ICCJ. Decizia nr. 3164/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3164/2009
Dosar nr. 1868/89/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 506 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, dată în Dosarul nr. 1868/2008, au fost condamnaţi inculpaţii M.A. şi P.F., la câte o pedeapsă de 10(zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Pe perioada prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei M.A. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 4 mai 2008 la zi.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.F. durata reţinerii şi arestării preventive din perioada cuprinsă între 4 mai 2008 şi 7 mai 2008.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să achite părţii civile OGI. domiciliată în sat şi comun a Roşieşti, judeţul Vaslui, suma de 15.000 lei cu titlu de titlu de daune materiale.
În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi un baston din lemn cu lungimea de 44 cm şi diametru de 2 cm. depus la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vaslui înregistrat în registrul la poziţia nr. 56/2008.
A obligat pe fiecare din cei doi inculpaţi să achite statului câte 1200 lei să cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 140 lei reprezentând onorarii pentru apărători desemnaţi din oficiu în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, va fi suportată din fondurile M.J.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima S.C. a locuit până la data decesului în satul Corni, comuna Albeşti şi avea 49 de ani. Era un om liniştit, nu înjura şi nu se certa cu nimeni, aşa după cum îl descriu inclusiv inculpaţii M.A. şi P.F.
Victima obişnuia să efectueze diferite treburi gospodăreşti la locuinţa inculpatei M.A. iar aceasta îi dădea de mâncare şi de băut.
În dimineaţa zilei de 3 mai 2008, în jurul orelor 09,30, S.C. a venit acasă la inculpata M.A., a tăcut curat în beci iar la prânz au servit masa. M.A. a plecat la magazinul aflat în apropierea locuinţei ei, iar la scurt timp a venit şi S.C. Au servit împreună bere şi vin, după care inculpata M.A. a cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin şi au plecat acasă, unde au consumat vinul.
Între timp, inculpatul P.F. a fost în cursul dimineţii acasă la sora sa N.N., pentru a face diferite treburi gospodăreşti. N.N. a plecat la Vaslui să-şi interneze tatăl şi s-a întors în jurul orelor 14,00. Au mâncat cu toţii, după care inculpatul P.F. a spus că merge la vie să vadă dacă este bună de săpat şi să verifice, totodată, şi lucerna care era cultivată alături de vie. A întrebat-o pe N.N. dacă îl lasă să meargă cu el şi pe N.V.A., de 12 ani, nepotul său. Sora sa a fost de acord iar cei doi au plecat către vie, în jurul orelor 17,00.
Înainte de a pleca, inculpatul P.F. a luat cu el un baston confecţionat dintr-o coadă de mătură, cu diametrul de 2 cm şi o lungime de 44 cm. Inculpatul a declarat că a luat acest baston cu el pentru a se apăra, în condiţiile în care ar constatat că lucerna îi este furată şi ar fi fost nevoit să rămână peste noapte la teren o păzească.
Inculpatul P.F. şi cu minorul N.V.A. au mers la vie şi, văzând că totul este în regulă, s-au întors către casă. Pe drum au trecut prin drept locuinţei inculpatei M.A. şi au auzit-o pe aceasta strigând: "Săriţi, mă violează !".
Au intrat amândoi în curte şi l-au văzut pe S.C. stând pe prispa casei şi pe inculpata M.A. mergând prin curte şi strigând. Pe masă se ai sticla de 2 litri cumpărată de inculpată, fiind golită.
Inculpatul P.F. a declarat că nu s-a gândit nici o clipă că victima S.C. vrea să o violeze pe M.A., pentru că ştia chiar din spusele lui că nu mai putea întreţine relaţii sexuale.
De altfel, şi inculpata M.A. a declarat că victima doar i-a propus întreţină relaţii sexuale împreună, însă nu a forţat-o nici într-un fel, nici măcar nu înjurat-o, pentru că "nici nu ştia să înjure" (declaraţie dată în faţa procurorului).
Inculpatul P.F. a intrat în curte, s-a dus direct către victimă şi, rară a-i spune ceva, i-a tras doi pumni în faţă.
Inculpata M.A. i-a spus atunci victimei să iasă din curte, dar prin spate, în condiţiile în care ştia că nu există cale de acces pe acolo.
