ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.480/2009

Dosar nr. 1874/84/2008

Şedinţa publică din 12 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Sălaj a fost condamnat inculpatul L.C., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., şi art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului, iar restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj de 771 zile, urmând a se contopi în prezenta pedeapsă astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii de 24 de ore, din data de 17 iunie 2008 şi arestării preventive începând cu data de 18 iunie 2008, la zi.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul Ş.S, a fost condamnat în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Tot, prin aceeaşi sentinţă, inculpata Ş.M., a fost condamnată, în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice a fost condamnată la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Inculpatul Ş.S., a fost condamnat în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., din momentul în care hotărârea rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-au admis cererile părţilor civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj-Zalău şi în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii Ş.S., Ş.M. şi Ş.S. să plătească în solidar Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău suma de 682,62 lei (RON ) despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate A.S.D., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

A fost obligat inculpatul L.C. să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău suma de 548,80 lei (RON) despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate L.V., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Au fost obligaţi inculpaţii: L.C., Ş.S., Ş.M. şi Ş.S., să plătească Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sălaj - Zalău suma de 1.801,37 lei (RON) despăgubiri civile.

S-a constatat că părţile vătămate L.V. şi A.S.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul L.C. să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei (câte 100 lei pentru faza de urmărire penală şi judecată) a fost avansată Baroului de Avocaţi Sălaj din fondul Ministerului Justiţiei pentru apărare din oficiu.

Au fost obligaţi inculpaţii Ş.S., Ş.M. şi Ş.S. să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei onorariul avocaţial pentru apărare din oficiu în faza de judecată, au fost avansaţi Baroului de Avocaţi Sălaj din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de 13 iunie 2008, în faţa pensiunii D. din Zalău a avut loc o altercaţie între două grupuri de cetăţeni de etnie rromă, ocazie cu care inculpatul L.C. i-a aplicat o lovitură părţii vătămate L.V. în cap, cu un hârleţ, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa victimei, iar inculpaţii Ş.S., Ş.M. şi Ş.S., au lovit-o pe partea vătămată A.S.D., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

În acelaşi timp toţi inculpaţii au tulburat liniştea publică prin gesturile şi cuvintele adresate reciproc şi au provocat indignarea persoanelor prezente la locul faptei.

La data de 13 iunie 2008 la barul A. din Zalău se aflau mai multe persoane, rudenii şi prieteni între care A.A., A.S.D., L.F., L.V., V.R. şi L.L. La un moment dat a trecu prin zonă Ş.S., care Ie-a adresat celor menţionaţi mai sus cuvinte jignitoare. între aceştia a izbucnit o ceartă motiv pentru care la faţa locului au fost chemate organele de poliţie care le-au cerut să se deplaseze la sediul poliţiei unde L.V., A.A. şi Ş.S. au fost sancţionaţi contravenţional. L.V., A.A. şi ceilalţi din familie au revenit la barul A. pentru a termina consumaţia.

Ş.S. s-a deplasat în localitatea Panic la locuinţa familie sale şi a spus ce s-a întâmplat după care a hotărât împreună cu părinţii şi alte rude să revină la Zalău să se răzbune pe membrii familiei A. şi rudeniile lor cu care Ş.S. s-a certat. înainte de a pleca, fiecare a luat un obiect contondent. Astfel, Ş.S. A luat o ţeava metalică şi un topor, Ş.M. o bâtă de lemn, Ş.S. o bâtă, L.C., un hârleţ, Ş.B. şi Ş.C., pietre, iar L.V., o rangă. De asemenea, Ş.S. şi Ş.S. au avut asupra lor câte un spray lacrimogen.

Între timp A.A., A.S.D., V.R., L.F., L.V. şi L.L. s-au deplasat la pensiunea D. (P.T.) din Zalău. A.S.D. a ieşit la un moment dat pe terasa pensiunii, când în zonă au apărut membrii familiei Ş. şi rudele acestora, cu intenţii de răzbunare.

Ş.S. şi Ş.S., au pulverizat spray lacrimogen înspre A.S.D., apoi cei doi împreună cu Ş.M. i-au aplicat părţii vătămate A.S.D. mai multe lovituri cu obiectele contondente, pe care le aveau asupra lor. La strigătele părţii vătămate a ieşit din bar L.V. care a intenţionat să o ridice de jos pe A.S.D., însă în cel moment a fost lovit din spate de către L.C., cu partea tăietoare a unui hârleţ în cap.

Din pensiune au ieşit apoi şi A.A. şi L.F. care au fost loviţi de către Ş.S., L.V., Ş.B. şi Ş.C.

În urma loviturii aplicate de către L.C., partea vătămată L.V. a căzut la pământ şi a sângerat abundent, a fost chemată ambulanţa care l-a transportat pe acesta la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sălaj - Zalău împreună cu A.S.D., A.A. şi L.F. Aceştia au primit îngrijiri medicale de urgenţă apoi L.V. a fost transportat la Clinica de Neurochirurgie Cluj Napoca unde a fost operat de urgenţă.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1119/ll/a/23 din 26 iunie 2008 emis de S.J.M.L. Sălaj, L.V. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis (fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreapta, dilacerere cortico-durală parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral), leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor (posibil hârleţ) şi au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale punând în primejdie viaţa victimei.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1103/ll/a/22 din 26 iunie 2008 emis de S.J.M.L. Sălaj, partea vătămată A.S.D. a suferit un traumatism cranian acut închis, hematom epicranian, leziuni ce au necesitate pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale şi nu au pus viaţa victimei în primejdie.

