ICCJ. Decizia nr. 3025/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3025/2009
Dosar nr. 11507/118/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 54/P din 26 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 95 din 3 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.E.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Inculpatul C.E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 16 august 2007, l-a lovit cu un cuţit lung de 18 cm în zona latero-cervicală stânga, pe I.F., cauzând părţii vătămate grave leziuni.
Pe baza probelor administrate, prima instanţă, prin Sentinţa penală nr. 95 din 3 martie 2009, l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) şi art. 86 alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani.
A fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen. şi în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 861 C. pen. privind cazurile de revocare.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării de la 17 august 2007 la 23 august 2008.
Inculpatul a fost obligat la 1.300 RON despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa.
S-a dispus restituirea către partea civilă I.F. a cuţitului cu care inculpatul a săvârşit infracţiunea.
Prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi probelor de la dosar următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.E. şi partea vătămată I.F. erau prieteni de mult timp, fiind o perioadă de timp şi colegi de serviciu, aceştia vizitându-se reciproc.
În seara zilei de 16 august 2007, în jurul orei 21,30, inculpatul C.E. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate I.F. situată în municipiul Constanţa, str. S. Partea vătămată se afla în curte, unde spăla o tavă pe care anterior tăiase un pepene. Inculpatul s-a adresat părţii vătămate spunându-i că aceasta i-ar fi luat 700 RON, totodată, ameninţând-o cu moartea.
Partea vătămată s-a deplasat până în holul locuinţei sale şi a lăsat tava pe masa aflată în faţa uşii. Inculpatul a venit şi el la uşa locuinţei şi, luând de pe masă un cuţit cu care partea vătămată tăiase pepenele, cuţit care avea lungimea lamei de 18 cm şi lăţimea de 3,5 cm la bază, i-a aplicat cu acesta o lovitură părţii vătămate în partea stângă a gâtului.
După ce a lovit partea vătămată, inculpatul i-a spus părţii vătămate „te-am înţepat”, apoi a fugit.
Partea vătămată s-a deplasat la fratele său care locuia în cealaltă parte a imobilului, a bătut la uşă şi, când fratele său i-a deschis, i-a spus acestuia că l-a tăiat inculpatul.
Partea vătămată s-a întors în camera în care locuia, de unde a luat un prosop pe care l-a pus la gât pentru a opri hemoragia.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, însă înainte le-a spus vecinelor sale, care ieşiseră în stradă, că a fost tăiat de inculpat.
Partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 21 august 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă - plagă prin înjunghiere latero-cervical stânga cu diametrul de 1 cm şi profunzimea de 2 cm, care au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător la data de 16 august 2007. Mai rezultă că leziunile nu i-au pus viaţa în pericol părţii vătămate, însă acestea s-au situat în imediata apropiere a unor formaţiuni anatomice a căror lezare ar fi pus în primejdie viaţa acesteia.
În concluziile raportului de constatare medico-legală din 11 octombrie 2007 s-a precizat că leziunile suferite de către partea vătămată nu au avut urmări mai grave decât cele constatate anterior.
În declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale, în prezenţa avocatului, cât şi în faţa instanţei, inculpatul a negat deplasarea la locuinţa părţii vătămate şi comiterea agresiunii asupra acesteia, explicând, însă abia în cursul cercetării judecătoreşti, că acuzaţia care i se aduce este urmare unei confuzii făcute de partea vătămată.
Inculpatul a susţinut că, în seara zilei de 16 august 2008, în jurul orei 19,00, s-a întâlnit cu partea vătămată la un bar (aspect confirmat de partea vătămată), unde i-a făcut cinste acesteia cu o bere şi cu un coniac (partea vătămată arătând că a băut doar o bere şi o cafea), susţinând că el a consumat 2 - 3 pahare cu coniac. A declarat inculpatul în cursul urmăririi penale că, după vreo oră, partea vătămată a plecat, peste aproximativ 20 - 30 minute părăsind şi el barul, deplasându-se direct la locul de muncă unde ar fi ajuns peste aproximativ 30 de minute, aşadar în jurul orei 21,00, susţineri infirmate de procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie în aceeaşi seară, în care se consemnează că, din verificările efectuate cu prilejul deplasării la locuinţa inculpatului au stabilit că acesta părăsise locuinţa pe la ora 21,30). A mai declarat inculpatul că, pentru a intra în unitate a sărit gardul, că în seara respectivă nu s-a întâlnit cu niciunul din paznici, pe aceştia văzându-i abia dimineaţă, şi totodată că, a ajuns într-o încăpere cu vestiare unde s-a culcat.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că ar fi ajuns la locul de muncă la ora 19,00, unde a rămas până dimineaţa, şi totodată,a reiterat susţinerea potrivit căreia la unitate nu s-a întâlnit cu nicio persoană, precizând că, deşi a consumat mai multe pahare cu coniac, nu a ajuns în stare de ebrietate, excluzând aşadar ipoteza potrivit căreia să nu-şi fi adus aminte că ar fi discutat cu vreun coleg ori vreun paznic în seara respectivă.
