ICCJ. Decizia nr. 3128/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3128/2009
Dosar nr. 4081/104/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Olt, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 pronunţată în dosar nr. 4081/104/2008 a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol calificat („victima nu a împlinit 15 ani") prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementară).
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere arătate în sentinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 863 C. pen. atrăgându-i-se totodată atenţia şi asupra condiţiilor şi consecinţelor revocării acestei măsuri potrivit art.864 C. pen.
Conform art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. a căror exercitare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul către partea civilă M.R.F., prin reprezentantul legal M.E. la suma de 4.000 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei din care au reprezentat onorarii ale apărătorilor din oficiu pentru inculpat şi partea vătămată avansate din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt, că în ziua de 1 iunie 2008 inculpatul M.M. prin constrângere şi profitând de imposibilitatea minorei M.R.F. în vârstă de 11 ani de a se apăra, a încercat să întreţină cu aceasta un act sexual anormal prin introducerea degetului arătător de la mâna dreaptă în vaginul părţii vătămate şi „prin atingerea cu organul său sexual a zonei intime a minorei" element material de săvârşire a infracţiunii stabilit în cauză în baza plângerii şi declaraţiilor ulterioare ale părţii vătămate.
De menţionat însă că deşi partea vătămată a indicat iniţial ca modalitate de comiterea infracţiunii faptul că inculpatul „i-a introdus în vagin - degetul de la mâna dreaptă" după care s-a şi „descheiat la pantaloni şi i-a introdus şi penisul în vagin" ulterior examinării medico-legală ce a concluzionat că aceasta „este virgină" a revenit şi a susţinut săvârşirea violului de către inculpat exclusiv prin acţiunea de satisfacere sexuală iniţial sesizată, situaţie confirmată şi de inculpat care a recunoscut că „nu era nimeni acasă (.) am luat hotărârea de a avea raport sexual cu aceasta (.) am trântit-o pe pat cu faţa în sus (.) am introdus degetul în vaginul minorei iar aceasta a sângerat (.) după acest lucru am hotărât să renunţ" (f.27 la cercetarea judecătorească).
Reţinerea în cauză a tentativei ca formă imperfectă a infracţiunii de viol corespunzătoare încadrării juridice prevăzute de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. – astfel cum a şi fost dispusă trimiterea în judecată prin rechizitoriu – a fost justificată de instanţa pe considerentul că „deşi inculpatul s-a desfăcut la pantaloni iar cu organul sexual a atins-o pe victimă în zona organului său genital (.) nu s-a realizat conjuncţia sexelor, introducerea organului sexual masculin în cavitatea vaginală a femeii", nefiind realizată astfel elementul material al vidului consumat.
Atitudinea ulterioară de sinceritate a inculpatului în faţa autorităţilor judiciare în legătură cu infracţiunea de viol comisă în împrejurările anterior prezentate asupra victimei M.R.F. în vârstă de 11 ani, verişoara acestuia a fost considerată ca fiind de natură să reducă într-o asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul acesteia încât i s-a atribuit semnificaţia de circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul legal special de 5 ani închisoare până la 4 ani închisoare potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
2. În cauză a declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie cu solicitarea în principal de a se schimba încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu motivarea că activitatea materială a inculpatului constând în imobilizarea victimei şi introducerea unui deget în cavitatea vaginală reprezintă în fapt o infracţiune consumată iar nu doar o tentativă la infracţiunea de viol astfel cum în mod greşit s-a dispus trimiterea în judecată de către procuror şi condamnarea inculpatului de instanţa de fond; în subsidiar s-a cerut înlăturarea în cauză ca fiind greşit reţinută/aplicată, a circumstanţelor atenuante judiciare şi suspendării sub supraveghere, pedeapsa închisorii astfel stabilită urmând să fie executată într-un loc de deţinere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 171 din 9 iulie 2009 a respins ca nefondat apelul procurorului, menţinând ca legală şi temeinică, pentru considerentele arătate în expunerea acesteia, sentinţa atacată.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Criticile invocate sunt întemeiate.
Este stabilit cu certitudine în cauză – inclusiv cu recunoaşterea acestuia – că după amiaza zilei de 1 iunie 2008, în timp ce se juca cu alţi copii în apropierea locurilor, minora M.R.F. în vârstă de 11 ani a fost acostată de inculpat, verişorul său primar, care după ce a aflat că părinţii şi bunicii sunt plecaţi din domiciliu i-a propus să-l însoţească, pentru a sta de vorbă; inculpatul a intrat în curtea locuinţei minorei numai după ce s-a asigurat că nu este nimeni acasă, a pătruns apoi în dormitorul părinţilor acesteia solicitându-i să se dezbrace şi întrucât victima a refuzat a prins-o de mâini şi a imobilizat-o după care a trânti-o pe pat iar în continuare profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra pentru satisfacerea apetitului sexual, deşi „minora a început să ţipe şi să plângă" inculpatul „a introdus degetul în vaginul minorei iar aceasta a sângerat (.) după acest lucru am hotărât să renunţ, realizând fapta pe care am făcut-o" (f.27 la cercetare judecătorească).
Activitatea materială a inculpatului constând în imobilizarea victimei în vârstă numai de 11 ani şi introducerea unui deget în cavitatea vaginală reprezintă în fapt o infracţiune consumată de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. – iar nu doar o tentativă la infracţiunea amintită – întrucât prin „act sexual, de orice natură" în înţelesul dispoziţiilor art. 197 alin. (1) C. pen. legiuitorul are în vedere atât raportul sexual normal între două persoane de sex opus cât şi orice altă acţiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o altă persoană, indiferent de sexul acesteia (prin alte acţiuni de satisfacere a nevoilor sexuale din reglementarea actuală se înţeleg orice alte modalităţi prin care subiectul activ îşi satisface impulsurile sexuale, excluzând însă perversiunile sexuale incriminate distinct prin art. 201 C. pen.). În acest sens prin Decizia nr. III din 23 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –SECŢIILE UNITE(publicată în M.Of. partea I nr. 867 din 27 septembrie 2005) dată în recurs în interesul legii pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 197 alin. (1) cu referire la art. 198 şi art. 201 C. pen. este stabilit cu caracter obligatoriu că „prin act sexual de orice natură susceptibil a fi încadrat infracţiunea de viol" prevăzută de art. 197 C. pen. se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa".
În ansamblul activităţii infracţionale anterior arătate, atitudinea ulterioară de recunoaştere şi regret a faptei manifestate de inculpat – după ce victima prin reprezentantul legal a sesizat săvârşirea violului şi a prezentat şi probe materiale în acuzare – sunt lipsite de relevanţă atenuantă atribuită ca element de individualizare a pedepsei de instanţele de fond şi apel, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 86 C. pen. fiind nejustificată.
În consecinţă în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) rap. la art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen. se va admite recursul Parchetului casându-se Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 cu privire la greşita încadrare juridică a faptei reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, iar în rejudecare pe fond în limitele anterior arătate, va fi înlăturată aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 861 şi urm. C. pen..
În baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. text de lege în baza căruia va fi condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 10 ani închisoare – reprezentând minimul legal special prevăzut de lege – şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară).
Se va dispune executarea pedepsei principale într-un loc de deţinere potrivit art. 57 alin. c C. pen., pe perioada respectivă fiindu-i interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor anterioare potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (6) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului-inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 171 din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Olt, cu privire la greşita încadrare juridică a faptei şi greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură dispoziţiile prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 861 C. pen.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza a II-a C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe termen de 4 ani.
Face aplicarea disp. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3152/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