L.V. şi A.S.D. au solicitat trimiterea în judecată a agresorilor Ş.S., Ş.S., Ş.M. şi L.C. dar nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A.A. şi L.F. şi-au retras plângerile formulate.

La scandal au asistat mai multe persoane aflate în pensiunea D. şi în faţa acesteia, precum şi personalul pensiunii, care au fost speriate de cele ce au văzut. Persoanele implicate în incident au vociferat, s-au înjurat reciproc şi au provocat o stare de frică şi groază în rândul persoanelor aflate la faţa locului, atât prin expresiile folosite, cât şi prin loviturile aplicate cu obiecte contondente (bâte, răngi, hârleţ).

Ş.M. a recunoscut că a lovit-o pe A.S.D. şi că toţi inculpaţii au provocat scandal în acel loc public. Ş.S. a recunoscut că au provocat scandal în locul public şi atitudinea lor a speriat şi indignat persoanele aflate acolo, însă nu a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată A.S.D., susţinând că doar a încercat să-i despartă pe ceilalţi.

L.C. nu a recunoscut săvârşire niciuneia din faptele reţinute în sarcina sa, susţinând că a ajuns la faţa locului când s-a terminat scandatului.

Ş.S. a dat mai multe declaraţii contradictorii, iar în faza cercetării judecătoreşti a susţinut că era în stare de ebrietate şi crede că el i-a aplicat lovituri părţii vătămate L.V., însă nu ştie cu ce obiect.

De asemenea, Ş.S. şi Ş.M. au susţinut că fiul lor Ş.S., I-a lovit pe L.V.

Aceste părţi din declaraţiile lor au fost înlăturate, având în vedere că toţi martorii care au fost de faţă au declarat că au văzut când L.C. i-a aplicat lovitura cu hârletul în cap, părţii vătămate L.V.

Chiar şi partea vătămată a declarat că I-a văzut pe inculpatul L.C. fugind după ce el a fost lovit şi a căzut la pământ.

A rezultat, astfel că declaraţiile inculpaţilor Ş.S., Ş.S., Ş.M. şi L.C. nu au fost sincere şi au fost făcute posibil pentru a-l proteja pe L.C. care este liderul membrilor familiei Ş. şi acesta îi apără când se ivesc incidente cu alte persoane. Aceasta a rezultat din declaraţia inculpatului Ş.S. dată în faza de urmărire penală.

Prin urmare, din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În drept, fapta inculpatului L.C., care după ce a mai fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, în data de 13 iunie 2008, cu premeditare, în loc public, I-a lovit în cap cu partea tăietoare a unui hârleţ pe partea vătămată L.V., provocându-i leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la arat. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu rudele sale, în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a produs scandal public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Inculpatul a mai fost condamnat, iar din pedeapsa anterioară i-a rămas de executat în urma liberării condiţionate un rest de 771 zile astfel, că în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului, iar restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj de 771 zile, urmând a se contopi în prezenta pedeapsă, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii de 24 de ore din data de 17 iunie 2008 şi arestării preventive, începând cu data de 18 iunie 2008, la zi.

Fapta inculpatului Ş.S., care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ş.S. şi Ş.M. au agresat-o fizic pe A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an închisoare.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ş.S., Ş.M., L.C. şi minorii L.V., Ş.B., Ş.C., în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a produs scandal public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În drept, fapta inculpatei Ş.M., care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ş.S. şi Ş.S. au agreat-o fizic pe A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnată la un an închisoare.

Fapta aceleiaşi inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ş.S., Ş.S., L.C. şi minorii L.V., Ş.B., Ş.C., în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a produs scandal public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru care a fost condamnată la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendare condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., priind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În drept, fapta inculpatului Ş.S., care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ş.S. şi Ş.M. au agresat-o fizic pe A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an închisoare.

Fapta aceluiaşi inculpat care în data de 13 iunie 2008, împreună cu părinţii săi, cu L.C. şi minorii L.V., Ş.B., Ş.C., în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a produs scandal public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., din momentul în care hotărârea rămâne definitivă şi până la terminare executării pedepsei.

Având în vedere modalitatea săvârşirii faptelor de către inculpaţi, în grup înarmaţi cu obiecte contondente şi scandalul provocat care a dus la indignarea cetăţenilor, nu s-au identificat împrejurări care să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante în favoare inculpaţilor Ş.S., Ş.S. şi Ş.M.

Având în vedere, însă că Ş.S. şi Ş.M. au în întreţinere mai mulţi copii minori, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de penitenciar.

