ICCJ. Decizia nr. 3145/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3145/2009
Dosar nr.149 /44/2009
Şedinţa publică din 07 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc T.G., sub aspectul infracţiunii prav. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
2. Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., petentul P.C., plângere care a fost respinsă ca nefondată, prin rezoluţia nr. 695/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
3. Prin sentinţa penală nr. 106/F din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 695/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, fiind obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
4. Prin Decizia penală nr. 501 din 11 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de petentul P.C., a casat sentinţa susmenţionată şi, în rejudecare, a admis plângerea petentului, desfiinţând rezoluţia atacată şi trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul T.G., urmând ca procurorul să audieze petiţionarul şi intimatul; să lămurească situaţia imobilelor prin solicitarea unor relaţii de la Consiliul local al comunei Măxineni, jud. Brăila şi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila; să citeze BIR - Sucursala Brăila, prin lichidator judiciar, pentru a stabili dacă mai subzistă sau nu ipoteca înregistrată sub. nr. 458/1999 şi dacă banca a înregistrat vreun prejudiciu urmare vânzării la licitaţie publică a imobilului grevat de această sarcină; să efectueze orice alte verificări ce se vor impune în raport de cele sus menţionate, urmând a se pronunţa cu privire la toate faptele reclamate de petent în plângerea sa şi a stabili dacă intimatul T.G. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia executării silite în Dosarul nr. 31/2004 înregistrat la Biroul executorului judecătoresc T.G. şi dacă a cauzat o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane, precum şi forma de vinovăţie cu care a acţionat acesta, inclusiv atunci când a consemnat în mod nereal în actul de adjudecare că imobilul este liber de sarcini.
B. 1. Reprimind cauza, procurorul a dispus începerea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.G. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen.
După efectuarea actelor de urmărire penală, prin rezoluţia nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 133/P/2007 din 2 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul T.G. - executor judecătoresc în Brăila pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că, la data de 26 mai 2006, executorul judecătoresc T.G. a întocmit un act de adjudecare a unui imobil situat în comuna Măxineni, judeţul Brăila, în favoarea lui T.F., deşi asupra acelui imobil figura inscripţia ipotecară nr. 458 din 10 martie 1999, în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor. Astfel, deşi imobilul era grevat de acea sarcină, executorul judecătoresc a menţionat în actul de adjudecare că acel imobil este liber de sarcini.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată P.C. a contractat mai multe credite de la Banca Internaţională a Religiilor. Pentru garantarea restituirii creditelor s-au încheiat două contracte de ipotecă în favoarea băncii, pe două imobile ale părţii vătămate, ipotecile purtând numerele 458/1999 şi 459/1999.
Fiind audiată în cauză, persoana vătămată P.C. a declarat că obiectul prezentei plângeri îl constituie doar ipoteca nr. 458/1999.
Din actele de urmărire penală s-a stabilit că ipoteca înregistrată în C.F. sub nr. 458/1999 a fost instituită prin contractul de ipotecă nr. 13/1999 în baza contractului de credit nr. 272/1999 încheiat la Banca Internaţională a Religiilor - Sucursala Brăila. De asemenea, s-a constatat că ipoteca cu nr. 458/1999 era instituită pe imobilul părţii vătămate situat în comuna Măxineni, judeţul Brăila, amplasat în cvartal 13, parcela 240.
Ulterior, partea vătămată şi-a achitat creditul dar nu a solicitat radierea ipotecii.
Pe de altă parte, P.C. a contractat mai multe împrumuturi de la P.T. pe care nu le-a restituit. Prin sentinţa civilă nr. 3388 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei Brăila s-a dispus obligarea părţii vătămate P.C. la plata sumei de 37.742.791 lei către P.T., sentinţa fiind investită cu formulă executorie.
