ICCJ. Decizia nr. 3084/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3084/2009
Dosar nr. 281/42/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de S.A. Inoteşti, cu sediul în comuna Colceag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, prin reprezentant legal D.M. împotriva Ordonanţei nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009 şi a Rezoluţiei nr. 417/II/2/2009 din 31 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care le-a menţinut.
A obligat petenta la 30 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 august 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, plângerea formulată de S.A. Inoteşti, judeţul Prahova, împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi a poliţiştilor din subordine pentru comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu, favorizarea infractorului şi de reţinere/distrugere de înscrisuri.
Societatea respectivă, prin reprezentantul său legal D.M., a susţinut că, în mod greşit, lucrătorii de poliţie au dispus conexarea dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 şi respectiv, nr. 165/P/2005 încercând astfel escamotarea unei sesizări penale formulată în legătură cu comiterea unei fapte de furt calificat, la sfârşitul anului 2004 în dauna patrimoniului propriu.
De asemenea, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, în mod ilegal, au dispus conexarea aceloraşi dosare penale tot în scopul arătat mai sus.
Cercetările efectuate în cauză nu au relevat date care să contureze existenţa vreunei fapte cu caracter penal.
S-a concluzionat că cercetările şi propunerea de conexare a dosarelor au fost realizate de către agentul şef de poliţie D.C., din cadrul Postului de Poliţie Colceag, judeţul Prahova iar prin Rezoluţia nr. 41/P/2005 din 12 mai 2005, procurorul M.V., în prezent pensionat, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, conexarea celor trei dosare şi neînceperea urmăririi penale în cauza reunită, confirmând astfel propunerea lucrătorului de poliţie nominalizat mai înainte.
Prin Ordonanţa nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil şi D.C., agent şef poliţie din cadrul Postului de Poliţie Colceag, judeţul Prahova, sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi respectiv art. 272 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere conform art. 275 - 278 C. proc. pen. S.A. Inoteşti, prin reprezentantul său legal D.M., care a fost respinsă de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Rezoluţia nr. 417/II/2/2009 din 31 martie 2009.
Pentru a dispune astfel, s-a constatat că, soluţia dispusă de procuror prin ordonanţa din 10 martie 2009 este legală şi temeinică deoarece probele administrate sunt suficiente pentru a forma convingerea că faptele reclamate nu există şi în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori pentru toate infracţiunile.
Împotriva ordonanţei şi a rezoluţiei emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petentul D.M. a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., două plângeri ce au fost conexate de către instanţa fondului.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, care au stat la baza Ordonanţei nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a constatat de către instanţa de fond, că soluţia adoptată de procuror, respectiv de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul procuror M.V. şi faţă de agentul şef de poliţie din cadrul postului de Poliţie Colceag, jud. Prahova, D.C., este legală şi temeinică, neexistând date care să contureze existenţa vreunei fapte cu potenţial penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M.
La termenul de judecată din 1 octombrie 2009, reprezentantul petentei nu s-a prezentat pentru a susţine recursul promovat.
Examinând din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, recursul petentei, Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Instanţa constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus o soluţie legală şi temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva magistratului judecător M.V. şi împotriva agentului şef de poliţie D.C.
Aceştia pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie au propus şi dispus conexarea dosarelor petentului (agentul şef de poliţie a făcut această propunere, confirmată ulterior de procuror) acţionând în acord cu dispoziţiile legale în materie; neputându-se pune la îndoială buna lor credinţă.
Altfel spus, îndeplinirea de către intimaţi a atribuţiilor de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor legale, în vederea unei juste soluţionări a cauzelor petentului, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.
În raport cu cele reţinute, soluţia instanţei de fond apare ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul promovat de S.A. Inoteşti prin reprezentant legal, D.M.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3087/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