La individualizare pedepselor aplicate inculpaţilor L.C. şi Ş.S. s-a avut în vedere că aceştia au fost condamnaţi de mai multe ori, primul chiar pentru o tentativă de omor calificat, iar cel de-al doilea în prezent este arestat preventiv în altă cauză, astfel că pedepsele astfel individualizate îşi vor atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului Ş.S. să se execute în regim de penitenciar. Părţile civile Spitalul Judeţean Sălaj, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj Napoca şi Serviciul de Ambulanţă Sălaj s-au constituit părţi civile conform adreselor trimise la instanţă.

Cererile părţilor civile au fost întemeiate şi în baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. şi 998 C. civ., au fost obligaţi la plata despăgubirilor solicitate astfel:

Inculpaţii Ş.S. Ş.M. şi Ş.S. au fost obligaţi să plătească în solidar Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău suma de 682,62 lei (RON) despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate A.S.D., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Inculpatul L.C. a fost obligat să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău suma de 548,80 lei (RON) despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate L.V., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Inculpaţii L.C., Ş.S. Ş.M. şi Ş.S. au fost obligaţi în solidar să plătească Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sălaj - Zalău suma de 1.801,37 lei (RON) despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport şi tratamente de urgenţă aplicate tuturor părţilor vătămate, având în vedere că paguba a fost produsă de toţi inculpaţii.

În baza art. 191 şi 189 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatul L.C. suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei (câte 100 lei pentru faza de urmărire penală şi judecată) a fost avansată Baroului de Avocaţi Sălaj din fondul Ministerului Justiţiei pentru apărare din oficiu, iar inculpaţii Ş.S., Ş.M. şi Ş.S., câte 300 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei onorariul avocaţial pentru apărare din oficiu în faza de judecată, au fost avansaţi Baroului de Avocaţi Sălaj din fondul Ministerului Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii L.C. şi Ş.M.

Din scriptul depus la dosar, a rezultat că hotărârea a fost atacată cu apel şi de către apărătorul ales al inculpatului Ş.S., referitor la acest inculpat.

În şedinţa publică din 21 octombrie 2008 inculpatul Ş.S. a învederat instanţei că el nu a promovat apel în cauză şi nici nu îşi însuşeşte apelul declarat de către apărătorul său.

Prin motivele orale, L.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei de condamnare şi judecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. c raportat la arat. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul infracţiunilor deduse judecăţii şi imputate lui prin rechizitoriul parchetului.

Inculpata Ş.M. prin apărătorul ales M.R. a solicitat desfiinţarea sentinţei Tribunalului Sălaj şi judecând cauza, reducerea pedepsei aplicate cu menţiunea suspendării condiţionate a executării pedepsei faţă de circumstanţele personale şi cele reale referitoare la fapte.

Prin Decizia penală nr. 118/ A de la 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 1874/84/2008 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul L.C., deţinut în Penitenciarul gherla şi al inculpatei Ş.M., domiciliată în Zalău, judeţul Sălaj, împotriva sentinţei penale nr. 84 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.

S-a constatat că inculpatul Ş.S., deţinut în Penitenciarul Gherla nu a declarat apel în cauză şi nici nu şi-a însuşit apelul declarat de către apărător.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.C. arestul preventiv, începând cu 17 iunie 2008 şi până la zi, iar pentru inculpatul Ş.S. perioada executată începând cu 22 octombrie 2008 şi până la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului L.C.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 300 lei onorariu apărător oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei pentru inculpatul L.C.

A fost obligat inculpatul L.C. şi inculpata Ş.M. să achite fiecare statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care pentru inculpatul L.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu avocaţial din oficiu.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că Tribunalul Sălaj a reţinut în mod judicios vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută, încadrarea juridică a faptelor, pedepsele aplicate care corespund dispoziţiilor art. 52 C. pen., raportat la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanţa de apel a apreciat că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului L.C. care după ce a fost condamnat pentru o tentativă la infracţiunea de omor calificat, la data de 13 iunie 2008, cu premeditare şi în public l-a lovit în cap cu partea tăietoare a unui hârleţ pe partea vătămată L.V., provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al tentativei la infracţiune de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. a) şi i) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului apelant L.C., s-a stabilit în mod concret de către prima instanţă şi săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., infracţiunile fiind comise în concurs real, reţinându-se corect prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză, prima instanţă a făcut un riguros examen asupra probelor administrate, coroborând declaraţiile părţii vătămate L.V., cu declaraţiile martorilor L.L., V.R., A.A., C.A., P.M.R., Ş.A.L., P.V., L.F., cu declaraţiile parţiale ale inculpaţilor Ş.M., L.C., Ş.S., Ş.S. şi cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1119 din 26 iunie 2008 a S.M.L. Sălaj în care au fost arătate leziunile produse victimei L.V., împrejurarea că acesta a suferit un traumatism cranio cerebral acut deschis, fractură cu înfundare parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, leziuni care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor, posibil hârleţ şi care au necesitate pentru vindecare 50 - 55 zile îngrijiri medicale punând în primejdie viaţa lui L.V., reţinând motivat vinovăţia inculpatului L.C. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, înlăturând motivat declaraţia acestuia dată în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii, declaraţie care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.

Săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice reţinută în sarcina inculpatului L.C. a fost dovedită fără echivoc prin declaraţiile inculpatei Ş.M. care a precizat „este adevărat că la data de 13 iunie 2008 în Pensiunea „D." am lovit-o pe partea vătămată A.S. şi toţi inculpaţii am provocat scandal public în acel loc".

Critica formulată în fata curţii în sensul de a nu se retine vinovăţia sa în tentativa la omor deosebit de grav şi în privinţa faptei incriminate prin art. 321 C. pen., nu este fondată, vinovăţia inculpatului fiind pusă în evidenţă în mod indubitabil prin probele testimoniale şi ştiinţifice administrate nemijlocit în faţa primei instanţe.

Astfel, martorii L.L., V.R., A.A. la unison au arătat că au fost de faţă şi au văzut când inculpatul L.C. s-a deplasat în spatele părţii vătămate L.V. căreia i-a aplicat o lovitură cu hârleţul în cap, în urma căreia victima a căzut la sol.

Depoziţiile martorilor s-au coroborat perfect cu raportul de constatare medico-legală 1119 din 26 iunie 2008 al S.M.L. Sălaj care a atestat leziuni primejdioase pentru viaţa victimei produse cu hârleţul în regiune capului şi care au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile îngrijiri medicale.

Infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen., reţinută în mod corect în sarcina inculpatului L.C. de către Tribunalul Sălaj a fost dovedită pe lângă declaraţia inculpatei Ş.M. şi cu declaraţiile martorilor P.M.R., C.A., P.V., L.F.

În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că apărarea inculpatului efectuată în cadrul apelului promovat urmează a fi înlăturată ca nesinceră şi neveridică, ea nefiind probată prin dovezile ataşate dosarului, fiind făcută de circumstanţă şi a se sustrage răspunderii penale.

Întrucât declaraţia de nerecunoaştere a inculpatului nu s-a coroborat cu alte mijloace de probă, ea apare ca fiind singulară, astfel că a fost înlăturată motivat, reţinându-se ca dovedită vinovăţia apelantului în faptele deduse judecăţii.

Prima instanţă a reţinut în mod judicios în sarcina inculpatului L.C. săvârşirea tentativei la omor deosebit de grav, întrucât din fişa de cazier a rezultat că prin sentinţa penală nr. 87 din 2000 a Tribunalului Sălaj a mai fost condamnat pentru o tentativă la omor calificat şi de asemenea, în mod corect s-au reţinut circumstanţele agravante ale premeditării şi ale săvârşirii faptei în public, deoarece inculpatul a comis acţiunea agresivă asupra părţii vătămate la un interval de timp suficient în care a putut reflecta asupra săvârşirii infracţiunii, a putut lua hotărârea de a o comite şi să efectueze acte concrete de pregătire în acest scop.

Legal şi temeinic s-a reţinut în sarcina inculpatului că tentativa la omor a fost săvârşită în public, întrucât fapta a fost comisă în prezenţa mai multor persoane, pe stradă, în faţa unui bar, împrejurări ce au determinat reţinerea cerinţelor prevăzute în art. 152 C. pen.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului L.C. a apărut, ca nefondat, fiind respins, ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului L.C.

Cum în cauză, temeiul arestării l-a constituit dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. d) şi f) C. proc. pen. şi acestea nu au dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpatului s-a constatat că se impune necesitatea menţinerii în continuare a măsurii arestării preventive.

Săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi modalitatea de comitere a lor denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.

În concluzie, existenţa cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., sunt pe deplin probate, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu s-a impus.

Întrucât infracţiunile săvârşite denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 8 ani închisoare de către instanţa de fond s-a impus menţinerea stării de arest pe parcursul soluţionării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite, atât cerinţele art. 300² şi ale art. 160^bC. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., curtea de apel a menţinut starea de arest a inculpatului deţinut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare a justificat privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 §1 din C.E.D.O. (cauza T. vs. Franţa).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Sălaj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuşi de natură să justifice continuare privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 §1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza W. contra Germaniei.

În privinţa pedepselor accesorii, respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea de apel a apreciat că acesta a fost corect aplicat, deoarece în cauză inculpatul a comis o tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav. Gravitatea faptei a relevat că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa.

Este adevărat că, într-o societate democratică şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.

Din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, s-a impus în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este şi în acord cu Decizia C.E.D.O. din cauza H. contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanţei, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie a fost pusă în discuţie în fiecare caz în contradictoriu şi după examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii.

În baza art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv începând cu data de 17 iunie 2008 şi până la zi.

În privinţa apelului declarat de inculpata Ş.M. prin apărător ales, curtea de apel a reţinut că acesta este nefondat şi a fost respins, ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Instanţa de apel a apreciat că Tribunalul Sălaj sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatei Ş.M., în cauză a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, s-a prezentat în faţa instanţei de fond, lipsind în faţa celei de apel, nu este cunoscută cu antecedente penale, însă nu a contribuit cu nimic la repararea prejudiciului cauzat părţii vătămate.