Pentru a ajunge în spatele casei, victima a trebuit să treacă printr-un chiler folosit ca şi bucătărie, iar apoi prin trei anexe gospodăreşti, toate fiind legate între ele prin uşi de acces şi dispuse una după cealaltă, în stil "vagon".
În aceste trei încăperi (dependinţe) inculpata M.A. ţinea păsările, depozita diferite bunuri şi lemne.
Primul a trecut prin aceste încăperi S.C., fiind urmat de M.A., iar în urma celor doi veneau P.F. şi minorul N.V.A.
Când au ajuns în ultima încăpere, unde erau depozitate nişte lemne, inculpata l-a împins pe S.C. iar acesta a căzut la pământ.
Inculpatul P.F. a început să-I lovească cu pumnii iar inculpata M.A. a luat bastonul din mâna lui N.V.A. şi a aplicat mai multe lovituri victimei peste tot corpul. S.C. încerca să se ridice dar nu reuşea datorită loviturilor aplicate de cei doi, cu pumnii, cu picioarele şi cu bastonul arătat.
La un moment dat, pentru că victima nu mai mişca, inculpata M.A. l-a trimis pe V. să aducă o găleată cu apă. A lăsat bastonul pe un butoi din tablă aflat în încăpere, iar inculpatul P.F. l-a luat şi a început el să lovească victima cu acesta peste tot corpul. Inculpata M.A. a luat găleata cu apă şi aruncat-o pe victimă, după care a luat o bucată de lemn din încăpere şi ambii inculpaţi au continuat să lovească victima peste tot corpul.
Inculpata M.A. l-a stropit iar cu apă pe S.C., după care l-a tras de haine, să-I ridice de la pământ şi să-I scoată afară din curte. În acest moment inculpata M.A. a dezbrăcat victima de două pulovere cu care era îmbrăcată şi care se murdăriseră de sânge. L-a ajutat apoi pe S.C. să se ridice şi l-a sprijinit până la poartă, după care l-a împins în drum, acesta căzând în partea dreaptă a porţii.
A închis poarta iar apoi cei doi inculpaţi au mai stat de vorbă în curte, timp în care M.A. a spălat bastonul într-o găleată cu apă.
N.V.A. s-a urcat pe gard şi s-a uitat în drum să vadă ce face S.C. şi l-a văzut pe acesta cum s-a ridicat de la pământ, a mai mers câţiva metri mai la deal şi s-a aşezat în şezut lângă gardul locuinţei inculpatei M.A.
După ce a spălat bastonul, inculpata M.A. a luat hainele victimei pentru a le ascunde şi toţi trei au plecat către locuinţa martorei N.N.
În drum au trecut pe la o vecină, T.E., căreia inculpata M.A. i-a dat hainele victimei, spunându-i să le ascundă şi că-i va spune a doua zi ce s-a întâmplat.
La locuinţa martorei N.N. au ajuns în jurul orelor 19,30-20,00.
Aceasta a declarat că a discutat cu inculpata M.A., însă nu a înţeles ce spunea, aceasta fiind în stare avansată de ebrietate.
În jurul orelor 22,00, inculpata M.A. a plecat către casă, fiind văzută pe drum de către paznicul I.P.
La orele 23,00, inculpata M.A. a sunat-o pe telefonul mobil pe martora N.N. şi i-a spus că S.C. este la colţul casei sale. Tot atunci a sunat-o şi pe fiica sa, L.L., care locuieşte în mun. Turnu Severin, şi i-a spus acelaşi lucru.
La orele 03,00, victima a fost găsită decedată lângă locuinţa inculpat ei M.A. de către martorul G.P., care a anunţat poliţia.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 108/N/2008, întocmit de S.M.L. Vaslui, moartea numitului S.C. a fost violentă şi s-a instalat în noaptea de 3/4 mai 2008. Ea s-a datorat unui şoc traumatic şi hemoragic, urmare a unui politraumatism cu fractură cominutivă de piramidă nazală (cu epistaxis masiv), fractură dublă de mandibulă, fracturi costale, multiple echimoze, excoriaţii, plăgi, hematoame, infiltrate sanguine.
