentru a-l lovi, doar pentru că i-a cerut să nu mai consume băuturi alcoolice, întrucât se află în stare de ebrietate, iar când l-a ajuns a prins furca cu ambele mâini şi i-a aplicat o singură lovitură părţii vătămate, în timp ce se afla în spatele acestuia, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ.

De asemenea, din raportul de constatare medico-legală a rezultat fără niciun dubiu că partea vătămată a prezenta leziuni externe doar în partea stângă a capului, respectiv o fractură tempo-parietală, fiind înlăturată astfel afirmaţi inculpatului potrivit căreia ar fi lovit partea vătămată în partea dreaptă a capului, iar fractura tempo-parietală s-a produs în urma căderii acestuia pe treptele de la intrarea în casă. Totodată, leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur, aspect ce a exclus, de asemenea, producerea fracturii craniene prin cădere pe un plan dur.

Partea vătămată V.S. a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean Cluj în perioada 13 septembrie - 24 septembrie 2007, iar în perioada 24 septembrie - 3 octombrie 2007 la Spitalul Municipal Dej, cele două unităţi medicale constituindu-se părţi civile în cauză cu sumele de 2704,27 lei, respectiv 2798,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării victimei şi până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Partea vătămată V.S. a declarat că nu formulează pretenţii civile în cauză.

În drept, fapta inculpatului V.S., care, la data de 13 septembrie 2007, i-a aplicat părţii vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu furca în cap, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare peste 60 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus victimei viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.

La încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului s-au avut în vedere împrejurările în care acesta a comis fapta, respectiv în urma unei altercaţii avute cu partea vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unei stări conflictuale mai vechi, instrumentul folosit la producerea leziunilor, respectiv o furcă din fier prevăzută cu o coadă de lemn în lungime de aproximativ 2 metri, instrument apt de a produce decesul, de intensitatea loviturii aplicate şi de zona corpului ce a fost vizată (inculpatul alergând după victimă pe o distanţă de aproximativ 15 m, prinzând furca cu ambele mâini şi lovindu-l cu putere în zona capului), de leziunile ce i-au fost cauzate victimei, care i-au pus efectiv viaţa în primejdie (salvarea acesteia datorându-se doar intervenţiei chirurgicale competente şi efectuate la timp), elemente ce au relevat în mod clar intenţia inculpatului, chiar şi indirectă, de a suprima viaţa victimei, motiv pentru care instanţa a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului [(din infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.)].

La individualizare pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii comise, atitudinea relativ sinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul posedă antecedente penale (care nu atrag însă starea de recidivă) şi s-a împăcat cu fratele său victima V.S. (acesta din urmă învederând instanţei că „nu are nicio pretenţie de despăgubiri de la inculpat şi doreşte să fie achitat şi absolvit de vină").

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. (vis-a-vis de conduita relativ sinceră a acestuia în faţa organelor judiciare şi de faptul că s-a împăcat cu partea vătămată), prima instanţă a considerat că o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii sus menţionate va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

Prima instanţă a făcut aplicare art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 29 noiembrie 2007 şi până la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că partea vătămată V.S. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Totodată, fiind întrunite cumulativ în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007 şi până la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală începând cu data de 20 octombrie 2007 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal Dej.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a furcii folosită de inculpat la săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocaţial din oficiu (cuvenit av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel, inculpatul, criticând hotărârea primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.

În motivare apelului său, inculpatul a învederat faptul că încadrarea juridică dată faptei sale nu este corectă, din probele aflate la dosar, rezultând cu certitudine faptul că, acesta nu a intenţionat să-şi ucidă fratele, agresiunile exercitate asupra acestuia fiind datorate stării de ebrietate în care se afla şi de altfel relaţiile dintre cei doi sunt bune şi continuă şi după incidentul, pe care, de altfel îl regretă.

De asemenea, inculpatul a mai criticat şi cuantumul pedepsei stabilite, arătând că aceasta este mult prea mare, în raport cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.

Prin Decizia penală nr. 113/ A de la 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 5416/117/2007, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.l.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa stabilită timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 29 noiembrie 2007 şi până la zi.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din ansamblul probator administrat în cauză, de către prima instanţă şi completat de către instanţa de apel (reaudierea inculpatului şi a părţii vătămate, precum şi raportul de expertiză întocmit) a rezultat fără dubiu vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii descrise în actul de sesizare a instanţei.

