ICCJ. Decizia nr. 3073/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3073/2009
Dosar nr. 29435/3/2008
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 1503 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii săvârşite de inculpatul S.G. zis G. (fiul lui P. şi F., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. L., sector 3 şi fără forme legale în Bucureşti, str. C., sector 2, CNP (...), din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 19 din Legea nr. 682/2002, toate cu aplicarea art. 80 alin. (1) rap. la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de apel a reţinut că în urma denunţurilor formulate de I.C. şi I.R.C., consumatori care se aprovizionau cu droguri de la un individ poreclit „G.” care locuieşte pe strada C. din sectorul 2, la 16 iulie 2008, organele de poliţie au înmânat martorului denunţător I.R.C. o bancnotă de 50 RON şi 5 bancnote de câte 10 RON ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, sumă de bani cu care urma ca denunţătorul să cumpere de la traficant două doze cu heroină.
Împreună cu organele de poliţie denunţătorul, în aceeaşi zi, în jurul orelor 13:30 s-a deplasat în zona B., la domiciliul celui de la care urma să cumpere drogurile. Denunţătorul a intrat singur în curtea imobilului şi ulterior a revenit la locul de întâlnire cu organele de poliţie cărora le-a înmânat două doze cu substanţă pulverulentă, care în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice s-a dovedit a fi heroină în amestec cu cafeină în cantitate de 0,19 grame.
La aceeaşi dată, în jurul orelor 16:30 denunţătorului I.R.C. i s-a predat o altă sumă de 100 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un nou proces-verbal, întocmit în prezenţa martorului asistent P.M.R. În continuare, organele de poliţie s-au deplasat cu martorul asistent şi martorul denunţător la adresa din strada C., iar martorul denunţător a intrat singur în imobilul de la nr. 0 al străzii C. de unde a cumpărat de la aceeaşi persoană ca şi anterior două doze cu substanţă pulverulentă pe care le-a predat imediat organelor de poliţie.
În baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Bucureşti organele de poliţie au pătruns în imobil, chiar în curte fiind depistat inculpatul S.G. care era persoana de la care martorul denunţător cumpărase în acea zi, 4 doze de heroină.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare în locuinţa acestuia inculpatul a predat poliţiştilor 15 doze afirmând că ele conţin heroină, precum şi suma de 250 RON. Printre bancnotele ce compuneau suma de bani a fost găsită şi o bancnotă de 50 RON a cărei serie corespundea cu cea pusă la dispoziţia martorului denunţător cu ocazia efectuării primei tranzacţii. Inculpatul a recunoscut că a vândut martorului denunţător 4 doze cu heroină, iar celelalte doze cu heroină le deţinea în vederea vânzării.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că probele ridicate de la inculpat conţin heroină în amestec cu cafeină în cantitate de 1,65 grame heroină, iar substanţa cumpărată de la inculpat de către martorul denunţător conţine 0,19 grame heroină în amestec cu cofeină.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu denunţurile formulate de I.C. şi I.R.C., procesul-verbal de percheziţie domiciliară, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorului asistent, declaraţiile martorului denunţător, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul a dat dovadă de sinceritate, recunoscând şi regretând fapta comisă, împrejurare ce a determinat instanţa de fond să-i aplice inculpatului o pedeapsă sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.G. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate de către instanţa de fond, arătând că nu s-a avut în vedere faptul că avea un loc de muncă stabil, a manifestat o atitudine sinceră, are în întreţinere patru copii.
Prin Decizia penală nr. 36 din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva Sentinţei penale nr. 1503/F/17. 12.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 29435/3/2008.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
S-a modificat conţinutul măsurii de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul confiscării de la inculpat a sumei de 50 RON, obţinută din săvârşirea infracţiunii, consemnată la CEC conform recipisei din 1 din 30 iulie 2008.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În temeiul art. 383 alin. (11) C. proc. pen., cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat.
În temeiul art. 381 alin. (1) teza a II-a şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat durata prevenţiei de la 16 iulie 2008, la zi.
Pentru a decide în acest mod instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată şi nu pot fi identificate alte infracţiuni care să conducă la aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Apreciază însă instanţa de prim control judiciar că apelul inculpatului este întemeiat sub aspectul aplicării măsurii de siguranţă prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu privire la suma de bani deţinută din săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii.
Reţine instanţa de apel că suma totală de 200 RON utilizată pentru realizarea celor două tranzacţii cu heroină din data de 16 iulie 2008 în urma comparării seriilor bancnotelor găsite la domiciliul inculpatului cu cele concurente anterior flagrantului în procesele-verbale de înseriere, a fost recuperată suma de 150 RON astfel că măsura de siguranţă a confiscării speciale trebuie să aprecieze doar asupra sumei de 50 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G. reiterând motivele de apel în sensul reducerii pedepsei aplicate considerând că este prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate şi aplicate unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la pedepse greşit individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului S.G. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţele inferioare având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei în reglementarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 şi 20 de ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei concretizate în acte materiale repetate, situaţie ce a făcut posibilă incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea s-a avut în vedere şi faptul că în urma percheziţiei corporale s-au găsit asupra inculpatului 15 doze de heroină destinate comercializării împrejurare ce denotă faptul că acesta se ocupa frecvent cu traficul de droguri.
Toate aceste aspecte coroborate cu datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu a făcut dovada unor mijloace licite de existenţă, condamnat în repetate rânduri pentru fapte contra patrimoniului, conduce la concluzia că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
De altfel pedeapsa aplicată inculpatului se situează cu mult sub limita minimă specială prevăzută de lege urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în considerarea atitudinii inculpatului de a denunţa şi facilita în cursul judecăţii tragerea la răspundere penală a unei alte persoane, acuzate de săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, precum şi ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
În raport de toate aspectele invocate, Înalta Curte apreciază că nu pot fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate şi nici nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea deciziei recurate.
Având în vedere aceste aspecte Curtea urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 1 octombrie 2009.
Având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 1 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3076/2009. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
