ICCJ. Decizia nr. 3185/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3185/2009
Dosar nr. 7388/62/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 19 martie 2009 Tribunalul Braşov, secţia penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului S.P.A. (fiul lui D. şi M., judeţul Braşov CNP (...), posesor CI seria yy numărul 000, eliberat de Poliţia Braşov, domiciliat în mun. Braşov, Bd. M., jud.Braşov), pentru infracţiunea de trafic de droguri, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 2 acte materiale.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că inculpatul era elev în clasa a XII-a la Colegiul M.C. din Braşov, loc în care l-a cunoscut pe un tânăr căruia i se spunea Ş. La începutul lunii octombrie, Ş. i-a spus că are posibilitatea să îi procure haşiş şi cannabis şi i-a dat numărul lui de telefon pentru a-l contacta dacă are nevoie. După aproximativ o săptămână de la această dată, a fost contactat pe telefonul său de un anume B. - care i-a spus că are telefonul său de la un coleg pe nume P. - şi care i-a cerut să-i procure cantitatea de 1,00 grame de haşiş. Astfel, l-a contactat pe Ş., acesta i-a spus că îi poate procura cantitatea de haşiş cerută, astfel că inculpatul l-a sunat pe B. şi au stabilit o întâlnire care a avut loc în faţa restaurantului P. de pe strada C. din Braşov. În data de 07 octombrie 2008, seara, s-a întâlnit cu Ş. în L.P., unde a primit de la acesta o bucată de substanţă solidă, despre care a aflat că este haşiş şi pentru care a plătit suma de 50 RON. În aceeaşi seară a vândut acea substanţă lui B. contra sumei de 60 RON. La data de 10 octombrie 2008 B. i-a cerut din nou să îi facă rost de haşiş, a procedat în mod similar de 60 RON şi i-a vândut-o lui B., în aceiaşi zi în staţia RAT a Spitalului Judeţean, contra sumei de 120 RON. La data de 16 octombrie 2008 inculpatul arată că a fost din nou contactat telefonic de numitul B. care i-a cerut din nou să-i procure haşiş, el i-a spus că nu are posibilitatea, însă poate procura cannabis, stabilind o întâlnire la orele 19:00, în faţa la C.D. Deoarece nu avea de unde procura cannabis, împreună cu un coleg de al său B.R. s-au hotărât să cumpere oregano şi să-i vândă solicitantului în loc de cannabis. La locul de întâlnire s-a dus cu un amic, învinuitul B.R. şi a predat solicitantului un pacheţel în care se afla oregano. La acel moment au fost prinşi în flagrant. În ceea ce priveşte prima tranzacţie efectuată, inculpatul a arătat că în realitate a achiziţionat de la Ş. o cantitate mai mare de droguri, din aceasta a vândut lui B. aproximativ 0,50 - 0,60 grame, iar restul substanţei a consumat-o el. Inculpatul a mai arătat că niciodată nu a mai cumpărat droguri de la alte persoane, iar faţă de fapta ce i se impută, a declarat că o recunoaşte şi o regretă.
Din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice din data de 9 octombrie 2008 şi din data de 13 octombrie 2008 întocmite de Direcţia Antidrog Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române rezultă că probele supuse analizelor reprezintă rezină de cannabis.
Din analiza raportului de constatare din data de 21 octombrie 2008 reţine că s-au supus analizei de laborator 3 probe, statuându-se că proba nr. 1 reprezintă 0,63 gr. cannabis, proba nr. 2 reprezintă 0,99 gr. cannabis iar în proba nr. 3 nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante.
Toate probele au fost consumate integral în procesul de analiză de laborator.
Reţine instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri sub aspectul laturii subiective, factorul volitiv fiind determinat de o acţiune exterioară gândirii şi acţiunilor inculpatului, acţiunea infracţională a acestuia materializată în cele două acte materiale a fost cauzată de acţiunea colaboratorului M. care a acţionat sub supravegherea organelor de poliţie.