Astfel, s-a constatat că, la data de 13 septembrie 2007, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat fratelui său, părţii vătămate V.S., o lovitură cu furca în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare peste 60 de zile şi au pus în primejdie viaţa victimei, după cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză.

Ulterior, inculpatul a solicitat, în faţa instanţei de apel întocmirea unui raport de expertiză medico-legală având următoarele obiective: dacă leziunile suferite s-au putut produce şi prin cădere sau acţiune combinată şi care dintre aceste leziuni au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu au făcut decât să confirme starea de fapt expusă mai sus, principalele leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (fractură temporo-parietală stg. cu hematom intracerebral posttraumatic lob. parietal stg.), s-au putut produce mai probabil prin lovire activă cu un corp dur.

Raportat la cele de mai sus, coroborând proba ştiinţifică cu declaraţiile inculpatului, a părţii vătămate, precum şi a martorilor audiaţi a rezultat că inculpatul a comis cu vinovăţie infracţiunea de tentativă la omor calificat, această încadrare juridică fiind corectă, ţinând cont de împrejurările concrete de comitere a faptei, de zona vitală în car a fost lovită partea vătămată, de obiectul contondent folosit.

Apoi, faptul că partea vătămată l-a iertat pe inculpat, că relaţiile acestora sunt bune, a fost avut în vedere de către prima instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţă dând dovadă de clemenţă la stabilirea cuantumului pedepsei, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator, prin aplicare circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.

Aşa fiind, curtea de apel a apreciat că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală şi în consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul.

În baza art. 381 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă şi în continuare şi a dedus din pedeapsa stabilită timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 29 noiembrie 2007 şi până la zi.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul V.l., criticând-o, arătând în scris împrejurările faptice din ziua de 13 septembrie 2007, în sensul că a efectuat nişte munci agricole şi a consumat împreună cu fratele său, V.S. băuturi alcoolice, având o discuţie cu una dintre fetele fratelui său, acesta a venit la el înjurându-l, s-au luat la ceartă şi acesta având în mână un topor cu care lucra la lemne l-a lovit peste spate, după care a fugit spre intrarea de la casă. Recurentul inculpat a menţionat că a fugit după el şi având furca cu care lucra la grajd în mâna dreaptă la scările de la intrare în casă l-a lovit cu o singură mână cu furca, o lovitură întâmplătoare, pentru a-i aplica o corecţie, fără a-şi da seama că furca ajunge în partea gâtului şi a capului pe partea dreaptă, el fiind cu spatele, după care a căzut cu partea stângă a capului lovindu-se de scările de beton de la intrarea în casă. Auzind gălăgie mama sa V.D. şi fiica cea mare a lui au ieşit din casă văzând toate cele întâmplate, după un timp s-a ridicat şi a intrat în casă. Mai târziu acuzând dureri, fiica lui cea mare a mers la nişte vecini pentru a da telefon la spital pentru a trimit o salvare, acestea şi la insistenţele sale fiind de faţă. După ce a fost lua de salvare şi dus la Spitalul Dej, aceştia l-au trimis la Clinica de Neurochirurgie unde a vorbit cu medicul care Ie-a spus că va trebui să intervină chirurgical pentru că are format un hematom pe creier în partea stângă după cum prezintă filmul C.T. Pe parcursul spitalizării, în Spitalul Judeţean Cluj şi Spitalul mun. Dej a fost de mai multe ori la el pentru a vedea cum se simte, iar după ce s-a întors acasă din spital, a convieţuit din nou împreună în aceeaşi casă, părându-i foarte rău de ceea ce s-a întâmplat.

Recurentul inculpat a mai arătat aspecte legate de ancheta desfăşurată la poliţie, despre audierea sa, că a lucrat în cadrul Ministerului de Interne la I.J. Sălaj, poliţie şi cu şeful de post din comună nu era în relaţii bune, aspecte privind prezentarea materialului de urmărire penale şi afirmaţiile procurorului faţă de declaraţiile date de mama şi fratele său, că dacă nu semnează materialul de urmărire penală ca studiat îi va întocmi proces-verbal şi numai aşa o să poată vreo 3 - 4 ani pe la Penitenciarul Gherla. De asemenea, recurentul inculpat a mai făcut referiri la aspecte de la instanţa de fond, la audierea fratelui său, arătând pedeapsa ce i-a fost aplicată. Fiind nemulţumit de pedeapsa aplicată şi pentru faptul că nu i s-a acordat timp pentru a putea aduce pe cei doi, adică pe fratele său şi mama sa în instanţă a solicitat o expertiză după intervenţia chirurgicală, că la dosarul curţii de apel a prezentat Decizia de clasare medicală a sa de la Spitalul Militar de Urgenţă Cluj, are 4 fraţi care s-au prezentat la instanţa de apel pentru a povesti că toţi cei 5 fraţi s-au înţeles foarte bine şi că el nu a avut niciodată pretenţii la nimic, precum şi alte aspecte.

