ICCJ. Decizia nr. 301/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 301/2009
Dosar nr. 9035/1/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub numărul 9035/1/2008 petiţionarul U.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I., P.N., S.G., S.D.M. şi O.M.
Prin rezoluţia cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
- G.I., deputat în Parlamentul României şi fost consilier în cadrul C.L. Braşov şi P.N., secretar al Primăriei Municipiului Braşov sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual prevăzută de art. 248 şi 289 C. pen., întrucât faptele nu există;
- S.G., Primarul Municipiului Braşov, S.D., consilier în cadrul Serviciului contabilitate şi O.M., şef serviciu buget în cadrul Primăriei Braşov sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât fapta nu există.
S-a reţinut că, prin plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul U.A. (actualmente U.), fost director executiv al D.A.P.L. Braşov, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de persoanele mai sus menţionate sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii formulate petiţionarul a susţinut că, numiţii G.I. şi P.N., primul în calitate de preşedinte de şedinţă a C.L. Braşov, iar cel de al doilea în calitate de secretar, cu concursul numiţilor S.G., primar al Municipiului Braşov, S.D., consilier în cadrul serviciului contabilitate al primăriei şi O.M., şef serviciu buget în cadrul Primăriei Braşov, au plăsmuit H.C.L. cu nr. 584 din 22 noiembrie 2004, cu ocazia redactării ei, astfel încât aceasta să nu reflecte voinţa celor care au votat-o în şedinţă publică, eliminând, cu ştiinţă, din textul hotărârii menţiunea privitoare la destinaţia concretă a cheltuielilor aprobate în folosul angajaţilor Primăriei Municipiului Braşov, în aşa fel încât să fie derobaţi de răspundere, iar răspunderea să revină în exclusivitate persoanelor care au pus-o în executare, printre care şi petiţionarul.
Având în vedere că, la data de 17 decembrie 2004, numitul G.I., prin H.C.D. nr. 36/2004 a fost validat în calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a efectuat verificări în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În cursul actelor premergătoare efectuate parchetul a constatat că, la data de 4 iulie 2007, prin încheierea nr. 16 a Curţii de Conturi a României – C.C. Braşov – D.C.F. s-a dispus sesizarea Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în vederea stabilirii răspunderii juridice civile a mai multor persoane, printre care şi petiţionarul U.A., pentru prejudicii aduse bugetului local al unităţii administrativ teritoriale Braşov şi că U.A., prin plângerea penală formulată încearcă să influenţeze soluţia ce urmează a fi dispusă de instanţa de contencios administrativ, în ceea ce priveşte răspunderea stabilită în sarcina acestuia de reprezentanţii Curţii de Conturi. S-a mai reţinut că petiţionarul nu a adus nici un fel de dovezi concrete, care să confirme intenţiile frauduloase ale numiţilor G.I. şi P.N., raportat la modalitatea de redactare a H.C.L. nr. 584/2004, limitându-se a expune doar derularea procedurii de adoptare a acestei hotărâri, pe care a etichetat-o drept o „inginerie financiară" a persoanelor susmenţionate.
Având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
La termenul din data de 16 februarie 2009, Înalta Curte, verificându-şi competenţa în soluţionarea plângerii formulate de petiţionarul U.A. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale cu nr. 59/P/2008, dispusă de parchet în cauză, a constatat că aceasta revine Curţii de Apel Braşov, pentru următoarele considerente:
Investirea organelor judiciare, organe de urmărire penală sau instanţe de judecată, nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare al desfăşurării procesului penal.
Sesizarea reprezintă, prin urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfăşurării activităţilor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale.
Legiuitorul, pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională şi competenţa teritorială.
Din ansamblul normelor privitoare la competenţă, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracţiunilor săvârşite de senatori şi deputaţi, competenţa de a judeca, în primă instanţă astfel de cauze, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care calitatea a fost dobândită după săvârşirea infracţiunii, în speţă numitul G.I. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României după săvârşirea faptelor pentru care a fost reclamat, competenţa se determină după natura şi gravitatea infracţiunii, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 (demnitari). Excepţia a fost instituită prin Legea nr. 281/2003, ca urmare a deciziei nr. 67/2003 a Curţii Constituţionale, care a statuat că ar fi neconstituţională prevederea potrivit căreia un deputat sau senator ar putea fi judecat de o altă instanţă decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, având în vedere poziţia socio-politică pe care numitul G.I. a avut-o în Parlamentul României şi faţă de dispoziţiile legale mai sus citate, în mod corect, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a efectuat cercetări în cauză.
Înalta Curte constată, însă, că, la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat în P.R. a numitului G.I., calitate care ar fi atras competenţa instanţei supreme în soluţionarea prezentei cauze.
Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.
Ca atare, din dispoziţia legală mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul judecăţii, nu mai are calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul competenţei speciale determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură cu îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau dacă cauza se află încă la judecata în primă instanţă.
Având în vedere că, la data de 14 iulie 2008 a încetat mandatul de deputat al numitului G.I., iar din verificările efectuate a reieşit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator sau deputat şi, întrucât faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, nu au legătură cu atribuţiile de serviciu pe care le-a avut ca parlamentar, Înalta Curte constată că la acest moment, nefiind întrunită nici cerinţa prevăzută de art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv nepronunţându-se o hotărâre în primă instanţă, nu mai este competentă să judece cauza în fond, dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Deşi în cauză, competenţa după natura infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi numiţii G.I., P.N., S.G., S.D. şi O.M. ar reveni Judecătoriei Braşov, având în vedere calitatea de notar a numitului G.I. şi, în raport de dispoziţiile art. 281 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (care stabilesc competenţa curţii de apel în judecarea în primă instanţă a infracţiunilor săvârşite de notarii publici), Înalta Curte constată că, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Braşov. Şi aceasta deoarece, în caz de dublă determinare a competenţei, atât după materie, cât şi după calitatea făptuitorului, competenţa de judecată revine instanţei superioare în grad ierarhic, fără deosebire dacă aceasta este determinată de infracţiunea săvârşită sau de calitatea persoanei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate mai sus şi având în vedere şi dispoziţiile art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea formulată de petiţionarul U.A. împotriva rezoluţiei nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Braşov spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul U.A. împotriva rezoluţiei nr. 59/P/2008 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Braşov spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 522/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
