ICCJ. Decizia nr. 3029/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3029/2009
Dosar nr. 1113/35/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32/PI din 18 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1113/35/P/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondată a plângerii formulate de petiţionarii B.A.A. şi B.I. împotriva Rezoluţiei din 9 septembrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 106/P/2008, menţinută prin Rezoluţia din 17 octombrie 2008, dată în Dosarul nr. 523/II/2/2008 de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 10 noiembrie 2008, petenţii B.A.A. şi B.I. au contestat Rezoluţia din 9 septembrie 2008 dată în Dosarul nr. 106/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul C.C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi abuz de încredere, fapte prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi, respectiv art. 213 C. pen., precum şi rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 523/II.2/2008 din 17 octombrie 2008 prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva soluţiei menţionate.
Petiţionarii, prin apărător, au solicitat admiterea plângerii, infirmarea rezoluţiilor, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi administrarea probelor solicitate.
S-a arătat că la data de 11 iunie 2008 a mai fost dată o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, infirmată de procurorul general prin admiterea plângerii formulate de petenţi şi că, deşi s-a dispus efectuarea cercetărilor ce se impuneau, acestea au fost respinse de către procuror.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că prin Rezoluţia din 11 iunie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A.D., avocat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 213 C. pen., întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor şi anume latura obiectivă şi latura subiectivă, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Instanţa a reţinut că nu se constată niciun indiciu de inducere în eroare a lui B.I. din partea lui C.C.D. cu scopul ca cel din urmă să obţină pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi că sub aspectul infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., autorul plângerii penale nu poate proba predarea unor sume de bani către C.C.D. (nu au fost redactate înscrisuri sub semnătură privată sau în formă autentică care să ateste predarea banilor cu orice titlu), ori, în absenţa acestor înscrisuri, refuzul restituirii sumelor de bani nerecunoscute de primitor nu este sancţionat prin incriminarea din art. 213 C. pen., acţiunea penală putând fi pusă în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care trebuia introdusă în termen de 2 luni de la data când a ştiut cine este făptuitorul – art. 284 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că plângerea petenţilor prin care se solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi administrarea probelor solicitate este neîntemeiată, rezoluţia dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută de prim-procuror, fiind legală şi fondată. Instanţa a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul C.C.D. este corectă şi se impune a fi menţinută, în sarcina acestuia neputându-se reţine săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 213 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii B.I. şi B.A.A., solicitând admiterea recursului, casarea Sentinţei penale nr. 32/PI din 18 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, administrarea probelor solicitate şi începerea urmăririi penale faţă de făptuitorul C.C.D.
Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu disp. art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, constată următoarele:
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 12 mai 2008 petiţionarii B.A.A. şi B.I. au depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, solicitând cercetarea penală faţă de făptuitorul C.C.D., avocat în cadrul Baroului Bihor, în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi, respectiv, art. 256 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, având în vedere relaţia de încredere bazată pe raportul profesional şi pregătirea acestuia, încredere obţinută ca urmare a asistenţei juridice de care beneficiau din partea lui C.C.D., au cedat şi au fost de acord ca asociatul pe care îl aveau la vremea respectivă să-i cesioneze părţile sociale din cadrul SC I.I. SRL.
Urmare a actelor premergătoare efectuate în cauză, prin Rezoluţia din data de 9 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 106/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C.D., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 213 C. pen.
Înalta Curte a mai reţinut că la data de 11 iunie 2008 s-a dispus în Dosarul nr. 106/P/2008 soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C.D., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 213 C. pen.
Prin Rezoluţia din 4 iulie 2008 dată în Lucrarea nr. 365/II.2/2008 s-a dispus admiterea plângerii petiţionarilor, infirmarea Rezoluţiei din 11 iunie 2008 şi completarea actelor premergătoare efectuate în cauză cu audierea petenţilor, precum şi a lui C.C.D. şi F.R.
La data de 9 septembrie 2008, în urma efectuării actelor dispuse prin Rezoluţia nr. 365/II.2/2008, procurorul dispune din nou neînceperea urmăririi penale faţă de C.C.D. ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 213 C. pen.
Soluţia dată în Dosarul nr. 106/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost menţinută prin Rezoluţia din 17 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, plângerea petiţionarilor fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva celor două rezoluţii din 9 septembrie 2008 şi, respectiv, 17 octombrie 2008 petiţionarii au formulat plângere în condiţiile prev. de art. 2781 C. proc. pen., la instanţa de fond care, prin Sentinţa penală nr. 32/PI din 18 martie 2009, a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că rezoluţia dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută de prim-procuror, este legală şi fondată.
Înalta Curte, examinând ansamblul probatoriu administrat în cauză, constată că Sentinţa penală nr. 32/PI din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C.D., dispusă în cauză fiind justificată, întrucât în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 213 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor.
Totodată, Înalta Curte constată că Rezoluţia din 9 septembrie 2008, emisă în Dosarul nr. 106/P/2008 a fost atacată de petiţionari şi examinată atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cât şi de instanţa de judecată şi apreciază solicitarea petiţionarilor de a se trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea administrării probelor solicitate, ca fiind neîntemeiată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii B.A.A. şi B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii B.A.A. şi B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 854/2009. Penal → |
|---|