Recurentul inculpat a mai menţionat faptul că nu pune la îndoială cercetarea făcută de organele competente, recunoaşte că este vinovat, supărarea de după cele întâmplate i-au produs un accident vascular pe creier urmat de o semipareză stânga din timpul când a fost arestat, a fost dus la Spitalul Penitenciar Dej unde şi-a petrecut timpul, a fost internat de 5 ori, anexând prima scrisoare medicală a Spitalului Dej, solicitând analizarea situaţiei sale, casarea hotărârilor pronunţate şi schimbarea încadrării juridice de la tentativă la omor calificat la vătămare corporală gravă şi aplicare unei pedepse cu suspendare sau la o altă măsură prin extinderea ariei circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepsei până la limita minimă posibilă.

Motivelor de recurs le-au fost ataşate un bilet de ieşire scrisoare medicală de la Spitalul Militar de Urgenţă Dr. Constantin Papilian Cluj-Napoca privind pe plt. adj. Rez. V.l. având diagnosticul „discopatie lombo-sacrată faza III std. II Lombosciatică stg. trenantă H.T.A. gradul II risc înalt, obezitate gradul II, dislipidemie mixtă", precum şi scrisoare medicală din Penitenciarul Spital Dej în care se arată diagnosticul la externare, „HTA gr. II risc înalt. Hemipareză stg. post AVC ischemic, Lambliază".

La termenul de judecată de la 11 decembrie 2008, Înalta Curte, în baza art. 300² şi a art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului V.l., măsură pe care a menţinut-o, onorariul pentru apărare din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele încheierii de la termenul arătat, instanţa de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că impun privarea de libertate în continuare a dispus în consecinţă.

La termenul de astăzi, în recurs, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând în susţinerea primului temei de casare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., arătând că din probe rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenţia de a-i aplica o corecţie, iar nu de a o ucide. În ceea ce priveşte al doilea temei de casare, apărătorul recurentului inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicată, ca urmare a schimbării încadrării juridice şi a acordării unei mai mari eficiente circumstanţelor concrete de săvârşire ale faptei, comisă pe fondul unei neînţelegeri şi a consumului de alcool, precum şi a se avea în vedere că relaţiile dintre inculpat şi fratele său sunt bune în prezent şi starea sănătăţii inculpatului, aşa încât apreciază că se impune admiterea recursului declarat de inculpat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în parte introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat V.l. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului V.l. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă la omor calificat, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului V.l., care la data de 13 septembrie 2007, i-a aplicat părţii vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu furca în zona capului, producându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus victimei viaţa în primejdie, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, precum şi în apel, respectiv din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, cu procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, cu declaraţiile părţii vătămate V.l., cu declaraţiile martorilor V.D., V.C.A., V.V., A.A., A.A., cu raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007, cu biletul de ieşire din spital şi foile de observaţie clinică, dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată, cu raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31 octombrie 2008 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca privind pe V.S., cu fotocopiile scrisorilor medicale privind pe inculpatul V.l., cu declaraţiile inculpatului V.l. a rezultat modalitatea efectivă de săvârşire a infracţiunii de către inculpatul V.l., concretizată în contribuţia concretă, exclusivă în care acesta a acţionat, prin aplicarea unei lovituri, în timp ce partea vătămată se afla cu spatele, cu o furcă, în zona capului părţii vătămate V.S., fratele său, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat peste 60 de zile îngrijiri medicale şi care au pus viaţa acesteia în primejdie, evidenţiind, totodată şi reprezentarea de către inculpat a rezultatului letal al faptei sale, care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, acţionând cu intenţie indirectă în comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, aşa încât au fost înlăturate apărările inculpatului, care a invocat că nu a urmărit suprimarea vieţii fratelui său, ci doar aplicarea unei corecţii.

Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în prezenţa procurorului, aflată la dosarul parchetului, partea vătămată V.S. arătat. „La data de 13 septembrie 2007 am văzut că fratele meu V.l. a consumat dimineaţa ţuică, astfel încât în jurul amiezii era deja beat. Mă aflam la domiciliu împreună cu cei trei copii ai mei minori, fratele V.l. şi mama noastră V.D. M-am dus la grajdul de animale să scot gunoiul afară timp în care fratele meu V.l. se afla în casă. În jurul orei 12,00, V.l. a ieşit în curte locuinţei şi l-am văzut că a dat de mâncare la animale cu furca, l-am atras atenţia să nu mai bea, întrucât este beat, acesta a început să strige la mine motiv pentru ca am intenţionat să intru în casă, fiindu-mi teamă să nu mă lovească cu furca ce o avea în mână. Am pornit din curte spre scara de la intrare în casă cu paşi grăbiţi, văzând că fratele meu V.l. vine după mine, încercând să mă ajungă. Înainte de a urca pe prima treaptă de la intrare în timp ce mă aflam cu spatele spre fratele meu V.l. am simţit o lovitură puternică în cap, căzând la pământ după care mi-am pierdut cunoştinţa. Precizez că înainte de a fi lovit de către fratele meu mama a ieşti din casă pe scara de la intrare întrucât a auzit când fratele meu a strigat la mine".

Partea vătămată V.l. în declaraţia dată, la instanţa de apel, aflată la dosarul curţii de apel a menţionat că". Nu a avut loc o altercaţie cu fratele meu, nu ne-am certat, acesta m-a lovit cu furca în partea stângă a capului, mi-a aplicat o singură lovitură în urma căreia am căzut şi m-am lovit de scări ... îmi amintesc bine, cu siguranţă în partea stângă a capului am fost lovit cu furca de inculpat. Precizez că eram cu spatele la inculpat, nu am putut observa cu ce mână ţinea furca sau modalitatea în care m-a lovit, cu o mână sau ambele..".

În declaraţia dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul parchetului, martora V.D., mama inculpatului şi a părţii vătămate a precizat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam acasă împreună cu V.l., V.S. şi cei trei copii minori ai acestuia şi am văzut că în cursul dimineţii cei doi au consumat ţuică după care s-au dus la grajdul de animale. În jurul orei 12,00, am auzit gălăgie în curte motiv pentru care am ieşti din casă afară să văd ce se întâmpla deoarece mi-am dat seama că cei doi fii ai mei se ceartă. în momentul în care am ajuns pe scări l-am văzut pe V.S. apropiindu-se de scara de la intrare venind mai grăbit iar în spatele său la o distanţă de 2 - 3 m venea V.l. având în mână o furcă cu coarne de fier. În momentul în care V.S. a ajuns în capătul scărilor a fost ajuns din urmă de către fratele său V.l. care a prins furca cu ambele mâini lovindu-l din spate în cap, acesta căzând la pământ ... L-am întrebat pe V.l. de ce l-a lovit cu furca pe fratele său V.S. acesta spunând că i-a luat sticla de ţuică. De mai multe ori V.l. s-a certat atât cu fratele său V.S., cât şi cu mine fiind nevoită să anunţ organele de poliţie pentru a interveni întrucât vroia să ne bată. Şi în cursul anului curent V.l. s-a bătut cu fratele său V.S.".

Martora V.C.A., în declaraţia dată, în prezenţa procurorului, aflată la dosarul parchetului a arătat că „..în jurul orei 12,00, în timp ce eu mă aflam în curtea locuinţei şi mă jucam l-am văzut pe tata lucrând în grajdul de animale de unde scotea gunoiul pe oblon. La un moment dat după ce tata a terminat lucrul a ieşti din grajd în curte şi l-am văzut pe unchiul meu că a apărut în curte. Unchiul meu s-a dus în şură de unde a luat o furcă, având coarnele din fier îndreptându-se spre tata. În acel moment văzându-l pe V.l. cu furca în mână, tata a fugit spre casă, însă înainte de a reuşi să ajungă la scara de la intrare a fost ajuns din urmă de V.l., care a ridicat furca ţinând-o cu ambele mâini de coada din lemn, lovindu-l pe tatăl meu în cap, astfel încât acesta a căzut jos. Precizez că în momentul în care V.l. l-a lovit pe tata cu furca acesta se afla cu spatele spre unchiul meu şi bănuiesc că nu a văzut ce vrea să facă unchiul, motiv pentru care nu a încercat să se apere. Menţionez că înainte ca V.l. să îl lovească pe tata cu furca nu i-am auzit să se certe şi nu cunosc motivul pentru care l-a lovit. în perioada anterioară V.l. s-a certat de mai multe ori cu tata de regulă când era sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta fiind un consumator de băuturi alcoolice certându-se de multe ori cu bunica."

