ICCJ. Decizia nr. 3026/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3026/2009
Dosar nr. 205.1/43/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 108 din 21 martie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2460/R/2005 al Tribunalului Harghita, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea pronunţată la data de 31 martie 2008, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost deduşi judecăţii inculpaţii C.I.T., P.I. şi M.C., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) pct. c, alin. (21) pct. a şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi prin apărători, din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), (2) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor C.I.T., P.I. şi M.C., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi 2 pct. c, art. 21 pct. a, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor pe durata executării pedepselor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate H.I., Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Timiş şi Spitalul Clinic municipal Timişoara, nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 2.000 RON şi un ceas de mână S., sustrase de la partea vătămată H.I.
Conform art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat pentru inculpaţii C.I.T. şi P.I. şi, respectiv, 300 RON cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului M.C. către stat, din care suma de 100 RON, onorariu avocat din oficiu, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că cei trei inculpaţi au fost deduşi judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara întocmit la data de 4 decembrie 2002, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 5 mai 2003, urmare a strămutării judecării cauzei prin Încheierea penală nr. 1290 din 13 martie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat că prin Decizia penală nr. 128/A din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, au fost admise apelurile declarate de cei trei inculpaţi şi, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 26 ianuarie 2005 a Tribunalului Harghita şi, desfiinţându-se integral sentinţa penală criticată, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita.
Cu prilejul rejudecării, urmare a analizării probelor administrate în cauză, s-a reţinut sub aspectul stării de fapt împrejurarea că la data de 11 mai 2000, partea vătămată H.I. se afla la Judecătoria Lugoj, urmând a se deplasa cu martorul B.P. la Judecătoria Târgu Jiu, în acelaşi loc apărând şi grupul alcătuit din inculpaţi, care s-au deplasat cu un autoturism condus de inculpatul C.I.T.
S-a reţinut că, la un moment dat, partea vătămată împreună cu martorii M.C. şi B.P. s-au deplasat cu autoturismul părţii vătămate la SC B. SRL Lugoj pentru a lăsa maşina în reparaţie, după care au plecat pe terasa barului T. În aceste interval de timp, inculpaţii s-au deplasat la atelierul de reparaţii unde au aflat că partea vătămată deja plecase şi în timp ce aceasta se afla pe terasa barului anterior menţionat, inculpatul C.I.T., care conducea maşina, a încetinit şi a privit spre cei trei, însă nu a oprit. Partea vătămată şi însoţitorii săi şi-au continuat deplasarea, B.P. oprindu-se la locuinţa sa, iar partea vătămată şi secretarul său, respectiv martorul M.C., şi-au continuat drumul.
La scurt timp, cei doi aflându-se pe str. B., au sesizat zgomotul unei maşini din spate şi sunetul produs la închiderea unei portiere, după care au fost depăşiţi de maşina inculpaţilor din care inculpatul C.I.T. a făcut un semn ameninţător cu pumnul către partea vătămată H.I. În acel moment, C.I.T. a oprit autoturismul şi, din spate, partea vătămată H.I. şi M.C., au fost atacaţi cu o bâtă de către inculpatul M.C., care coborâse din maşină anterior. Acesta a direcţionat prima lovitură asupra lui H.I., însă partea vătămată a reuşit să interpună geanta diplomat pe care o avea asupra sa şi care, din cauza loviturii s-a deschis, împrăştiindu-se pe jos actele şi ştampila avocatului, precum şi banii pe care acesta îi avea în geantă. Inculpatul M.C. a lovit-o a doua oară pe partea vătămată H.I. care a parat lovitura cu mâna stângă, primind impactul în antebraţ, după care l-a lovit la picioare pe M.C., care a căzut. Imediat au apărut şi inculpaţii C.I.T. şi P.I. care au început să-l lovească cu bâta pe spate pe partea vătămată, aceasta căzând, moment în care cei trei inculpaţi au început să ia banii împrăştiaţi pe jos, cu toate că au fost atenţionaţi de M.C. care a spus că suma reprezintă încasările avocatului, care trebuiau depuse.
S-a constatat că partea vătămată H.I. a suferit leziuni, care potrivit certificatului medico-legal, au necesitat pentru vindecare 40 de zile îngrijiri medicale, prezentând între alte vătămări corporale şi fractura mâinii stângi.
Instanţa de fond, reţinând vinovăţia inculpaţilor în urma analizării ansamblului probator, a apreciat ca fiind justificată schimbarea încadrării juridice a faptei, în raport de data comiterii acesteia, respectiv 11 mai 2000, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 169/2002.
Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi, s-a apreciat că fapta acestora nu poate fi încadrată în prevederile art. 181 alin. (1) şi (2) C. pen., întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în modalitatea reglementată de art. 211 alin. (1) şi (2) pct. 2, art. 21 pct. a raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere persoana acestora, cunoscuţi fiind cu un comportament agresiv în colectivitate, inculpaţii C.I.T. şi M.C. având antecedente penale, iar inculpatul P.I. aflându-se la primul conflict cu legea penală.
S-a apreciat însă că poate fi reţinută în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen., având în vedere stăruinţa inculpaţilor şi comportarea lor în faţa instanţei de judecată.
Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, inculpaţii M.C., C.I.T. şi P.I., precum şi partea civilă H.I.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelurile declarate de cei trei inculpaţi şi partea civilă H.I. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 21 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita şi desfiinţând integral sentinţa atacată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
Ulterior, prin Încheierea din 30 octombrie 2008, în baza art. 195 C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Deciziei penale nr. 65 din 24 octombrie 2008, în sensul includerii în dispoziţia de admitere a apelurilor şi a celui declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă H.I., criticând-o pentru greşita trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 576 din 18 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 205/43/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de partea civilă H.I., a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat că recursul este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu.
Primind cauza pentru continuarea judecăţii, aşa cum a dispus instanţa supremă, instanţa de apel a procedat la soluţionarea apelurilor declarate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 3 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 205.1/43/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, de inculpaţii M.C.C., C.I.I.T. şi P.T.I., precum şi de partea civilă H.I. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 21 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2640/R/2005 şi, desfiinţând integral sentinţa atacată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
S-a mai dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a constatat că instanţa de fond a procedat la rejudecarea cauzei încălcând garanţiile recunoscute persoanei acuzate de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenţia Europeană privind dreptul de a se apăra singur care presupune în integralitatea sa nu doar dreptul de a fi prezentă efectiv persoana acuzată în procesul penal ci şi dreptul acesteia de a fi ascultată.
S-a reţinut că dreptul persoanei acuzate de a i se asigura prezenţa la judecată, astfel cum este instituit şi prin recomandarea Comitetului de miniştri al Consiliului Europei (75) 11 din 21 martie 1975 reprezintă o modalitate de asigurare a dreptului la apărare, conferindu-se posibilitatea instanţei de a-şi forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat şi respectiv de a asculta declaraţiile pe care acesta intenţionează să le facă.
Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat că instanţa de fond, realizând o apreciere asupra situaţiei de fapt şi, respectiv, asupra încadrării juridice a faptelor şi analizând vinovăţia inculpaţilor fără a proceda la ascultarea acestora, a pronunţat o hotărâre nelegală, în cauză subzistând o cauză de nulitate absolută, în sensul reglementat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care impune desfiinţarea integrală a sentinţei penale atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs partea civilă H.I., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a apelului, susţinând prin motivele scrise depuse la dosar că în mod greşit şi contrar dispoziţiilor legale au fost admise apelurile părţilor, casându-se sentinţa instanţei de fond şi dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, ci de schimbarea unui aliniat în cadrul aceleiaşi infracţiuni de tâlhărie, care însă este mai favorabil inculpaţilor.
Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorilor intimaţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al intimatului inculpat C.I.T. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de partea civilă H.I. din perspectiva aspectelor invocate de acesta, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei cauze, chiar şi în modalitatea sesizării derivate prin decizia pronunţată de instanţa de recurs prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuie să analizeze faptele săvârşite şi încadrarea acestora în drept, să realizeze un studiu aprofundat al problemei vinovăţiei inculpaţilor, aceste aspecte neputând fi lămurite decât pe baza aprecierii nemijlocite a declaraţilor persoanelor presupuse a fi săvârşit fapte de natură penală.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio persoană acuzată nu poate fi condamnată fără a i se da posibilitatea de a de apăra singură, în caz contrar încălcându-se dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de apel a reţinut că în condiţiile pronunţării unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor, instanţa învestită cu rejudecarea fondului cauzei avea obligaţia de a-i asculta pe aceştia, în condiţiile în care se putea pronunţa atât asupra situaţiei de fapt cât şi asupra dreptului, realizând o analiză de ansamblu a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor, fiind pe deplin întemeiată soluţia potrivit căreia în rejudecare urmează a se proceda la ascultarea inculpaţilor şi, eventual, la administrarea de noi probe, dacă acestea ar fi apreciate, ca fiind utile şi concludente faţă de apărările pe care inculpaţii vor înţelege să le promoveze prin intermediul declaraţiilor ce urmează a le da în faţa instanţei de fond.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă H.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
Totodată, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi M.C. şi P. (fost C.) I., în sumă de câte 200 RON, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă H.I. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii M.C.C., C.I.I.T. şi P. (fost C.) T.I.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi M.C. şi P. (fost C.) I., în sumă de câte 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3025/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 829/2009. Penal → |
|---|
