ICCJ. Decizia nr. 3196/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3196/2009
Dosar nr. 14970/325/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2804 din data de 12 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara, s-au dispus următoarele:
La data de 14 mai 2007, numitul B.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, împotriva numitului B.I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă prev. şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) arătând în motivare că numitul B.I.V. în calitatea sa de expert tehnic judiciar a trecut în expertiza judiciară pe care a executat-o în plus o cameră parchetată şi stâlpi de ţeava de fier în loc de stâlpi din lemn pentru susţinerea gardului de plasă.
Prin rezoluţia din data de 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 6689/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.I.V. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) arătându-se în motivare că expertul a executat expertiza în cauză ţinând cont de normele legale în vigoare, respectând deontologia profesională, iar în situaţia în care instanţa ar fi luat act de obiecţiunile formulate de petentul B.I., expertul le-ar fi luat în considerare refăcând calculele.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul, plângere ce a fost respinsă prin Rezoluţia din data de 11 august 2008, dată în dosarul nr. 1401/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, arătându-se în motivare că soluţia dispusă este temeinică şi legală.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul arătând în motivare că cele două rezoluţii sunt netemeinice şi nelegale şi solicitând infirmarea celor două rezoluţii şi tragerea la răspundere penală a intimatului.
Din cuprinsul dosarului de UP 6689/P/2007, rezultă faptul că la data de 14 mai 2007, petentul a formulat plângere penală împotriva expertului tehnic judiciar B.I.V. deoarece acesta a întocmit expertiza în dosarul nr. 12663/2005 al Judecătoriei Timişoara cu încălcarea normelor de deontologie profesională.
Analizând materialul probator în cauză instanţa constată faptul că petentul a fost parte în dosarul nr. 12663/2005 al Judecătoriei Timişoara, dosar în care s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică judiciară asupra imobilului compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 556 mp, situat în localitatea Fibiş, jud. Timiş, şi înscris în C.F. 2980 Fibiş.
De-a lungul timpului petentul a formulat mai multe plângeri penale împotriva judecătorilor ce au soluţionat cauza civilă fiind nemulţumit de hotărârile pronunţate şi de asemenea a formulat plângere şi împotriva Preşedintelui Tribunalului Timiş, fiind nemulţumit de răspunsul primit de la acesta cu privire la memoriile formulate împotriva judecătorilor.
În plângerea formulată împotriva expertului B.I.V. acesta a vizat (în aprecierea sa) modul defectuos de întocmire a expertizei tehnice judiciare arătând faptul că expertul a trecut în plus o cameră parchetată cu sobă de teracotă, care în realitate nu există, şi stâlpi de ţeava de fier, în loc de stâlpi din lemn pentru susţinerea gardului de plasă.
Fiind audiat expertul a relatat faptul că expertiza întocmită a fost realizată în baza normelor legale în vigoare, respectând deontologia profesională şi ţinând cont de cataloagele de reevaluare a mijloacelor fixe din 1965 reeditate după anul 2000. în situaţia în care în cuprinsul expertizei s-ar regăsii trecute informaţii neconforme cu realitatea acestea ar fi trebuit să fie remediate prin formularea eventualelor obiecţiuni însuşite de către instanţă şi la care să poată răspundă expertul. Atâta timp cât în speţă nu au existat astfel de obiecţiuni însuşite de către instanţă şi nici nu au fost arătate de către petent în cererea de recurs înaintată împotriva S.C. nr. 5419 din 30 mai 2006, instanţa apreciază că cele două rezoluţii sunt temeinice si legale având in vedere faptul că organele de urmărire penală au administrat probatoriul în condiţiile legi făcând verificările minime şi necesare, pentru a stabili cu certitudine modalitatea de săvârşire a faptei.
Pentru cele mai sus reţinute, instanţa analizând cele două rezoluţii sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, constată că în speţă s-a făcut o corectă aplicare a textelor de lege şi s-a dat o bună interpretare probelor administrate, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de petent.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul B.I., domiciliat în F jud. Timiş, împotriva rezoluţiei dată în dosarul nr. 6689/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, şi a rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, dată în dosarul nr. 1401/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recursul petentul B.I.
În motivele de recurs, sentinţa a fost criticată ca fiind nelegală şi netemeinică.