Nu a putut fi omisă împrejurarea că inculpata a agresat-o pe partea vătămată A.S.D., cauzându-i leziuni vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale după care a comis infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri alături de mai multe persoane, dintre care unele minore, ceea ce imprimă infracţiunilor un grad sporit de pericol social.

Prin cuantumul pedepselor aplicate orientat către minim, dispunându-se suspendarea condiţionată a acestora, curtea de apel a apreciat că s-a avut în vedere în mod corect că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, critica apelantei în sensul reducerii pedepsei aplicate, nu a putut fi avută în vedere, deoarece în cauză au fost evaluate plural criteriile generale specifice individualizării sancţiunii, atât faţă de gravitatea faptei comise, cât şi de persoana inculpatei.

Nu în ultimul rând, vinovăţia inculpatei a fost stabilită în baza propriei recunoaşteri coroborată perfect cu declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor la care s-a făcut referire în analizarea apelului coinculpatului L.C. şi cu raportul de constatare medico-legală al victimei depus la dosar.

Faţă de aceste considerente, apelul inculpatei Ş.M. nu este întemeiat fiind respins şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului Sălaj.

S-a constatat că inculpatul Ş.S. nu a declarat apel în cauză şi nici nu şi-a însuşit apelul declarat de către apărător.

Din dosarul de penitenciar al acestuia a rezultat că a fost încarcerat şi a început executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală 84/2008 a Tribunalului Sălaj la 22 octombrie 2008, astfel că din durata pedepsei s-a dedus perioada executată începând cu această dată şi până la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 300 lei onorariu apărător oficiu ce se va plăti din F.M.J. pentru inculpatul L.C.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul L.C. şi inculpata Ş.M. vor achita fiecare statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care pentru inculpatul L.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu avocaţial din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul L.C., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 22 decembrie 2008, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii detenţiei preventive a inculpatului L.C., consemnându-se concluziile părţilor, după care, Înalta Curte, după deliberare, în baza art. 300² şi a art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului L.C., măsură pe care a menţinut-o, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a făcut referire concrete la hotărârile pronunţate în cauză, în ceea cel priveşte pe inculpatul L.C. şi analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite ambele condiţii ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracţiunilor menţionate.

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul L.C., astfel că, în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a apreciat că se impune ascultarea recurentului inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. şi jurisprudenţa Curţii Europene, acesta nefiind ascultat de către instanţa de apel şi indiferent de motivele de recurs formulate, aducând, totodată la cunoştinţa inculpatului prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

Recurentul inculpat a arătat că doreşte să dea declaraţie în această fază procesuală, aceasta fiind consemnată şi depusă la dosar, dosarul Înaltei Curţi.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în rejudecare a se dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul nu a participat la incidentul din 13 iunie 2008, apreciind că probele referitoare la nevinovăţia sa sunt credibile ca urmare a coroborării declaraţiilor martorilor oculari, ale coinculpaţilor, ale barmanelor şi a taximetristului, iar martorii acuzării sunt patru fraţi ai victimei, iar, în subsidiar a se redoza pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se ţine seama de circumstanţele reale, dar şi personale ale acestuia.

În declaraţia dată la 12 februarie 2009, în recurs, aflată la dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat L.C. a arătat că „Faţă de declaraţia dată la data de 3 septembrie 2008 la Tribunalul Sălaj, vreau să fac următoarele completări: în ziua respectivă, victima a fost implicată şi în alte scandaluri, la care eu nu am participat. Nu sunt autorul faptei, şi deci, nu recunosc aşa cum am arătat şi la Tribunalul Sălaj. Sunt acuzat dor de 4 martori car sunt fraţii lui L.V. În ziua de 13 iunie 2008 eu nu am fost în acea pensiune din Zalău. În cest incident au fost 2 grupuri, cei doi martori, taximetrişti şi cele 2 martore barmane au declarat că eu nu am participat la acest incidente. Atât declar, susţin şi semnez."

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate oral de către apărătorul desemnat din oficiu, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel, pe de-o parte şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar pe de altă parte, în baza unui temeinic examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate, în contextul cauzei, în mod judicios a stabilit că a fost dovedită vinovăţia inculpatului L.C. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a evidenţiat în mod efectiv modul în care prima instanţă a stabilit contribuţia inculpatului L.C. în comiterea celor două infracţiuni, iar în cadrul propriei analize, în procesul complex de evaluare asupra materialului probator, având în vedere şi criticile formulate de inculpat, în apel, a dat eficienţă concretă raţionamentelor şi metodelor de interpretare, prin raportare la mijloacele de probă administrate, în contextul cauzei, pe care Ie-a indicat, apreciindu-le ca fiind concordante şi dovedind vinovăţia inculpatului pentru fiecare faptă în parte, înlăturând, aşadar, apărarea inculpatului cu privire la nevinovăţia sa, considerând-o neveridică, aşa încât declaraţiile inculpatului rămân singulare, necoroborându-se cu alte probe.

