ICCJ. Decizia nr. 3050/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3050/2009
Dosar nr. 478/39/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 martie 2008, petiţionarul a formulat plângere împotriva procurorului S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, arătând că aceasta ar fi refuzat să facă o anchetă competentă în Dosarele nr. 713/P/2003 şi nr. 832/P/2007 privindu-i pe numiţii N.I. şi I.L.
Întrucât petentul a refuzat să facă precizări la plângerea formulată aşa cum i s-a solicitat, limitându-se a susţine că cele două dosare au fost retrimise de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc parchetului, s-a apreciat că plângerea nu întruneşte condiţiile de fond prev. de art. 222 C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut descrierea faptei şi nu au fost indicate mijloacele de probă.
Aspectele sesizate au fost verificate şi s-a constatat că procurorul S.C. a soluţionat Dosarul nr. 713/P//2007 prin Rezoluţia din 22 octombrie 2007, confirmând propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii N.I. şi I.L. pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi ameninţare prev. de art. 205 şi art. 193 C. pen., conform art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. i) şi a) C. proc. pen. De asemenea, a soluţionat Dosarul nr. 832/P//2007 prin Rezoluţia din 30 noiembrie 2007, confirmând propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerile formulate de petent împotriva acestor rezoluţii au fost respinse prin Rezoluţia nr. 9/11/2/2008 şi 11/II/2/2008, ambele din 31 ianuarie 2008.
Petentul s-a adresat instanţei cu plângeri împotriva acestor rezoluţii, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în urma admiterii plângerilor, dispunând desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale şi completării probatoriului.
Sentinţele Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc au fost atacate cu recurs, iar Tribunalul Suceava, în urma admiterii recursurilor, a trimis cauzele spre rejudecare primei instanţe.
S-a reţinut că cele două dosare s-au aflat în supravegherea procurorului, activităţile de cercetare penală fiind efectuate de organele poliţiei judiciare, pe baza acestora fiind pronunţate şi soluţiile, procurorul neefectuând acte de urmărire penală proprie. S-a reţinut, de asemenea, că aceste cauze se află încă pe rolul instanţei, aşa încât, nefiind date elementele materiale concrete privind actele îndeplinite în mod defectuos, s-a apreciat că faptele reclamate nu există, motiv pentru care, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita S.C. pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestor rezoluţii petentul a formulat plângeri la procurorul general, susţinând aceleaşi motive.
Prin Rezoluţia nr. 47/II/2/2009 din 26 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, motivându-se că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Pentru a hotărî astfel, procurorul general a reţinut că, raportând conţinutul infracţiunii pentru care s-au efectuat verificări la activităţile desfăşurate de magistrat, a rezultat că acesta a efectuat acte procedurale şi a luat măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investit, cu respectarea principiilor de stabilitate şi autonomie, potrivit convingerilor sale şi probelor administrate.
S-a reţinut, de asemenea, că un argument important în susţinerea soluţiei îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Petiţionarul a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiilor procurorului, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 56 din 15 mai 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C.A. împotriva rezoluţiilor date în Dosarele nr. 77/P/2008 din 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi nr. 47/II/2/2009 din 26 februarie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva hotărârii judecătoreşti petiţionarul a formulat prezentul recurs.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.
Instanţele judecătoreşti ca şi parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză, cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulate de petiţionar.
Din conţinutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatei S.C. - procuror, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât pe de o parte procurorul nu a efectuat acte de urmărire penală proprie acestea fiind efectuate de organele de poliţie judiciară iar pe de altă parte cauzele se află încă pe rolul instanţei de judecată în soluţionarea căilor de atac, formulate de părţi împotriva rezoluţiilor procurorilor sau ale hotărârilor instanţei de fond.
De asemenea petiţionarul nu a indicat în concret ce acte au fost îndeplinite defectuos de către intimată sau a căror îndeplinire a fost refuzată de către procuror.
Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimată, în mod concret s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de aceasta.
Aşa fiind hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petent în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat şi va respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 930/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
