ICCJ. Decizia nr. 522/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 522/2009
Dosar nr. 6732/2/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală:
1. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul S.M.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului Bucureşti pe o durată de 3 ani.
2. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ţ.M.R., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate cu privire la restul de 917 zile rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 139/2004 a Tribunalului Gorj şi a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta sentinţă, astfel că în final s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi.
3. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul Ş.C., la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de SC C.P.S. SRL şi au fost obligaţi cei trei inculpaţi la plata, în solidar, către această societate comercială a sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.P. şi au fost obligaţi cei trei inculpaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 15.000 RON (150.000.000 ROL), cu titlu de daune morale, precum şi a sumei de 47,30 RON cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 160 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 21,30, inculpaţii S.M.C., Ţ.M.R. şi Ş.C., împreună cu numitul Ţ.C.C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei), s-au deplasat cu autoturismul, proprietatea inculpatului S.M.C., la depozitul aparţinând SC C.P.S. SRL Bucureşti, unde lucrase o vreme numitul Ţ.C.C. Aici, inculpatul Ţ.M.R. a coborât şi l-a întrebat pe paznicul depozitului, respectiv pe partea vătămată B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce a obţinut informaţia cerută, inculpatul s-a urcat în maşină şi toţi patru au plecat, revenind însă în jurul orei 24,00, cu un alt autoturism, respectiv cu o Dacie berlină de culoare crem, aparţinând inculpatului Ş.C.
Partea vătămată B.P. a auzit zgomote în curte şi bătăi în geam, astfel că a ieşit din clădirea de birouri, fiind imediat lovită cu pumnul în faţă de inculpatul Ţ.M.R. Partea vătămată a căzut, reuşind să observe, însă, că odată cu inculpatul Ţ.M.R. a mai intrat un alt individ, care şi acesta a lovit-o cu pumnii şi picioarele, iar la scurt timp au pătruns alte două persoane, care au început să caute prin birouri. Aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu, probele administrate în cauză nu au putut stabili contribuţia concretă a fiecăruia dintre participanţi (cu excepţia inculpatului Ţ.M.R.), însă, este cert faptul că toţi cei patru au pătruns în punctul de lucru al societăţii.
Partea vătămată nu le-a putut observa fizionomia celorlalţi 3 participanţi, întrucât în timp ce era lovită, faţa i-a fost acoperită cu haina cu care era îmbrăcată, fiindu-i de asemenea imobilizate picioarele şi mâinile, prin legarea lor cu un cablu.
Din incinta societăţii inculpaţii au sustras o casă de bani, în care se aflau sumele de 300.000.000 lei şi 2500 de euro, o unitate centrală de la un calculator, trei telefoane mobile, o cutie ce conţinea actele şi ştampilele firmei mai sus menţionate, cât şi ale SC B.C. SRL, alte documente, precum şi o geantă, tip servietă neagră L.
Cu bunurile sustrase, inculpaţii s-au deplasat la domiciliul lui Ş.C., fiind văzuţi de martorul B.A.C., vecin cu acesta. A doua zi, după amiază, în curtea inculpatului Ş.C. a fost făcut un foc, în care a fost aruncată geanta tip servietă de culoare neagră, marca L., în care se aflau: o ştampilă rotundă şi 5 dreptunghiulare ale SC C.P.S. SRL, o ştampilă pătrată a SC B.C. SRL şi acte ale societăţii SC C.P.S. SRL Acelaşi martor, care se afla în vizită la inculpatul Ş.C., în momentul respectiv, a luat geanta de pe foc fără să fie observat şi, constatând care este conţinutul acesteia, l-a contactat pe numitul B.G., reprezentant al părţii vătămate SC C.P.S. SRL, predându-i bunurile.
Actul de identitate al numitului B.G., precum şi două carnete C.E.C. ale societăţii mai sus amintite, de asemenea sustrase de inculpaţi, au fost găsite aruncate de către martorul K.D. şi restituite.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii S.M.C. şi Ţ.M.R., precum şi părţile civile B.P. şi SC C.P.S. SRL.
Prin Decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile parchetului şi ale părţilor civile şi s-a reformat hotărârea instanţei de fond, în sensul că faţă de inculpatul Ţ.M.R. s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti, pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
La data de 7 aprilie 2008, inculpatul Ş.C. (aflat în penitenciar) a formulat o cerere pe care a adresat-o Tribunalului Bucureşti, această instanţă interpretând-o ca fiind contestaţie în anulare, astfel că, prin sentinţa penală nr. 542 din 25 aprilie 2008, pronunţată de secţia I penală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia penală nr. 2885 din 19 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că obiectul real al cererii inculpatului Ş.C., care nu a luat cunoştinţă de conţinutul minutei hotărârii prin care a fost condamnat, deoarece se afla arestat în altă cauză, îl constituie apelul declarat de acesta împotriva sentinţei penale nr. 1008 din 18 iulie 2008, astfel că s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.