Din analiza celor două declaraţii ale inculpatului prima instanţă a remarcat contradicţia asupra unui aspect esenţial - ora la care acesta ar fi ajuns la unitate, precum şi susţinerile acestuia în sensul că, în unitate nu a intrat pe vreuna dintre cele două porţi de acces, ci a sărit gardul şi că, până dimineaţa nu s-a întâlnit la serviciu cu nicio persoană.
Aceste susţineri ale inculpatului au condus instanţa la concluzia că depoziţiile acestuia sunt nesincere şi, totodată, că declaraţia martorului propus în apărare de către inculpat - C.G. nu este conformă cu realitatea, martorul fiind propus pro causa.
Astfel, martorul C.G. a declarat că, pe la ora 21,30 l-a văzut pe inculpat intrând în unitate pe poarta de acces secundar şi, totodată, că a purtat cu acesta o conversaţie, prilej cu care inculpatul i-a comunicat că are de descărcat nişte fier.
Prima instanţă a mai motivat că declaraţia martorului I.I., dată în cursul cercetării judecătoreşti, nu oferă aspecte relevante care să susţină apărarea inculpatului, martorul care a susţinut că în dimineaţa de 17 august l-a văzut pe inculpat dormind la serviciu, a precizat că nu a aflat ora la care acesta ar fi intrat în unitate în seara de 16 august 2009.
Faţă de declaraţiile părţii vătămate care în mod constant a susţinut că inculpatul este cel care i-a aplicat lovitura cu cuţitul, partea vătămată solicitând obligarea inculpatului numai la plata sumei de bani avansate în vederea spitalizării sale şi susţinând că l-a iertat pe inculpat, înţelegând că acesta a greşit într-un moment când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, şi că a reluat relaţiile de prietenie cu acesta, aspect confirmat şi de fratele părţii vătămate, martorul U.N., în declaraţia dată în instanţă), coroborate cu depoziţiile martorei I.I., vecina părţii vătămate (care a declarat că, după ce i-a auzit vocea inculpatului a auzit-o pe partea vătămată strigând că a „tăiat-o”), cu declaraţiile martorei C.A., o altă vecină a părţii vătămate, care a precizat că a auzit-o ţipând pe partea vătămată, că la lumina neonului din stradă, care era suficientă, l-a observat pe inculpat ieşind din locuinţa părţii vătămate şi, totodată, că aceasta i-a spus că inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, a înjunghiat-o cu un cuţit). Instanţa a reţinut că nu este autorul agresiunii.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul C.E.
Apelantul inculpat şi-a retras apelul promovat.
În apelul procurorului, a fost criticată sentinţa sub aspectul netemeiniciei, apreciindu-se pe de o parte că nivelul pedepsei stabilit este prea redus şi se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Verificând apelul procurorului, potrivit art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat şi prin Decizia nr. 54/P din 26 iunie 2009 l-a respins.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a criticat cele două hotărâri ca fiind netemeinice cu motivarea că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Prin motivarea scrisă a recursului se susţine că instanţele nu au dat semnificaţie cuvenită condiţiilor în care inculpatul a săvârşit infracţiunea şi urmările pe care partea vătămată le-a suferit astfel că prin încălcarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pedeapsa stabilită este netemeinică atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Procurorul de şedinţă a susţinut oral recursul şi a invocat drept motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., „când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)”.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au făcut o justă individualizare a pedepsei ţinând seama de probe şi criteriile de individualizare a pedepsei.
Este fără îndoială că încercarea de ucidere sau uciderea unei persoane este o faptă gravă, dovadă pedepsele prevăzute pentru aceste fapte, închisoarea de la 10 - 20 ani sau, în cazul tentativei, pedeapsa între 5 şi 10 ani închisoare.
În cazul de faţă infracţiunea de tentativă la omor a fost comisă cu intenţia indirectă.
Într-o ceartă în casa părţii vătămate, inculpatul a luat un cuţit aflat pe masă şi a lovit, producând o leziune care a necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale. Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 21 august 2007 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, leziunile nu au pus în primejdie viaţa, dar localizate în imediata apropiere a unor formaţiuni anatomice în zona cervicală stângă, formaţiuni care, dacă ar fi fost lezate, ar fi pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Aşadar, s-a reţinut corect de către cele două instanţe că, lovind cu un cuţit în zona cervicală, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Corect s-a reţinut că inculpatul şi partea vătămată erau prieteni şi că fapta a fost săvârşită pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar ulterior partea vătămată l-a iertat pe inculpat şi nu a avut alte pretenţii în afară de suportarea de către inculpat a cheltuielilor de spitalizare.
Având în vedere condiţiile în care a fost săvârşită fapta, relaţiile dintre inculpat şi partea vătămată, ţinând seama de vârsta inculpatului, 60 de ani, necunoscut cu antecedente penale, în mod corect instanţele au individualizat pedeapsa. O pedeapsă de 4 ani închisoare suspendată potrivit art. 861 alin. (1) şi 2 pe durata termenului de încercare de 7 ani, constituie o justă individualizare, o permanentă atenţionare a inculpatului că, în cazul săvârşirii unei alte fapte penale timp de 7 ani, va executa şi această pedeapsă.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă recursul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi să menţină decizia şi sentinţa ca fiind temeinice şi legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 54/P din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.E.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 819/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3026/2009. Penal → |
|---|