Creditorul P.T. s-a adresat executorului judecătoresc T.G. pentru punerea în executare a sentinţei menţionate şi astfel s-a format Dosarul de executare silită nr. 31/2004 la biroul respectivului executor. După încuviinţarea executării, executorul judecătoresc a emis somaţiile de plată şi întrucât debitorul nu şi-a achitat datoria, a întocmit procesul-verbal de situaţie pentru imobilul părţii vătămate situat în comuna Măxineni, cvartal 13, parcela 240. În urma verificărilor efectuate la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila, executorul judecătoresc a constatat că partea vătămată achitase creditul pentru care se instituise ipoteca cu nr. 458/1999. Acest lucru a rezultat şi din adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 a Băncii Internaţionale a Religiilor - prin lichidator R.V.A. Insolvency, Specialists SPRL, precum şi din extrasul anexat, (filele 11-12 vol. V dosar urm. pen.).
De altfel, din adresa din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila a rezultat că ipoteca cu nr. 458/1999 a fost radiată în fapt (fila 13 - vol. V dosar urm. pen.).
S-a mai reţinut că, în speţă, chestiunea care a generat discuţii a fost eroarea strecurată în adresa din 9 februarie 2005 emisă de Banca Internaţională a Religiilor, prin Lichidator M.S. R.V.A. Bucureşti (fila 35 - vol. IV dosar urm. pen.) prin care se solicita radierea contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 autentificat sub nr. 671 din 10 martie 1999 şi înscris la Judecătoria Brăila sub nr. 459 din 10 martie 1999.
În realitate, în adresă trebuia menţionată ipoteca înscrisă sub nr. 458/1999 şi nu 459/1999 cum greşit s-a menţionat, deoarece ipoteca cu nr. 459/1999 corespunde contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, autentificat la notar sub nr. 672 din 10 martie 1999.
Astfel, de această eroare a profitat partea vătămată care a susţinut că ipoteca cu nr. 458/1999 nu a fost radiată, dar, din moment ce banca a solicitat radierea ipotecii nr. 13/1999, autentificată la notar sub nr. 671/1999, nu se poate vorbi decât de solicitarea radierii pentru ipoteca înscrisă la Judecătoria Brăila sub nr. 458/1999.
Acest lucru a rezultat cu claritate din adresa din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila, unde sunt descrise situaţiile celor două ipoteci cu nr. 13/1999 şi 14/1999. Astfel, se poate lesne observa că acelui contract de ipotecă cu nr. 13/1999 îi corespunde încheierea de autentificare cu nr. 671/1999 şi înscrierea nr. 458/1999, iar contractului de ipotecă cu nr. 14/1999 îi corespunde încheierea de autentificare nr. 672/1999 şi înscrierea la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr. 459/1999 (fila 13 - voi. V din dosar urm. pen.).
În aceste condiţii, reiese că, în fapt, prin adresa din 9 februarie 2005 a Băncii Internaţionale a Religiilor s-a solicitat radierea ipotecii înregistrate la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr. 458/1999 şi nu cea cu nr. 459/1999.
Astfel, susţinerea executorului T.G. că a verificat aceste aspecte la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila şi că a văzut că ipoteca nr. 458/1999 nu mai subzistă, s-a constatat a fi întemeiată.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că învinuitul T.G. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu când a menţionat în actul de adjudecare că imobilul situat în cvartal 13, parcela 240 din comuna Măxineni, ar fi liber de sarcini.
Pentru aceste motive s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, s-a reţinut că nu se poate vorbi de o infracţiune de fals în înscrisuri, din moment ce realitatea nu a fost alterată în nici un fel, dispunându-se s scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuit şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.
2. Împotriva rezoluţiei nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi petentul a formulat plângere iar prin ordonanţa nr. 1261/II/2/2008 din 29 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi această plângere a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că soluţia de scoatere de sub urmărire penală este temeinică şi legală.