Tribunalul Timiş, secţia penală, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de recurs cât şi din oficiu în limitele prev. de art. 3856 C. proc. pen. constată că Judecătoria Timişoara a reţinut corect starea de fapt şi a interpretat în mod legal probele administrate în cauză.
În plângerea formulată împotriva expertului B.I.V. acesta a vizat (în aprecierea sa) modul defectuos de întocmire a expertizei tehnice judiciare arătând faptul că expertul a trecut în plus o cameră parchetată cu sobă de teracotă, care în realitate nu există, şi stâlpi de ţeava de fier, în loc de stâlpi din lemn pentru susţinerea gardului de plasă.
Or, în speţă expertiza întocmită a fost realizată în baza normelor legale în vigoare; respectând deontologia profesională şi ţinând cont de cataloagele de reevaluare a mijloacelor fixe din 1965 reeditate după anul 2000. În situaţia în care în cuprinsul expertizei s-ar regăsi trecute informaţii neconforme cu realitatea acestea ar fi trebuit să fie remediate prin formularea eventualelor obiecţiuni însuşite de către instanţă şi la care să poată răspundă expertul. Atâta timp cât în speţă nu au existat astfel de obiecţiuni însuşite de către instanţă şi nici nu au fost arătate de către petent în cererea de recurs înaintată împotriva S.C. 5419 din 30 mai 2006, prima instanţă a apreciat că cele două rezoluţii sunt temeinice si legale având in vedere faptul că organele de urmărire penală au administrat probatoriul în condiţiile legi făcând verificările minime şi necesare, pentru a stabili cu certitudine modalitatea de săvârşire a faptei.
Astfel, în mod corect prima instanţă analizând cele doua rezoluţii sub aspectul legalităţii si temeiniciei, a reţinut că in speţă s-a făcut o corectă aplicare a textelor de lege si s-a dat o buna interpretare probelor administrate.
Pe de altă parte expertiza în sine e un act de apreciere, care poate fii combătut prin mijloace procesuale specifice, lucru pe care însă petentul nu l-a făcut.
Pentru motivele arătate Tribunalul în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I., împotriva sentinţei penale nr. 2804 din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 14970/325 /2008.
Prin Decizia penală nr. 135/R din data de 18 februarie 2009, Tribunalul Timiş a dispus următoarele:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I., împotriva sentinţei penale nr. 2804 din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 14970/325 /2008 .
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs .
Împotriva deciziei penale nr. 135/R din data de 18 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul penal nr. 14970/325/2008 a declarat recurs, petentul recurent B.I., în termen legal.
Curtea de Apel Timişoara, a constatat că recursul formulat de petent este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a), b), poate fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.
În cauză, petentul a uzat de acest drept atacând cu recurs sentinţa 2804 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Timişoara, astfel încât împotriva deciziei pronunţată în recurs legea nu prevede calea de atac a recursului.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul recurent B.I. împotriva deciziei penale nr. 135/R din 18 februarie 2009 a Tribunalului Timiş pronunţată în dosarul 14970/325/2008.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe petentul recurent la plata sumei 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei soluţii, respectiv Decizia penală nr. 377/R din data de 9 aprilie 2009, petentul B.I. formulează recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurs înregistrat la nr. 14970/325/2009 la data de 7 mai 2009 la Curtea de Apel Timişoara.
Având în vedere disp. art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd în mod expres că hotărârea judecătorului potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs, de persoana care a făcut plângerea şi cum în această petentul B.I. a formulat încă două recursuri, respectiv cel soluţionat prin Decizia penală nr. 135/R din 18 februarie 2009 de Tribunalul Timiş, hotărâre ce a rămas definitivă, cât şi recursul formulat la Curtea de Apel Timişoara, soluţionat prin Decizia penală 377/R din data de 9 aprilie 2009 care a fost respins, ca inadmisibil, urmează că şi acest recurs, asupra căruia Înalta Curte s-a pronunţat prin Decizia nr. 3196 din data de 9 octombrie 2009 să fie respins, ca inadmisibil.
Atât Curtea de Apel Timişoara cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au respins recursurile, ca fiind inadmisibile, deoarece în cauză există Decizia penală nr. 135/R din 18 februarie 2009 care a rămas definitivă, neexistând o altă cale de atac ordinară împotriva unei hotărâri definitive.
Având în vedere disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva deciziei penale nr. 377/R din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3156/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3228/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
