ICCJ. Decizia nr. 3010/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3010/2009
Dosar nr. 7509/1/2009
Şedinţa publică din 25 septembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în calitate de instanţă de apel, prin încheierea de şedinţă nr. 36037/3/2007 din 10 septembrie 2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 8 octombrie 2009 judecarea apelurilor, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor-apelanţi B.L. şi S.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa amintită de control judiciar a constat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale cu începere de la 18 martie 2008 în condiţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică"] existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea de către aceştia a unor infracţiuni grave pedepsite de la 10 la 20 ani închisoare şi anume acelea prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5), art. 293 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Ulterior, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv-măsură prelungită / menţinută cu respectarea condiţiilor / garanţiilor procesuale din art. 159, art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) şi art. 171 C. proc. pen. – fiind condamnaţi în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 663 din 14 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru comiterea infracţiunilor sus-menţionate la pedepsele rezultante de 8 ani închisoare şi respectiv 5 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie.
În considerarea situaţiei juridice sus-menţionate, instanţa de apel a reţinut că se menţin în continuare nemodificate temeiurile iniţiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpaţilor-apelanţi, adoptând sub aspectul menţinerii măsurilor preventive amintite încheierea atacată din Şedinţa publică din 10 septembrie 2009.
2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul S.G., cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică a acestuia la momentul judecăţii în apel în sensul revocării arestării preventive şi punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii") instanţa este obligată să verifice periodic dar numai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive [alin. (1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată a inculpatului „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [alin. (2)] ori menţinerea arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" [alin. (3)].
În speţă, dată fiind condamnarea în primă instanţă a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor ce au ocazionat arestarea sa preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin nemodificate şi temeiurile privării sale de libertate fiind justificată astfel – contrar solicitării inculpatului – aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În plus, condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă, justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale ratificate şi de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent".
Ca atare, solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecăţii în apel, prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menţinându-se încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 10 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 36037/3/2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3088/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