Totodată, instanţa de apel a făcut referiri la încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav comisă de inculpatul L.C., care a fost în mod just reţinută de prima instanţă, întrucât din fişa de cazier a rezultat că anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru o tentativă la infracţiunea de omor calificat [(prin sentinţa penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj, inculpatul L.C. a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni, pentru tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174 şi 175 C. pen. şi interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi, la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, pentru art. 321 C. pen., urmând ca în baza art. 33 şi 34 C. pen., să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor pe timp de 2 ani)] şi de asemenea şi a altor circumstanţe agravante, respectiv ale premeditării şi ale săvârşirii faptei în public, fapta de tentativă la omor fiind comisă în public, în prezenţa mai multor persoane, pe stradă, în faţa unui bar, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 152 C. pen.

Aşadar, în contextul cauzei, în mod judicios s-a stabilit că faptele inculpatului L.C., care anterior în anul 2000 a mai fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, în data de 13 iunie 2008, împreună cu rudele sale, în loc public s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a produs scandal public şi în aceea dată, precum şi cu premeditare, în loc public, a lovit cu partea tăietoare a unui hârleţ, în cap, pe partea vătămată L.V., acesta suferind un traumatism cranio-cerebral acut deschis (fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreapta, dilacerere cortico-durală parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral), leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile îngrijiri medicale, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) din acelaşi cod, şi tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., aflate în concurs real.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra ansamblului materialului probator administrat în cursul procesului penal, respectiv în faza urmăririi penale, în etapa cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, cât şi în recurs, în raport cu primul motiv de recurs invocat de către recurentul inculpat L.C. (declaraţiile de la dosarul parchetului; dosarul tribunalului şi dosarul Înaltei Curţi referitor la nevinovăţia sa), constată că apărarea acestuia este infirmată prin coroborarea mijloacelor de probă administrate şi anume declaraţiile părţii vătămate L.V., părţii vătămate A.S.D., cu declaraţiile martorilor L.L. (procesul-verbal de consemnare a declaraţiei martorei, întrucât nu ştie să scrie bine, întocmit de procuror; declaraţia de la dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), V.R. (procesul-verbal de consemnare a declaraţiei martorei, deoarece nu ştie să scrie bine, întocmit de procuror; declaraţia de la dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), A.A. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), C.A. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), P.M.R. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), Ş.A.L. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), P.V. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), L.F. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), cu declaraţiile inculpatei Ş.M. (dosarul parchetului şi dosarul tribunalului), cu raportul de constatare medico-legală cu nr. 1119/ll/a/23 din 26 iunie 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sălaj privind pe partea vătămată L.V., fotocopiile unor acte medicale privind pe partea vătămată L.V.

Înalta Curte nu poate avea în vedere declaraţiile coinculpaţilor Ş.S., Ş.S., Ş.M. în care au arătat că inculpatul L.C. nu ar fi fost el autorul lovirii părţii vătămate L.V., deoarece pe de-o parte declaraţiile lor sunt subiective, ca urmare a naturii relaţiilor dintre inculpaţi, inculpatul L.C., fiind liderul membrilor familiei Ş., care o apără când intervin incidente cu alte persoane, iar pe de altă parte acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi anume, declaraţiile părţii vătămate L.V., declaraţiile martorilor indicaţi mai sus şi parţial a inculpatei Ş.M., precum şi actele medico-legale care au infirmat apărarea inculpatului, acesta fiind văzut când a participat la scandal şi a lovit-o pe partea vătămată, în condiţiile reţinute.

Astfel, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, partea vătămată L.V. a arătat că „Menţin declaraţiile. Am participat la scandalul iscat între familie mea şi cea a familiei Ş. în data de 13 iunie 2008. Fiind în bar pentru a viziona meciul la un moment dat am auzit-o pe A.S. strigând afară că a fot lovită de Ş.S. cu ceva în cap. Am ieşit afară şi am văzut-o pe A.S. căzută la pământ şi mi-a spus că a lovit-o Ş.S. senior cu o bucată de fier în cap. Eu i-am întrebat pe cei din familia S. de ce au lovit-o pe femeia respectivă şi atunci toţi s-au năpustit asupra mea să mă lovească atât Ş.S. şi Ş.M. cât şi toţi copiii acestora fiecare având asupra lor bâte sau răngi. La un moment dat am simţit o lovitură puternică în cap, eu căzând la pământ, şi în acel moment întorcându-mi capul l-am văzut pe L.C. fugind din spatele meu cu un hârleţ în mână. După ceea şi Ş.S. m-a lovit cu picioarele cât eram căzut la pământ. După aceea am fost dus la spital. Sunt convins că lovitura cu hârleţul mi-a fost aplicată de L.C. pentru că pe el l-am văzut fugind cu hârleţul prin spatele meu iar lovitura mi-a fost aplicată din spate şi mi-a spus şi soţia mea V.R. care a fost la faţa locului. Nu am niciun motiv să îl acuz fără rost pe inculpat dacă nu ar fi adevărat."