Prin efectele lor, toate leziunile au contribuit la instalarea stării de şoc traumatic şi hemoragic, întrucât la nivelul leziunilor traumatice a fost extravazată o cantitate importantă de sânge prin epistaxis, acesta având rol important în instalarea sindromului tanato-generator.
Între traumatism şi moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Victima a supravieţuit un interval relativ lung după agresiune, de ordinul orei, orelor. Leziunile traumatice s-au produs prin loviri cu şi de corpuri dure, posibil şi mijloace de atac proprii omului,majoritatea leziunilor s-au produs prin loviri active, s-au identificat leziuni care sugerează ca agent vulnerant un corp contondent alungit.
Medicul legist a apreciat că victima s-a aflat la un moment dat faţă în faţă cu agresorul sau agresorii şi a recepţionat lovituri la nivelul feţei şi extremităţii cefalice, victima a tentat măsuri de apărare, prezentând multiple leziuni la nivelul membrelor, care sugerează parări ale unor lovituri, este posibil ca victima să şi căzut, iar în această poziţie să recepţionat lovituri cu corp contondent sau cu mijloace de atac proprii omului, victima are leziuni pe mai multe planuri, chiar şi pe planuri dorsale, sugerând poziţii diferite ale victimei şi agresorului, posibil în circumstanţele unei altercaţii prelungite, sau cu mai mulţi agresori.
Nu se poate stabili cu certitudine o anumită succesiune a producerii leziunilor.
Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,50 gr/% O alcool şi aparţine grupei sanguine AB(IV).
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr. 31382 din 5 iunie 2008 întocmit de I.P.J. Galaţi - Serviciul Criminalistic, pe probele ridicate de la faţa locului, inclusiv pe hainele celor doi inculpaţi s-au pus în evidenţă urme de sânge uman ce aparţine grupei sanguine AB (IV), grupa sanguină a victimei.
Fapta inculpaţilor M.A. şi P.F. de a lovi victima S.C. cu pumnii, cu picioarele, cu un baston şi cu o bucată de lemn, cauzându-leziuni care toate au concurat la deces, aşa după cum s-a reţinut în actul medico legal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
Pentru infracţiunile săvârşite, inculpaţilor li s-au stabilit câte o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 şi 72 C. pen., vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpaţilor atitudinea acestora în timpul procesului.
În termen legal această sentinţă a fost atacată cu apel de către cei doi inculpaţi şi criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Inculpata M.A. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea ei.
Inculpatul P.F. în criticile formulate care se regăsesc pe larg în preambulul acestei decizii, susţine nevinovăţia sa, deoarece nu s-a putut stabili contribuţia sa la decesul victimei şi în subsidiar solicită redozarea pedepsei în sensul redozării ei şi alegerii ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 21 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii M.A. şi P.F., desfiinţată în parte sentinţa, în latură penală,şi rejudecând au fost reduse de la 10 ani la 8 ani cuantumul pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor M.A. şi P.F.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei M.A. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.A. perioada arestului preventiv de la 05 noiembrie 2008 la zi.
A fost obligat inculpatul P.F. la 80 lei cheltuieli judiciare către stat,iar inculpata M.A. la 280 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate raportată la actele şi lucrările dosarului, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelurile inculpaţilor sunt fondate doar sub aspectul individualizării pedepselor, din următoarele considerente:
Cu privire la critica privind nevinovăţia inculpatului P.F., este de reţinut că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată de întreg materialul probator administrat în cauză.
Aceste mijloace de probă constau în: procesul - verbal de sesizare, procesul - verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto anexă, expertiza medico - legală de autopsie, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică, procesele - verbale de examinare criminalistică, declaraţiile ambilor inculpaţi şi depoziţiile martorilor audiaţi atât în faza de cercetare penală cât şi în faţa instanţei.
Cu privire la declaraţiile inculpatului P.F. este de menţionat că acesta iniţial în faza de cercetare penală a recunoscut că a lovit de mai multe ori victima, chiar şi cu bastonul, iar în faza de judecată a revenit susţinând că el i-a tras victimei doar două palme rară alte violenţe şi că numita M.A. a lovit-o mai puternic şi a dat-o afară.
În mod corect şi legal au fost înlăturate apărările inculpatului P.F. de către instanţa de fond, deoarece probatoriul administrat confirmă contrariul.
