ICCJ. Decizia nr. 3197/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3197/2009
Dosar nr. 240/45/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
Persoana vătămată G.E. a sesizat organul de cercetare penală cu privire la faptul că numita P.I.L. a falsificat semnătura numitului G.G. pe testamentul încheiat în formă autentică, înscris pe care l-a folosit ulterior în cadrul deschiderii procedurii succesorale materiale, după decesul sus-numitului.
A mai arătat că testamentul a fost autentificat de către notarul public B.S. care a participat la comiterea infracţiunilor sesizate.
Prin Rezoluţia nr. 10/P/2009 din 27 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, şi art. 289 alin. (1) C. pen. falsul intelectual.
A dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale şi faţă de persoana fără calitate specială P.I.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la fals intelectual şi fals material în înscrisuri oficiale.
Petiţionara a formulat plângere împotriva rezoluţiei sus-menţionate la procurorul ierarhic superior.
Prin Rezoluţia nr. 155/II/2/2009 din 10 martie 2009, procurorul general a confirmat soluţia dispusă în Dosarul penal nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, respingând ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionară.
Nemulţumită fiind şi de această rezoluţie petiţionara s-a adresat cu plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 59 din 11 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea petentei G.E. A obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
În motivarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionara G.E. şi înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, aceasta a criticat rezoluţiile procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dată în Dosarul nr. 10/P/2009 şi a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dată în Dosarul nr. 155/II/2/2009.
În conţinutul plângerii petenta a invocat faptul că procurorul nu a efectuat verificările legale raportat la plângerea sa şi a dat o soluţie nelegală, solicitând trimiterea în judecată a numitei P.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a analizat plângerea petentei raportat la motivele invocate şi la actele şi lucrările Dosarului nr. 10/P/2009 şi Dosarului nr. 155/II/2/2009.
Astfel, prima instanţă a constatat că prin plângerea iniţială adresată procurorului de către petenta G.E. care a solicitat cercetarea notarului public B.S. şi a numitei P.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material şi înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals.
Petenta a arătat că numita P.I.L. a chemat-o în judecată pentru ieşirea din indiviziune anexând la dosar un testament nr. 7759 din 14 octombrie 1997 autentificat de notarul S.B. prin care s-a revocat testamentul său nr. 16283/1993.
Petenta a constatat că semnătura din testamentul prezentat nu aparţine soţului ei şi este diferită de semnătura din testamentul său.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că faţă de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale faţă de faptele reclamate a fi fost săvârşite în anul 1997 (la data încheierii testamentului opozabil petentei), nu pot fi efectuate verificări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de către notarul public S.B. şi de P.I.L.
Raportat la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată s-a reţinut că pentru existenţa acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită persoană în speţă testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris oficial fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie 1997.
Împotriva acestei sentinţe petiţionara a declarat prezentul recurs.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că intimata - notar public B.S. şi intimata P.I.L. au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în urma plângerii formulată de petiţionară care a reclamat că intimatele au falsificat semnătura numitului G.G. pe testamentul acestuia încheiat în formă autentică şi au folosit înscrisul în cadrul procedurii succesorale notariale, după decesul testatorului.
Prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) şi g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.S. şi numita P.I.L., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Soluţia a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că în anul 2002 s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale reglementat de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
În cauză fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale nu s-au mai efectuat cercetări în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăţiei persoanelor cercetate.
Potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., la împlinirea unui anumit interval de timp prevăzut de lege se stinge dreptul statului de a pedepsi şi obligaţia unei persoane de a suporta consecinţele săvârşirii unei fapte penale.
Art. 122 C. pen. reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale. Litera d) a acestui articol prevede că termenul de prescripţie a răspunderii penale este 5 ani, când legea penală pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Infracţiunea abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Infracţiunile falsul intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. şi complicitatea la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Infracţiunile abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), falsul intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la falsul intelectual prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., sesizate de către partea vătămată G.E. au fost săvârşite în cursul anului 1997.
De la data săvârşirii infracţiunilor s-a scurs o perioadă mai mare de 5 ani care echivalează cu termenul de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. acesta socotindu-se de la data săvârşirii infracţiunilor, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen.
Se constată că termenul de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus-menţionate s-a împlinit în anul 2002.
Pe de altă parte în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale (declanşarea procesului penal în vederea administrării probelor necesare stabilirii vinovăţiei persoanei cercetate), atunci când din conţinutul plângerii ori al actelor premergătoare nu rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Cum în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale nu au mai fost făcute cercetări în cursul urmăririi penale în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăţiei persoanelor cercetate.
Cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, pentru existenţa acesteia este necesar ca înscrisul să emane de la o anumită persoană, în speţă testatorul G.G., ori înscrisul contestat este un înscris oficial, fiind autentificat de notarul public sub nr. 7759 din 14 octombrie 1997, nefiind îndeplinit unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
În condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale nu au fost efectuate cercetări în vederea strângerii probelor necesare stabilirii vinovăţiei persoanelor cercetate întrucât sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, nu există indicii respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimate.
Prin urmare în mod corect s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de intimate.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petiţionară în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 59 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 884/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3199/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