Partea vătămată A.S. în declaraţia dată în faza judecăţii a menţionat că „La data de 13 iunie 2008 fiind la pensiunea D. pe terasă am văzut la un moment dat venind pe Ş.S., Ş.S., Ş.M., ceilalţi copii ai lor minori şi pe L.C. Am văzut că L.C. avea în mână un hârleţ iar ceilalţi aveau diferite obiecte, bâte, securi. La un moment dat a venit Ş.S. înspre mine, m-a luat de gât, m-a aplicat, mi-a dat cu spray paralizant şi pe urmă mi-a aplicat lovituri în zona capului, eu am căzut la pământ şi ştiu că am mai fost lovită de câteva persoane dar nu am putut să văd cine mă loveşte pentru că eram ameţită de lovituri. Am fost transportată la spital şi acolo l-am văzut şi pe L.V. şi mi-a spus că a fost lovit cu hârleţul de către L.C."

Martora L.L., în declaraţia dată în primă instanţă a precizat că „Menţin declaraţiile de la dosar. În 13 iunie 2008 eram la barul D. din Zalău unde în faţa pensiunii a început un scandal între familiile Ş. şi A. Erau prezenţi Ş.S., Ş.S., Ş.M. şi ceilalţi copii minori. Ş.S. avea la mână un par, Ş.S. avea o secure, iar la ceilalţi am văzut bâte. Era prezent la faţa locului şi L.C. Am văzut când Ş.S. şi Ş.S. şi Ş.M. au luat-o la bătaie pe A.S., iar L.V. s-a dus să vadă ce s-a întâmplat şi am văzut când L.C. a venit prin spatele lui L.V. şi i-a aplicat acestuia o lovitură acestuia cu hârleţul în cap iar L.V. fiind căzut la pământ. Nu ştiu dacă ulterior a fost lovit şi de altcineva."

Martora V.R. în declaraţia dată în primă instanţă a arătat că „în data de 13 iunie 2008 am fost la pensiunea D. împreună cu L.V., A.S., A.A. şi L.L. La un moment dat a venit Ş.S. cu Ş.M. şi copiii lui, Ş.S. şi ceilalţi mai mici, fiecare avea câte un corp contondent, răngi, securi. Am văzut când Ş.S. a venit la A.S. şi a lovit-o după care au venit şi ceilalţi doi Ş.S. şi Ş.M. şi i-au aplicat şi aceştia lovituri, iar L.V. a ieşit afară să vadă ce se întâmplă. Am văzut când L.C. a venit prin spatele lui L.V. şi i-a aplicat o lovitură în cap cu un hârleţ după care a luat-o la fugă. După aceea şi Ş.S. i-a aplicat lui L.V. o lovitură cu piciorul în timp ce acesta se afla la pământ. Menţin şi declaraţia de la dosar."

Martorul A.A. în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, la tribunal a arătat că „Menţin declaraţiile date la dosar. Am fost prezenţi în 13 iunie 2008 la barul D. unde s-a iscat un scandal între familiile Ş. şi A. Am auzit că strigă cineva afară şi ulterior mi s-a spus de cei prezenţi că Ş.S. şi Ş.M. au lovit-o pe A.S., iar L.V. a încercat să o ridice pe aceasta de jos, moment în care a fost lovit din spate în cap cu un hârleţ de către L.C. Eu personal l-am văzut pe L.C. fugind cu hârleţul în mână."

Martora C.A. în declaraţia dată în primă instanţă a menţionat că „Eram de serviciu ca dispecer la pensiunea D. în data de 13 iunie 2008 când am auzit că cineva face scandal în încăperea barului. Am văzut două persoane respectiv pe A.S. şi încă un bărbat pe care nu pot să îl numesc pentru că nu l-am recunoscut. Ulterior am aflat că A.S. a fost sprayată dar nu ştiu de către cine. După aceea am văzut că a continuat cearta între un grup de rromi afară în faţa pensiunii. Când am ieşit afară am văzut un bărbat căzut la pământ, lovit la cap şi plin de sânge. Am sunat la 112 şi a sosit poliţia şi ambulanţa. Toţi cei prezenţi au fost speriaţi de scandalul provocat de grupul de rromi pentru că erau mulţi şi aveau bâte la mână şi alte obiecte."

Martora P.M.R. în declaraţia dată în primă instanţă a precizat că „Menţin declaraţia. Lucrez la pensiunea D. şi în data de 13 iunie 2008, fiind de serviciu, am auzit că pe terasa barului era un scandal iscat între mai multe persoane de etnie rromă. Am auzit urlete şi strigăte dar eu nu am ieşit fiind ocupată la bar. După ce s-a terminat scandalul am ieşit şi eu să văd ce este şi am văzut un bărbat lovit la cap care sângera fiind aşezat pe un scaun şi la scurt timp a venit poliţia. în bar mai erau şi alte persoane străine care au asistat la scandalul respectiv."

Martora Ş.A.L. în declaraţia dată în primă instanţă a arătat că „Eu nu am fost prezentă la faţa locului şi ulterior am aflat de la sora mea Ş.M. că a fost un scandal la barul D. între familiile Ş. şi A. din cauza unui lănţişor de aur şi a unor bani.".