Şi instanţa de control judiciar, pe baza acestor probe administrate de prima instanţă, îşi formează convingerea că inculpatul P.F. este coautorul faptei din data de 03 mai 2008, co misă în satul Corni comuna Albeşti judeţul Vaslui, victima fiind S.C., aşa cum a fost ea descrisă mai sus.
Cu privire la motivul redozării pedepselor este de reţinut că:
Art. 72 C. pen. prevede că: la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen. stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de munca şi ordinea de drept.
Toate aceste prevederi legale vin în sprijinul motivării soluţiei de redozare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi, ca o consecinţă a reducerii cuantumului pedepselor.
Având în vedere că inculpaţii nu au antecedente penale, fiind la primul contract cu legea penală, că M.A. prezintă o tulburare organică de personalitate, că ambii au avut în general, o conduită bună până în momentul comiterii faptei, Curtea de Apel este de părere că aplicarea unor pedepse mai mici, ar fi de natură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.F., invocând cazurile de casare prev. de art. 385/9pct. 2,6,9 şi 14 C. pr. pen.
În motivarea scrisă a recursului,s-a susţinut că instanţa de apel nu a analizat toate criticile formulate de către inculpat,cu referire la cea care avea în vedere nelegala sesizare a instanţei,în condiţiile în care la Parchet recurentul a fost asistat de un avocat stagiar când a fost audiat atât ca învinuit,cât şi ca inculpat,astfel că era necesară refacerea ordonanţei de începere a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale.
De asemenea,s-a susţinut că materialul probator administrat în cauză este incomplet,deoarece instanţele au respins cererea de audiere a martorului G.P., deşi această probă se impunea a fi administrată,faţă de concluziile certificatului medico-legal.
În fine,s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare,faţă de criteriile de individualizare prevăzute de lege.
Cu ocazia dezbaterilor,inculpatul a formulat o critică şi în ce priveşte latura civilă,invocându-se greşita aplicare a legii,întrucât instanţa de fond a luat act că partea civilă a solicitat despăgubiri în valoare de 1.500 lei,însă i-a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă,în condiţiile în care recurentul inculpat a arătat că nu este de acord să o despăgubească pe aceasta.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate,Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În ce priveşte critica referitoare la nelegala sesizare a instanţei,Curtea reţine că regularitatea actului de sesizare a fost verificată de către instanţa de fond la termenul din 24 septembrie 2008,ocazie cu care a respins cererea formulată de către inculpatul P.F., de constatare a nulităţii rechizitoriului.
În esenţă,inculpatul a susţinut că actul de sesizare este bazat pe acte de urmărire penală lovite de nulitate absolută (inculpatul fiind audiat atât ca învinuit,cât şi ca inculpat în prezenţa unui avocat stagiar) şi care atrag însăşi nulitatea rechizitoriului.
Din actele existente la dosar,rezultă că această împrejurare a fost verificată într-un alt cadru procesual,respectiv cel al recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care se dispusese arestarea sa preventivă,ocazie cu care instanţa de control judiciar,constatând întemeiate susţinerile inculpatului P., a admis calea de atac exercitată de către acesta şi a revocat măsura arestării preventive.
Încălcarea dreptului la apărare şi a dispoziţiilor legale privitoare la ascultarea acestuia au afectat doar măsura arestării preventive dispuse împotriva inculpatului,fapt sancţionat de altfel de către instanţa de recurs,neputând produce şi alte efecte viitoare,cu referire la sesizarea instanţei cu soluţionarea cauzei pe fond.
De altfel,verificarea regularităţii sesizării instanţei are în vedere analizarea rechizitoriului din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 263 şi 264 C. proc. pen.,iar nu controlul tuturor actelor de urmărire penală;eventualele încălcări ale legii în ce priveşte modul de administrare a probelor urmează a afecta numai acele probe astfel obţinute,fapt pe care judecătorul îl va avea în vedere cu ocazia deliberării asupra cauzei pe fond.
Este adevărat că,deşi inculpatul P. a reiterat,ca şi motiv de apel,aceeaşi critică referitoare la nelegala sesizare a instanţei de fond,instanţa de control judiciar nu a analizat-o în considerentele deciziei pronunţate,însă această împrejurare,subsumată formal cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 10(iar nu 9,cum a arătat recurentul) nu poate conduce la admiterea căii sale de atac,în condiţiile în care,potrivit celor expuse anterior,nu a fost de natură a influenţa soluţia procesului.