3. În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petentul P.C. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 149/44/2009 din 3 februarie 2009, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc T.G. sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost cercetat, în susţinerea căii de atac promovate petentul invocând mai multe aspecte din care ar rezulta că, la data la care intimatul a întocmit actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, judeţul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, acesta a menţionat în fals că imobilul este liber de sarcini deşi asupra lui figura ipoteca instituită de Banca Internaţională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce era înregistrată în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni sub nr. 458/1999. A mai precizat petentul că intimatul a scos astfel în mod nelegal la licitaţie un imobil ce era ipotecat şi că la dosarul de executare nu exista un act scris din care să rezulte că, la data vânzării imobilului, creditul pentru garantarea căruia fusese instituită ipoteca era achitat.
Prin sentinţa penală nr. 81/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată şi obligând petentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut că, la data de 3 aprilie 2007, petentul P.C. a formulat o sesizare solicitând cercetarea intimatului T.G. pe motiv că în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, judeţul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului T.F., intimatul a menţionat în mod nereal că imobilul respectiv este liber de sarcini.
În susţinerea sesizării sale petentul a invocat adresa din 6 martie 2007 a Serviciului de Publicitate Imobiliară Brăila din care rezultă că la data respectivă imobilul mai sus arătat figurează cu ipotecă înregistrată cu nr. 458 din 10 martie 1999 pentru suma de 25.000.000 lei în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor.
A constatat că din actele de cercetare efectuate în cauză rezultă că, în cursul anului 1999, petentul P.C. a contractat la Banca Internaţională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu două imobile deţinute în comuna Măxineni, judeţul Brăila, astfel: pentru imobilul situat în cvartalul 27 parcela 381/2 a fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240 a fost instituită ipoteca nr. 458/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 (credit 25.000.000 lei).
Aceste aspecte rezultă din adresa Serviciului de Publicitate Imobiliară (fila 39 vol. V dosar urmărire penală) şi din precizările făcute de petent (filele 14-15 Dosar 149/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi).
Este de menţionat că ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul P.C., în acest sens fiind adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 (fila 37 vol. V dosar urmărire penală) emisă de lichidatorul Băncii Internaţionale a Religiilor, conform căreia la data respectivă petentul nu figura în evidenţele băncii cu debite neachitate.
Referitor la imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240, cel asupra căruia s-a îndreptat executarea silită efectuată de intimatul T.G., s-au reţinut următoarele:
Asupra acestui imobil a fost instituită o ipotecă de către Banca Internaţională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce a fost înregistrată în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni sub nr. 458/1999.
Prin adresa din 9 februarie 2005, Banca Internaţională a Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze contractul de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 întrucât petentul P.C. îşi achitase datoriile faţă de bancă însă, în mod eronat, a fost menţionat în această adresă că numărul ipotecii este 459/1999 deşi acest număr de ipotecă era aferent contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, ce fusese instituită asupra celuilalt imobil deţinut de petent, situat în cvartal 27 parcela 381/2 (fila 142 vol. IV dosar urmărire penală). Rezultă aşadar că, la data de 26 mai 2006, cânds-a întocmit actul de adjudecare reclamat de petent ca fiind nelegal, creditul garantat cu imobilul vândut la licitaţie (cvartal nr. 13, parcela nr. 240) era achita,t dar ipoteca aferentă acestuia (nr. 458/1999) nu fusese radiată datorită erorii strecurate în adresa Băncii Internaţionale a Religiilor care a indicat un număr greşit de ipotecă (nr. 459/1999).
Acest aspect este de altfel confirmat de petent, care în susţinerile sale, nu a negat achitarea creditului garantat cu imobilul situat în cvartal nr. 13, parcela nr. 240, dar a invocat împrejurarea că la dosarul de executare nu erau dovezi scrise în acest sens.
În drept, în ceea ce priveşte infracţiunile reclamate de petent, prima instanţă a reţinut, sub un prim aspect, că potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Aşadar, pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este necesar ca actul îndeplinit în mod defectuos să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unui persoane, vătămare care nu se prezumă ci trebuie dovedită.