Martorul P.V. în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „Eram prezent pe terasa de la D. în data de 13 iunie 2008 şi am văzut că la un moment dat a izbucnit un scandal între două grupe de cetăţeni de etnie romă. Unii dintre aceştia se aflau pe terasa barului iar la un moment dat au venit dinspre autogara un alt grup din care făceau parte Ş.S., Ş.S. şi alte persoane pe care nu le cunosc. Aceştia având la mână obiecte contondente şi i-au luat la bătaie pe cei prezenţi la terasă. La un moment dat am văzut un bărbat căzut la pământ curgându-i sânge de la cap însă nu am văzut cine l-a lovit. Menţin declaraţia de la dosar."

Martorul L.F. în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a precizat că „Menţin declaraţiile date la dosar. Am fost prezent la data de 13 iunie 2008 în faţa pensiunii D. din Zalău, eram împreună cu L.V., A.S. şi alte rudenii. A.S. la un moment dat se afla afară şi am auzit-o ţipând. Eu am ieşit să văd ce se întâmplă la un moment dat a venit Ş.S. şi a început să o înjure pe A.S. şi apoi au venit ceilalţi din familia sa, mama, tatăl şi fraţii acestuia şi a început un scandal şi au lovit-o pe partea vătămată A.S. şi au sprayat-o cu un spray paralizant. A ieşit la un moment dat afară şi L.V. încercând să o ridice pe A.S. moment în care a fost lovit de către L.C. cu un hârleţ în cap. Vasile a căzut la pământ şi apoi am fost şi eu lovit de către Ş.S. şi ulterior am fost duşi toţi la spital.".

Inculpata Ş.M. în declaraţia dată, în primă instanţă a arătat că „Este adevărat că la data de 13 iunie 2008 la pensiunea D. am lovit-o pe A.S. şi toţi am provocat scandal public în acel loc.".

Aşadar, din conţinutul mijloacelor de probă mai sus menţionate a rezultat contribuţia concretă a inculpatului L.C. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acesta participând la scandalul dintre cele două familii, într-un loc public, în faţa barului, în care au fost adresate injurii şi au fost comise agresiuni, împrejurare în care inculpatul ce avea un hârleţ asupra sa şi pe care l-a luat, în scop de răzbunare, în stradă, în loc public i-a aplicat părţii vătămate L.V. o lovitură cu partea tăietoare a hârleţului, într-o zonă vitală, respectiv aceea a capului, acesta căzând şi sângerând, fiindu-i produse leziuni ce au fost evidenţiate de raportul de constatare medico-legală şi care atestă felul lor, faptul că i-au pus viaţa în primejdie părţii vătămate şi că i-au fost necesare acesteia, pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale, aşa încât a fost dovedită vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor reţinute, acesta acţionând cu intenţie directă, având reprezentarea rezultatului lor şi urmărind producerea acestuia, în condiţiile în care anterior în anul 2000 inculpatul a mai fost condamnat, atât pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cât şi pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.

În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că între percepţia judecătorilor asupra materialului probator administrat şi soluţiile pronunţate nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., nu este aplicabil.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere, nici cea de-a doua critică formulată de recurentul inculpat prin apărător privind greşita individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatului, având drept consecinţă reducerea acestora, în raport cu circumstanţele reale ale faptelor, precum şi a celor personale ale inculpatului, întrucât în cauză în mod just au fost evaluate în concret criteriile generale prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, Înalta Curte consideră că pedepsele principale aplicate inculpatului L.C., prin cuantumul stabilit, în mod diferenţiat, respectiv de 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, în stare de recidivă postcondamnatorie şi de un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, în stare de recidivă postcondamnatorie, ambele fiind orientate către minimul legal, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni şi regimul sancţionator în cazul acestuia, precum şi art. 61 C. pen., privind revocarea liberării condiţionate pentru pedeapsa anterioară, urmând ca restul menţionat să se contopească cu pedeapsa aplicată, în această cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, reflectă atât gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi gradul de contribuţie al inculpatului, celelalte circumstanţe reale agravante, în care Ie-a comis, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru acelaşi gen de infracţiuni, starea de recidivă postcondamnatorie fiind specializată, dovedind perseverenţă infracţională.

Aşadar, Înalta Curte consideră că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, este de natură să asigure realizarea scopurilor coercitiv, dar şi educativ, urmând ca pe durata executării pedepsei, inculpatul să fie inclus în programe cu un profund caracter educaţional, în care prin metode participative, axate pe dialog, în grup sau individual cu psihologul de la locul de detenţie, să fie găsite formele de conştientizare a consecinţelor unor asemenea fapte, în condiţiile în care inculpatul a mai comis acelaşi gen de infracţiuni, impunându-se dezvoltarea aptitudinilor sale, în vederea resocializării sale pozitive, aşa încât o reducere a pedepsei ar fi nejustificată.

Totodată, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate, pentru fiecare din faptele comise respectă principiul proporţionalităţii între gravitatea faptelor şi persoana inculpatului, toate criteriile de stabilire a pedepselor, fiind analizate în mod plural, fără a exista vreo preeminenţă a vreunuia în raport cu altul, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei penale nr. 118/ A din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 12 februarie 2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei penale nr. 118/ A din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 12 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 432/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 484/2009. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Penal