Martora V.V., în declaraţia dată, în prezenţa procurorului, aflată la dosarul parchetului a arătat că „..Eu locuiesc împreună cu soţul şi copii noşti minori în locuinţa mamei sale încă de la căsătorie, însă după ce în casă s-a mutat şi V.l., între acesta şi soţul meu au apărut neînţelegeri, în principal generate de modul în care se comporta cu soacra mea V.D. faţă de care avea o atitudine necuviincioasă, o înjura mereu şi îi reproşa multe lucruri pe care aceasta le făcea şi mi se păreau normale. V.l. consuma aproape zilnic băuturi alcoolice şi de regulă când era băut se certa cu mama sa V.D. şi o înjura fără niciun motiv. Soţul meu V.S. intervenea între fratele său V.l. şi mama lor V.D., luându-i de fiecare dată acesteia din urmă apărarea. întrucât soţul meu îi atrăgea atenţia fratelui său V.l. cu privire la modul în care se comporta şi atitudinea ce o are faţă de mama lor, cei doi s-au certat de mai multe ori şi chiar s-au bătut. Nu am fost niciodată în relaţii de duşmănie cu V.l., însă m-am certat câteodată cu el şi bănuiesc că acestuia nu-i convenea faptul că eu şi familia mea locuim în casa lui V.D. Nu cunosc ca între V.l. şi soţul meu să fi existat discuţii cu privire la casa aparţinând mamei lor din care aveam şi eu cotă parte".

În declaraţia dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul parchetului, martora A.A. a menţionat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam la domiciliu în bucătăria de vară şi în jurul orei 12 am auzit gălăgie în curte la V.l. auzind că cesta de ceartă cu fratele său V.S. Nu i-am văzut pe cei doi, însă i-am recunoscut după voce. l-am auzi „hai să ne batem" fără să pot preciza cine a spus acest lucru. Cei doi se certau cu voce tare. La un moment dat am auzit-o pe V.D. strigând. „Vai că l-ai omorât".

În declaraţia dată, în prezenţa procurorului, aflată la dosarul parchetului, martorul A.A. a arătat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam la domiciliu şi în jurul amiezii am auzit gălăgie în curte la V.D. intenţionând să merg să văd ce se întâmplă, însă soţia mea mi-a interzis să fac acest lucru. Am auzit-o pe V.D.:" Vai că-l omoară. Vai că i-a dat cu furca-n cap" la scurt timp am văzut apoi venind la locuinţa lui V.D. organele de poliţie şi salvarea. În stradă am văzut mai mulţi vecini care s-au dus să vadă ce s-a întâmplat dintre care reţin pe A.A.".

În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul parchetului se concluzionează că „Numitul V.S. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale. Numărul total al acestora, precum şi eventualul grad de invaliditate se vor putea stabili după epuizarea tratamentului medico-chirurgical şi recuperator aplicat. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat şi în timp util. Direcţia de aplicare a loviturilor a putut fi de la dreapta spre stânga şi uşor oblic de sus în jos. Leziunile pot data din 13 septembrie 2007."

În raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31 octombrie 2008 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul curţii de apel se concluzionează că „Din actele medicale şi medico-legale rezultă că numitul V.S. a prezentat ca urmare a agresiunii din data de 13 septembrie 2007 următoarele leziuni traumatice: a) Plagă contuză parietală stg. (se menţionează în diagnosticul de trimitere), b) TCCA cu plagă contuză superficială (excoriaţie fronto-parietală dr. ), c) fractură temporo-parietală stg. cu hematom intracerebral posttraumatic lob parietal stg; mic hematom intracerebral posttraumatic la nivel occipital stg. (leziuni decelate cu ocazia examinărilor clinice şi paraclinice efectuate în cursul internării la Clinica de Neurochirurgie Cluj). Coroborând datele din actele medicale şi medico-legale cu datele de anchetă opiniem că: leziunile traumatice descrise la punctul a) şi c) s-au putut produce mai probabil prin lovire activă cu un corp dur, neputându-se exclude în totalitate căderea de la acelaşi nivel, leziunea descrisă la punctul b) s-a putut produce mai probabil prin cădere de la acelaşi nivel pe o suprafaţă dură. 3. Opiniem că leziunile descrise la punctul c) au pus în primejdie viaţa victimei."