În speţă, petentul a reclamat faptul că intimatul T.G. a menţionat în mod nereal în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, judeţul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului T.F., că imobilul respectiv este liber de sarcini. Întrucât actul de adjudecare a fost întocmit după licitaţia din 26 aprilie 2006, când petentul P.C. a pierdut practic proprietatea asupra imobilului în discuţie, se remarcă faptul că singurii care puteau reclama o vătămare a intereselor legale erau Banca Internaţională a Religiilor, beneficiarul ipotecii sau adjudecatarul T.F., cel care a cumpărat imobilul şi ar fi putut invoca neconcordanţa dintre actul de adjudecare şi evidenţele Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Cum adjudecatarul nu a reclamat producerea unei vătămări iar Banca Internaţională a Religiilor nu avea nici un interes să reclame vânzarea imobilului, care figura în continuare ipotecat din eroarea sa, întrucât creditul la care se referea fusese achitat în întregime, în cauză nu poate fi reţinută săvârşirea de către intimatul T.G. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin înscrierea menţiunii „liber de sarcini" pe actul de executare.
În plus, s-a mai reţinut că potrivit art. 518 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. referitor la efectele adjudecării „de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut" iar „ipotecile şi celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute ", ceea ce înseamnă că prin vânzarea silită a imobilului acesta este purgat de orice sarcini, eventualele creanţe pe care imobilul le-a garantat urmând a fi satisfăcute din preţul de vânzare, astfel încât şi din acest punct de vedere menţiunea făcută de intimat pe actul de adjudecare nu poate constitui un abuz în serviciu. Că este aşa o dovedeşte şi faptul că în extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 august 2008 (fila 43 vol. V dosar urmărire penală) imobilul situat în cvartalul 13, parcela 240, figurează în proprietatea adjudecatarului T.F. şi este liber de sarcini.
Cât priveşte împrejurarea reclamată de petent care a susţinut că intimatul T.G. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prin scoaterea la licitaţie a unui imobil ipotecat, prima instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art. 488 - 523 C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită asupra bunurilor imobile, nu interzic urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate în favoarea altui creditor, motiv pentru care, nici sub acest aspect, nu se poate angaja răspunderea penală a intimatului pentru infracţiunea mai sus arătată.
Sub un alt aspect, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât în actul de adjudecare nu s-au atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de vreme ce, prin adjudecare, imobilul devenea liber de sarcini iar, în fapt, creditul la care se referea ipoteca instituită în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor fusese achitat integral.
C. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, prima instanţă apreciind în mod corect că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde materialului probator administrat în prezenta cauză. În esenţă, în cursul anului 1999, petentul P.C. a contractat la Banca Internaţională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu două imobile deţinute în comuna Măxineni, judeţul Brăila: pentru imobilul situat în cvartalul 27 parcela 381/2 a fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240 a fost instituită ipoteca nr. 458/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 (credit 25.000.000 lei).
Ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul P.C., iar referitor la imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240, cel asupra căruias-a îndreptat executarea silită efectuată de intimatul T.G., prin adresa din 9 februarie 2005, Banca Internaţională a Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze contractul de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 însă, în mod eronat, a menţionat că numărul ipotecii este 459/1999 în loc de 458/1999, astfel că radierea ipotecii asupra acestui imobil nu s-a realizat.
Rezultă aşadar, pe de o parte, că executorul judecătoresc nu a inserat menţiuni nereale cu ocazia întocmirii publicaţiilor de vânzare şi a procesului verbal de adjudecare, întrucât creditul fiind plătit, ipoteca trebuia radiată (existând de altfel o solicitare expresă a băncii în acest sens), deci imobilul era practic liber de sarcini; pe de altă parte, executorul judecătoresc - intimat nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nu a provocat vreo vătămare intereselor petentului, eventualele persoane vătămate putând fi banca în favoarea căreia era instituită ipoteca sau adjudecatarul, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 81/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3084/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
