ICCJ. Decizia nr. 3028/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3028/2009
Dosar nr. 25994/3/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1439 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul S.M.T. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condiţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia din data de 18 iunie 2008 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate următoarele cantităţi: de 0,11 gr. heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 30 iunie 2008, de 0,16 gr. heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin, 1,50 gr. pulbere şi 30 comprimate care conţin ca substanţă activă metadonă clorhidrat rămase din probele în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 30 iunie 2008, care vor fi distruse în condiţiile art. 18 din aceeaşi lege cu păstrarea de contraprobe.
S-a luat act că suma de 90 RON pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală a fost recuperată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La datele de 29 şi 30 mai 2008, I.F.G. şi T.F.C. au formulat denunţuri în care au arătat că inculpatul S.M.T. zis „H.” este implicat în traficul ilicit de droguri de mare risc, vânzând heroină la adresa la care locuieşte, în str. D.S., sector 6, Bucureşti.
La data de 18 iunie 2008, organele de poliţie i-au înmânat denunţătorului T.F.C. suma de 90 RON în bancnote inseriate şi marcate criminalistic pentru a cumpăra heroină de la inculpat.
Inculpatul i-a vândut denunţătorului 3 doze de heroină pentru suma de bani arătată mai sus, luând, însă, de îndată, din precauţie, măsuri de schimbare a bancnotelor primite.
Cele trei doze în greutate de 0,20 gr. de substanţă sub formă de praf au fost analizate din punct de vedere chimic, identificându-se în conţinutul lor drogul de mare risc heroină.
Percheziţia efectuată de organele de urmărire penală la domiciliul inculpatului s-a soldat cu găsirea şi ridicarea a altor patru doze ce cântăreau 0,26 gr. şi conţineau heroină, precum şi a 50 de comprimate de metadonă.
Suma de 90 RON dobândită ca urmare a vânzării drogului de mare risc a fost depistată asupra martorului N.I. de la care a şi fost ridicată. Pe bancnotele ce formau această sumă s-a relevat, prin metode criminalistice, inscripţionarea cuvântului „droguri”, iar pe palmele inculpatului şi ale martorului arătat mai sus s-au pus în evidenţă urme de praf galben fluorescent.
Sentinţa instanţei de fond a fost criticată de inculpat pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pe care le-a considerat ca fiind prea aspre în raport cu faptele comise şi datele personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 31 din 18 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a criticat atât cuantumul pedepsei aplicate - ca fiind prea mare în raport de pericolul social concret al faptei şi făptuitorului -, cât şi modalitatea de executare a acesteia, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.M.T. au fost reţinute corect şi complet de instanţa de judecată care au făcut şi o încadrare juridică legală şi temeinică a infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţa cuvenită fiecărei împrejurări în parte şi stabilind pedepse pentru fiecare infracţiune în raport de pericolul social concret al acesteia, precum şi de persoana inculpatului.
Reţinând toate datele şi împrejurările favorabile acestuia, instanţa a făcut în cauză aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. cu consecinţa coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.
În raport de gravitatea faptelor comise şi de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune o reducere şi mai accentuată a cuantumului pedepselor aplicate, situaţie în care s-ar înfrânge dispoziţiile art. 52 C. pen. referitoare la scopul punitiv-preventiv al sancţiunii penale şi s-ar goli de conţinut procesul de resocializare a inculpatului.
Pentru aceleaşi argumente, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune nici modificarea modului de executare a pedepsei, privarea de libertate a inculpatului constituindu-se într-o măsură justă şi necesară reeducării sale în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.
În consecinţă, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 iunie 2008, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2008 la 24 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3029/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
