ICCJ. Decizia nr. 3082/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3082/2009
Dosar nr. 11289/196/2008
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin Sentinţa nr. 470 din 20 martie 2009, Judecătoria Brăila, secţia penală, în baza art. 2781 C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.A. împotriva Rezoluţiei nr. 1601/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. A menţinut soluţia Parchetului şi în baza art. 192 C. proc. pen. a obligat petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia nr. 1601/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorul T.S.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 193 şi art. 180 alin. (1) C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 481/II/P/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost respinsă, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate împotriva Rezoluţiei procurorului nr. 1601/P/2006.
Analizând probele dosarului, ca stare de fapt, s-a reţinut că la data de 8 august 2006 persoana vătămată N.A. din Brăila a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, prin care a sesizat faptul că făptuitorul T.S.L., vecin, s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de disp. art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 1601/P/2006 iar dosarul a fost repartizat spre competentă soluţionare serviciului Poliţiei Rutiere Brăila. La data de 16 martie 2007, persoana vătămată a fost audiată de către procuror şi a declarat că nu a suferit vătămări corporale în urma vreunui accident rutier, ci a fost lovită de către făptuitor în data de 6 august 2006, când se afla în scara blocului unde cei doi locuiesc, fiind vecini. Nu a prezentat nici un act medical în acest sens.
În urma cercetărilor penale care s-au efectuat de către Poliţia Rutieră nu a rezultat comiterea vreunei fapte penale de competenţa Poliţiei Rutiere, motiv pentru care dosarul a fost înaintat la Biroul Poliţie Urbane.
La data de 18 ianuarie 2007, aceeaşi persoană a depus o altă plângere la D.I.I.C.O.T. Brăila, prin care a sesizat faptul că acelaşi vecin l-a ameninţat şi a încercat să-l lovească cu autoturismul, sesizarea fiind înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila şi a fost înregistrată sub nr. 1190/P/2007.
Cele două dosare au fost conexate, în temeiul disp. art. 34 lit. a) şi d) C. proc. pen. şi au făcut obiectul de soluţionare a Dosarului nr. 1601/P/2007.
Analizând actele dosarului, instanţa a constatat că persoana vătămată figurează în evidenţele Spitalului de Psihiatrie „Sf. Pantelimon” Brăila cu diagnosticul „Schizofrenie paranoidă” şi că aspectele reclamate de către persoana vătămată nu erau reale şi nu corespundeau adevărului, aspectele sesizate fiind infirmate şi de depoziţia martorului audiat J.I.
Faţă de cele menţionate anterior, instanţa a constatat că din probele cauzei nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte penale din cele sesizate, instanţa a considerat că în mod legal şi procedând conform dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul a confirmat soluţia organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorul T.S.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de disp. art. 193 şi art. 180 C. pen. cu art. 33 şi 34 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul N.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia penală, sub nr. 11289/196/2008.
Prin Decizia penală nr. 98 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarului N.A. împotriva Sentinţei nr. 470 din 20 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Brăila, secţia penală, în Dosarul nr. 11289/196/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat consumarea infracţiunilor reclamate de petent.
Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secţia penală, a declarat recurs petentul N.A., susţinând că nu s-a luat în discuţie un înscris care-l privea pe prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, sub nr. 11289/196/2008.
Prin Decizia nr. 491/R din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Brăila, secţia penală, motivând că hotărârea atacată de petent este prevăzută cu o singură cale de atac, respectiv cea a recursului, că această cale a fost deja exercitată de către petent.
Petentul N.A. a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă decizii, care este definitivă, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 11289/196/2008.
Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. prevăd că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ prevăzute de legea penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Exercitând o cale de atac în afara condiţiilor legale stabilite, calea procesuală realizată astfel este sancţionată cu inadmisibilitatea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 491/R din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 491/R din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 466/2009. Penal → |
|---|