De asemenea,asistarea inculpatului de către un avocat stagiar nu echivalează cu o urmărire penală desfăşurată în lipsa apărătorului,pentru a fi incident cazul de casare prev. de art. 385/ 9 pct. 6 C. proc. pen.,în condiţiile în care,după punerea în libertate a inculpatului,acesta a fost din nou ascultat,în prezenţa unui avocat ales, care l-a asistat ulterior pentru întreaga fază de urmărire penală,inclusiv la momentul prezentării materialului de urmărire penală.
În privinţa criticilor ce vizează fondul cauzei,Curtea constată că au fost administrate toate probele pertinente,concludente şi utile, iar acestea au fost în mod corect evaluate de către instanţele de fond şi apel.
Este astfel de observat că însuşi inculpatul P.F. a recunoscut în faza de urmărire penală,în prezenţa aceluiaşi apărător ales care l-a asistat ulterior şi pe parcursul judecăţii (inclusiv în recurs),că a lovit victima de mai multe ori, cu palmele,cu pumnii şi cu o bucată de lemn;chiar dacă asupra acestei declaraţii a revenit în faţa instanţei,schimbarea de atitudine nu este de natură a înlătura valoarea probatorie a acelei declaraţii,în condiţiile în care pe de o parte inculpatul nu a oferit nici o explicaţie logică şi credibilă pentru această schimbare,iar pe de altă parte declaraţia inculpatului se coroborează cu alte mijloace de probă,cum ar fi declaraţiile coinculpatei M.A., ale martorilor N.V. şi L.L., precum şi concluziile raportului de necropsie.
Referitor la probele solicitate de către inculpat,respectiv audierea martorului G.P. şi efectuarea unui supliment al raportului de necropsie,în mod corect s-a apreciat că acestea nu sunt utile cauzei şi au fost respinse. Astfel,martorul G.P. nu a asistat la lovirea victimei,ci a fost cel care a găsit-o decedată lângă locuinţa coinculpatei M., neavând relevanţă pentru stabilirea vinovăţiei şi a situaţiei de fapt,poziţia în care a fost găsită victima.
Privitor la raportul de expertiză,concluziile acestuia sunt lămuritoare în ce priveşte mecanismul tanato-generator,iar contribuţia fiecărui inculpat la producerea leziunilor constatate la necropsie reprezintă o chestiune de fapt,ce rezultă din alte mijloace de probă.
În consecinţă,Curtea apreciază că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului,iar acestea au fost în mod corespunzător apreciate de către instanţele de fond şi apel,neexistând motive care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare,în sensul suplimentării probatoriului.
Sub aspectul individualizării pedepsei,Curtea constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP),pedeapsa aplicată inculpatului P., într-un cuantum moderat,fiind aptă să asigure dezideratele înscrise în art. 52 C. pen. referitoare la scopul general al pedepsei.
În acest sens, Curtea constată că instanţa de apel a reevaluat criteriile de individualizare prevăzute de lege şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare,considerând că aplicarea unor pedepse mai reduse ar fi de natură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv.
În aceste condiţii,o clemenţă suplimentară din partea instanţei de recurs nu se justifică,având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise(ce a avut ca urmare moartea unei persoane), împrejurările în care a fost săvârşită,ca şi conduita pe care inculpatul a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal.
În fine,în ce priveşte latura civilă a cauzei,dincolo de împrejurarea că inculpatul nu a formulat vreun motiv de apel referitor la modul de soluţionare a acesteia(după cum nici în motivarea scrisă a recursului nu se regăseşte o asemenea critică),Curtea constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 RON(15.000.000 lei vechi),fapt consemnat în încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2009 a instanţei de fond(fila 58).
Este adevărat că în dispozitivul sentinţei este menţionată suma de 15.000 lei,însă faţă de cele menţionate anterior,ca şi de cele reţinute de instanţa de fond în considerente(fila 93 verso), rezultă că această menţiune este consecinţa unei erori materiale,ce urmează a fi îndreptată conform art. 195 C. proc. pen.
În consecinţă,recursul inculpatului P.F. este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea recursului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3180/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