În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., în aceea de vătămare corporală gravă statuată de art. 182 alin. (2) C. pen., deoarece din materialitatea concretă a săvârşirii faptei, respectiv din actul efectiv de executare comis de către inculpat, a rezultat atitudinea subiectivă a acestuia de a produce rezultatul letal al victimei, atâta timp cât la aplicarea loviturii, a folosit un obiect vulnerant, respectiv o furcă cu coarne de fier, care era apt de a cauza moartea, într-o zonă vitală, respectiv aceea a capului, cu o intensitate relativ ridicată, lovitură aplicată din spate părţii vătămate, aceasta, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, forţa loviturii fiind ridicată, atâta timp cât a produs căderea părţii vătămate la pământ, lovire ce a condus la leziuni care au necesitat intervenţie chirurgicală, pentru a căror vindecare au fost necesare peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus viaţa părţii vătămate în primejdie.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se susţin apărările recurentului inculpat V.l., în sensul că a aplicat lovitura părţii vătămate, doar pentru a realiza o corecţie, neurmărind suprimarea vieţii victimei, deoarece din modalitatea concretă în care a acţionat, acesta a dovedit capacitatea de a conştientiza consecinţele pe care le poate produce aplicarea unei lovituri cu furca asupra unei persoane, demonstrată nu numai prin experienţa de viaţă a inculpatului, ca o persoană matură, cu vârsta de 48 de ani şi care efectuat numeroase munci agricole, dar şi prin pregătirea sa, având studii medii.

Aşadar, Înalta Curte consideră că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.l. şi anume infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., este corectă şi susţinut prin materialul probator administrat, neimpunându-se schimbarea ei, aşa cum s-a solicitat, nefiind aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reţine solicitarea apărării referitoare la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, ca urmare a schimbării încadrării juridice în art. 182 alin. (2) C. pen., faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, deoarece nu şi-a însuşit critica cu privire la greşita încadrare juridică, ci dimpotrivă a constatat că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de tentativă la omor calificat, aşa cum s-a arătat, aşa încât va examina critica cu privire la greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de care a fost învinuit.

Aşadar, Înalta Curte constată să sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, în contextul cauzei, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi modalitatea de executare, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, prin însuşirea argumentelor a celei dintâi, cât şi propriului examen efectuat, în mod just au ţinut cont în mod efectiv de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, agravat prin circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta, valoarea socială atinsă prin aceasta, urmările produse, numărul zilelor de îngrijiri medicale şi faptul că viaţa părţii vătămate i-a fost pusă în primejdie, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, relaţia de rudenie cu partea vătămată, atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale, care deşi nu atrag starea de recidivă, aşa cum rezultă din fişa de cazier aflată la dosarul parchetului, dovedesc o perseverenţă infracţională, are doi copii minori, are studii medii.

Mai mult în stabilirea cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului s-a dat eficienţă în mod distinct circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi regimului sancţionator corespunzător statuat în art. 76 alin. (2) C. pen., apreciindu-se conduita inculpatului în faţa organelor judiciare, precum şi faptul că s-a împăcat cu partea vătămată, aşa încât pedeapsa a fost coborâtă sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, respectiv tentativă la omor calificat, forma tentativei având un regim sancţionator legal deja diminuat, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

În raport cu cele arătate, nu poate fi avută în vedere solicitarea apărătorului recurentului inculpat de a se da o şi mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare, deoarece, pe de-o parte au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, aşa încât pedeapsa stabilită în cuantumul şi modalitatea arătată reflectă şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, iar pe de altă parte, reţinerea în mod predilect numai a circumstanţelor personale ale inculpatului, ar conduce la încălcarea procesului de stabilire al pedepselor.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine nici apărările personale ale inculpatului cu privire la circumstanţele personale privind starea sănătăţii sale, care deşi a fost susţinută probator, atât la instanţa de apel, cât şi la instanţa de recurs, reprezentând o realitate că inculpatul este suferind, însă această circumstanţă personală a fost evaluată în raport şi cu circumstanţele reale ale faptei, aşa încât nu conduce exclusiv la diminuarea cuantumului de pedeapsă.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţele în mod just au stabilit cuantumul pedepsei principale aplicat inculpatului, precum şi modalitatea de executare, prin privare de libertate, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.l. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie 2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2721/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 313/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2669/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2701/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2721/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 313/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 314/2009. Penal » ICCJ. Decizia nr. 432/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Penal