ICCJ. Decizia nr. 3087/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3087/2009
Dosar nr. 8871/2/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 237 din 23 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus în baza art. 94 din Legea nr. 302/2002 modificată prin Legea nr. 222/2008 punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 25 august 2009 emis de către Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Arganda Del Rey - regatul Spaniei, la data de 25 august 2009 în Dosarul nr. DPA 352/09 privind persoana solicitată Z.V.
A dispus predarea persoanei solicitate Z.V. către autorităţile judiciare spaniole în vederea executării mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialităţii şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate Z.V. pentru o perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a mandatului.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore în data de 18 septembrie 2009.
În baza art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
În baza art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus comunicarea prezentei în termen de 24 ore de la rămânerea definitivă, autorităţii judiciare spaniole emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 august 2009 Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Arganda - Del Rey a emis la data de 25 august 2009 un mandat european de arestare faţă de numitul Z.V., cetăţean român, în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea a două infracţiuni pe teritoriul Spaniei în luna mai 2009, pedeapsa prevăzută de legea spaniolă fiind de 6 ani închisoare.
Se reţine că persoana solicitată este cercetată pentru infracţiunile de asociere ilicită împreună cu alţi inculpaţi, în scopul de a comite furturi cu uzul forţei constând în aceea că în noaptea de 14/15 mai 2009 împreună cu alţi inculpaţi a pătruns în poligonul industrial al firmei, uzând forţa şi a sustras marfă.
Reţinând că în cauză nu se constată incidenţa nici unui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, că mandatul cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege şi nu se impun informaţii suplimentare, prima instanţă a reţinut că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată Z.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie menţionând că în mod greşit instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare fără a ţine seama că fapta este sumar descrisă fără prezentarea circumstanţelor, a modului de săvârşire a faptelor, a gradului de participare a persoanei solicitate.
Arată persoana solicitată că există eroare cu privire la persoana solicitată întrucât în mandatul european de arestare sunt trecute doar actele de identitate în mod succint, fără a fi completat cu fotografii ale acestuia, amprente, probe ADN.
Arată de asemenea persoana solicitată că în noaptea de 16/17 mai 2009 nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei.
Faţă de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs recurate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul persoanei solicitate nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:
În mod corect instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole cu privire la persoana solicitată Z.V., cât timp din actele şi lucrările dosarului nu rezultă impedimente la executarea acestuia şi niciun motiv de refuz de executare, facultativ sau obligatoriu din cele reglementare de dispoziţiile art. 88 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Aspectele invocate de persoana solicitată nu pot constitui un motiv de refuz de executare cât timp mandatul european de arestare cuprinde toate menţiunile reglementate de dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (modificată), respectiv datele de identificare ale persoanei solicitate, descrierea faptelor cu indicarea locului şi a momentului comiterii acestora, a gradului de participare a persoanei solicitate, cât şi încadrarea juridică a faptelor.
Susţinerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de comiterea faptelor ca şi împrejurarea că nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei la momentul comiterii lor, nu pot fi analizate de către autorităţile judiciare ale statului solicitat care urmează să se pronunţe numai sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale mandatului european de arestare prevăzute de dispoziţiile legii speciale.
Faţă de considerentele arătate, confirmând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul persoanei solicitate ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată Z.V. împotriva Sentinţei penale nr. 237 din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3164/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
