ICCJ. Decizia nr. 3069/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3069/2009
Dosar nr. 1158/101/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 164 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnatul-inculpat F.V., fiul lui V. şi I., născut în comuna Tîmna, jud. Mehedinţi, domiciliat în comuna Tîmna, sat Tîmna, jud. Mehedinţi, CNP (...), recidivist, la 15 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 172 din 09 februarie 2006 pronunţată de Judecătoria Strehaia, definitivă prin Decizia penală nr. 159/A din 08 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, urmând ca inculpatul F.V. să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în final urmând să execute 15 ani şi 8 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu 11 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea de la inculpat a cuţitului cu lungime totală de 31 cm., lama cu lungime de 19 cm., prăsele în lungime de 12 cm, confecţionate din plastic, cuţit folosit de acesta la săvârşirea infracţiunii.
Constată că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul F.V. s-a născut la data de 24 ianuarie 1985 fiind adoptat de soţii F.V. şi F.I conform Deciziei nr. 9 din 27 martie 1985 a Biroului Executiv al Consiliului Popular al comunei Tîmna.
De la această dată inculpatul a locuit împreună cu părinţii săi în comuna Tîmna, satul Izvorălu, judeţul Mehedinţi dar în ultimii opt ani relaţiile dintre inculpat şi părinţii săi s-au deteriorat, aceştia fiind bătuţi în mai multe rânduri de fiul lor. Această situaţie l-a determinat pe tatăl inculpatului să se mute într-o altă casă împreună cu mama sa F.M., însă ambele imobile se aflau în aceeaşi curte.
În dimineaţa zilei de 10 decembrie 2008 inculpatul F.V. a plecat la muncă revenind acasă în stare de ebrietate în jurul orei 19:00. Cu această ocazie inculpatul s-a arătat nemulţumit că mama sa nu a gătit, moment în care s-a deplasat în casa unde locuia bunica sa F.M. de unde a luat un cuţit, după care a revenit în casa unde se afla mama sa F.I. şi i-a aplicat acesteia cu cuţitul două lovituri în cap şi una în antebraţul drept.
După aplicarea loviturilor inculpatul a revenit în casa bunicii care l-a ajutat să spele cuţitul, ocazie cu care inculpatul i-a spus acesteia că „a tăiat-o pe mama sa şi e moartă lângă casă”.
În urma agresiunii F.I. a reuşit să se deplaseze în afara locuinţei după care a căzut lângă zidul casei şi a decedat.
Din concluziile raportului medico-legal nr. 880/2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecinţa unei plăgi tăiate la antebraţul drept cu secţiunea pachetului vasculonervos, leziunile de violenţă putându-se produce prin lovire cu corp tăietor - înţepător sau prin lovire cu sau de corpuri dure; s-a concluzionat că între leziunea de violenţă de la nivelul antebraţului drept şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei şi avută în vedere şi de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire, planşe foto, declaraţiile martorilor, raportul medico-legal, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declanşat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul.
În apelul Parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie apreciind că se impunea a se interzice inculpatului şi „dreptul de a alege” atât ca pedeapsă accesorie cât şi ca pedeapsă complementară.
Se critică sentinţa instanţei de fond şi pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de modalitatea de comitere a faptei.
În apelul său inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 151 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva Sentinţei penale nr. 164 din 9 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1158/101/2009.
Desfiinţează sentinţa cu privire la individualizarea juridică a pedepsei principale cât şi cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorie şi rejudecând, majorează la 20 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 65 alin. (2), art. 66 C. pen., inculpatului să-i fie interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a), 64 lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 172 din 9 februarie 2006 a Judecătoriei Strehaia, pentru art. 181 alin. (1) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa respectivă, alături de pedeapsa principală aplicată pentru noua infracţiune, respectiv 20 ani şi 8 luni închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Deduce, în continuare, detenţia preventiv executată de inculpat, începând cu 9 aprilie 2009, până la 2 iulie 2009, menţinând starea de arest faţă de acesta.
Respinge ca nefundat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor stabilite de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei se impune aplicarea unei pedepse mai mari.
De asemenea se apreciază că se justifică şi interzicerea „dreptului de a alege” cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie cât şi la principiul proporţionalităţii, inculpatul, prin uciderea mamei sale, demonstrând că nu a avut capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, instanţa de prim control judiciar a apreciat că este nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.V. solicitând reducerea pedepsei aplicate faţă de împrejurarea că recunoaşte şi regretă fapta comisă.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Instanţele inferioare au reţinut o corectă situaţie de fapt în urma valorificării materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă, constatând că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, în speţă fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Cât priveşte pedeapsa aplicată Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul aplicând mai multe lovituri de cuţit mamei sale, lovituri în urma cărora aceasta a decedat.
Faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă, nu poate justifica aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, aceste aspecte urmând a fi coroborate cu celelalte împrejurări ce constituie circumstanţe agravante, împrejurări ce au fost avute în vedere de instanţa de apel care a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum majorat.
Faţă de modalitatea de comitere a faptei, faţă de persoana inculpatului, recidivist, fapta dedusă judecăţii fiind comisă în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen. referitor la recidiva postexecutorie, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. ca şi caracterul de exemplaritate a pedepsei.
Cât timp nu mai există alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei atacate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se deduce din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 11 decembrie 2008 la 1 octombrie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 decembrie 2008 la 1 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3068/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 418/2009. Penal → |
|---|
