ICCJ. Decizia nr. 3153/2009. Penal. Contestaţie (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3153/2009
Dosar nr. 443/64/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă contestaţia împotriva măsurii asigurătorii menţinută prin Sentinţa penală nr. 2/1998 a Curţii de Apel Braşov formulată de petenta SC A.C. SRL Ploieşti.
A obligat petenta să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin contestaţia formulată, petiţionara SC A.C. SRL Ploieşti a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus de I.G.P. - Serviciul Cercetări Penale şi menţinut prin Sentinţa penală nr. 2 din 18 decembrie 1998 a Curţii de Apel Braşov.
În considerentele cererii, s-a arătat că la data de 18 octombrie 1999 petenta a cumpăfrat imobilul situat în Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 280 mp şi locuinţa situată pe acest teren, compusă din parter, construcţie din cărămidă formată din 2 camere, 2 birouri şi secretariat, baie, 2 holuri, 2 magazii şi beci, suprafaţă construită de 132,06 mp şi etaj, construcţie din lemn, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, balcon, bucătărie şi baie, suprafaţă construită de 63,68 mp.
Contestatoarea a arătat că la data cumpărării, respectiv 18 octombrie 1999, nu cunoştea că asupra acestui imobil exista instituit un sechestru asigurător şi că această măsură nu mai subzistă, deoarece, de la data condamnării vânzătorului şi până în prezent nimeni nu a venit să revendice imobilul, astfel că termenul general de prescripţie s-a împlinit şi că este de notorietate că toate părţile civile au fost despăgubite.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea este greşit îndreptată, soluţionarea acestuia fiind de competenţa instanţei civile, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiţionara SC A.C. SRL Ploieşti, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea rezolvării fondului cauzei, învederând că din eroare s-a consemnat de către instanţa de fond, ca temei legal disp. art. 170 C. proc. pen. şi nu disp. art. 168 alin. (3) C. proc. pen., considerând ca fiind competentă în soluţionarea cauzei, instanţa penală.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată a fi incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 teza a II-a C. proc. pen. (motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii).
Cazul de casare înscris în art. 3859 pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., presupune ipoteza în care motivarea din partea expozitivă a hotărârii cuprinde argumente ireconciliabile cu soluţia înscrisă în dispozitiv în sensul că motivarea hotărârii justifică o anumită soluţie, iar dispozitivul cuprinde o soluţie diferită, contrară.
Astfel, în considerentele Sentinţei penale nr. 59/F din 20 iulie 2009, instanţa de fond apreciază că în urma verificării plângerii petiţionarei în raport cu actele şi lucrările dosarului se constată că plângerea este greşit îndreptată în faţa instanţei penale, deoarece potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. pen., după soluţia definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii se face contestaţie potrivit legii civile, în faţa instanţei civile, după care, în dispozitiv, contestaţia este respinsă.
Înalta Curte apreciază că există o contradicţie evidentă între partea expozitivă a hotărârii şi soluţia din dispozitiv, în sensul că din motivarea hotărârii ar rezulta că respectiva plângere fiind de competenţa instanţei civile, ar trebui soluţionată de aceasta, urmând să fie trimisă instanţei competente, iar dispozitivul, practic, în loc să conţină o asemenea soluţie de trimitere a cauzei către instanţa civilă, cuprinde o soluţie diferită, respectiv, contestaţia este respinsă ca şi cum s-ar fi analizat condiţiile de legalitate şi temeinicie ale acesteia.
În această situaţie, Înalta Curte consideră a fi incident cazul de casare, înscris în art. 3859 pct. 9 teza a II-a, motiv pentru care, conform art. 3859 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petiţionara SC A.C. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va trebui, în funcţie de temeiul de drept al respectivei contestaţii invocat de către petiţionară, să soluţioneze cauza în mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de petiţionara SC A.C. SRL, împotriva Sentinţei penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3182/2009. Penal → |
|---|