Investită cu judecarea apelului promovat de inculpatul Ş.C., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acesta a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum l-a apreciat ca fiind mult prea mare, în raport de circumstanţele reale ale faptei şi de cele personale.
Prin Decizia penală nr. 289 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.C. împotriva sentinţei penale nr. 1008 din 18 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a constatat că apelantul-inculpat este arestat în altă cauză.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Ş.C., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanţele anterioare este greşită.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În mod corect, prima instanţă a apreciat că în cauză a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., relevante în acest sens fiind, în primul rând, plângerile şi declaraţiile părţii vătămate B.P. şi ale numitului B.G. (reprezentant al părţii vătămate SC C.P.S. SRL). Astfel, partea vătămată B.P. a descris, pe larg şi detaliat, împrejurările săvârşirii infracţiunii, maşina cu care s-au deplasat anterior inculpaţii, în cursul aceleiaşi zile (când întrebaseră partea vătămată despre strada S.L.), dar şi semnalmentele inculpatului Ţ.M.R., pe baza cărora a fost întocmit, de altfel, şi un portret robot. Partea vătămată l-a recunoscut pe acest inculpat după fotografie, dar şi din grup, în prezenţa martorilor asistenţi.
Susţinerile părţii vătămate B.P. se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005, potrivit cărora aceasta a prezentat, la data de 25 octombrie 2005, leziuni traumatice, care s-au putut produce la data de 20 octombrie 2005, prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Fiindu-i prezentată geanta recuperată de la martorul B.A.C., numitul B.G., reprezentant legal al SC C.P.S. SRL, a recunoscut-o, fără ezitare, ca fiind cea sustrasă, după aspectul exterior şi interior, după caracteristici, dar şi după bunurile conţinute (ştampile şi înscrisuri), de asemenea recunoscute. La rândul său, numitul B.I., administrator al SC C.P.S. SRL, a recunoscut aceste bunuri.
Probele arătate s-au coroborat şi cu declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorul B.A.C., care a observat momentul când au fost transportate în interiorul locuinţei inculpatului Ş.C. un seif metalic (a cărui descriere s-a potrivit cu cea făcută de reprezentantul părţii vătămate SC C.P.S. SRL) şi o cutie de plastic. Totodată, martorul a precizat că a văzut în locuinţa aceluiaşi inculpat o unitate centrală, deşi ştia că inculpatul Ş.C. nu are calculator, iar după câteva zile că l-a văzut pe inculpatul Ţ.M.R. luând acel bun. A doua zi, după amiază, martorul a mers în vizită la inculpatul Ş.C., văzând cum în curte a fost făcut un foc, în care a fost aruncată o geantă neagră, ce a fost luată de martor şi predată ulterior reprezentantului părţii vătămate SC C.P.S. SRL.
Martorul i-a recunoscut după fotografie atât pe cei trei inculpaţi, cât şi pe numitul Ţ.C.C., cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.
Ca atare, în mod temeinic, în urma coroborării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în mod nemijlocit în faţa sa, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 24,00, inculpaţii S.M.C., Ţ.M.R. şi Ş.C., împreună cu numitul Ţ.C.C., au sustras mai multe bunuri aparţinând părţii civile SC C.P.S. SRL, iar pentru a-şi asigura scăparea, au întrebuinţat violenţe asupra părţii vătămate B.P., care a suferit leziuni, pentru a căror vindecare a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii (astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005).
În aceste condiţii, critica recurentului inculpat Ş.C. referitoare la greşita individualizare a pedepsei nu este fondată, având în vedere împrejurările şi modalitatea concretă în care a fost comisă fapta (de mai multe persoane împreună, noaptea, prin agresarea fizică a unui paznic şi pătrunderea în forţă în incinta punctului de lucru al unei societăţi comerciale), faţă de urmările produse (constând nu doar în prejudicierea patrimoniului SC C.P.S. SRL, încă neacoperit, ci şi în atingerea destul de însemnată adusă integrităţii fizice a părţii vătămate B.P.) şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (toţi fără ocupaţie şi toţi cunoscuţi cu antecedente penale).
Astfel, inculpatul Ş.C. a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), mai mult, în prezent, este arestat în altă cauză.
Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică şi viaţa persoanei, cât şi bunurile acesteia.
Folosirea violenţei în scopul însuşirii unor bunuri, conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare şi traumatizante asupra victimei, cât şi prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetăţenilor.
Infracţiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar şi prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
În atari condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3475/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3480/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