Se apreciază că nu există dovezi temeinice din care să reiasă că inculpatul era deja implicat în traficul de droguri la momentul în care colaboratorul M. l-a contactat pentru a-i vinde droguri, sens în care se reţine că inculpatul a fost provocat să comită aceste fapte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului motivând că investigatorul şi colaboratorul cu nume de cod M. nu pot fi consideraţi agenţi provocatori câtă vreme ei au acţionat în baza autorizaţiei motivată a procurorului care a instrumentat cauza.
Este criticată sentinţa instanţei de fond sub aspectul temeiului confiscării speciale a sumei de 40 RON motivând că în cauză sunt incidente dispoziţiile legii speciale.
Prin Decizia penală nr. 38/AP din data de 15 iunie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei penale nr. 127/S din 19 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care o desfiinţează sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului S.P.A., al temeiului juridic al confiscării speciale şi al sumei confiscate şi rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale) a condamnat pe inculpatul S.P.A. - fiul lui D. şi M., născut în municipiul Braşov, judeţul Braşov, CNP (...), domiciliat în municipiul Braşov, B-dul M., jud.Braşov - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 1 an calculată cu respectarea prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, urmând ca termenul de încercare opozabil inculpatului să fie de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul S.P.A. a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi 84 C. civ. relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în ipoteza săvârşirii înlăuntrul termenului de încercare a unei alte infracţiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.
Cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 17(2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul intimat suma de 180 RON.
A menţinut restul dispoziţiilor din hotărârea atacată.
Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 143/2000 procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor identificate autorilor şi deţinerea mijloacelor de probă în situaţia în care există indicii temeinice ce a fost săvârşită sau se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în lege.
Se apreciază că în cauză existau elemente din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârşeşte fapte incriminate prin dispoziţiile Legii nr. 143/2000 însă din informaţiile avute la dispoziţie rezultă că, nu existau alte mijloace prin care infracţiunea să poată fi descoperită şi autorul identificat.
Reţinând că activitatea investigatorului sub acoperire “C.” şi a colaboratorului acestuia “M.” s-a înscris în limitele autorizării primite în sensul relevării activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat, instanţa de apel a considerat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată dispunând condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei, ca modalitate de executare să aibă în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, adoptând o poziţie procesuală corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.P.A. solicitând casarea deciziei recurate arătând că în mod greşit instanţa de apel a dispus condamnarea sa fără a avea în vedere că a fost provocată de atitudinea investigatorului sub acoperire.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de apel a reţinut o corectă situaţie de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză şi a dat o justă încadrare faptei reţinute în sarcina inculpatului constatând că vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită, în cauză fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În mod corect a reţinut instanţa de apel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.
Folosirea investigatorilor sub acoperire nu este interzisă de lege fiind reglementată această activitate de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 143/2000.
Investigatorul sub acoperire, în cauza dedusă judecăţii, a acţionat în baza unei autorizări acordată potrivit dispoziţiilor legale iar activitatea desfăşurată s-a înscris în limitele autorizării.
Scopul acestei autorizări a fost acela de a depista activitatea infracţională a inculpatului S.P.A. despre care existau indicii în legătură cu săvârşirea unor activităţi în zona traficului de droguri.
Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de apel că inculpatul nu a fost provocat de către investigator să comită actele materiale de trafic de droguri, prin această operaţiune demonstrându-se că acesta se îndeletnicea anterior depistării, cu traficul de droguri, neexistând o similitudine între cauza dedusă judecăţii şi cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei.
Faţă de aceste împrejurări Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului instanţa de apel a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenţie având în vedere că şi în situaţia în care faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, totuşi, conduita anterioară şi persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală a manifestat atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi cu un nivel de instruire care îi permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor în sensul adoptării unei atitudini corecte faţă de regulile de convieţuire socială şi ordinar de drept.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 38/AP din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3186/2009. Penal → |
|---|
