ICCJ. Decizia nr. 3242/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3242/2009
Dosar nr. 1109/46/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii M.I. şi I.M., împotriva rezoluţiei nr. 167/P/2007 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 167/P/2007 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători V.S., M.C.L. şi M.N., cercetaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291, art. 253, art. 293, art. 323 C. pen.
Prin rezoluţie s-a motivat că nu există indicii de comiterea faptelor reclamate, iar în interpretarea şi aprecierea probelor judecătorii sunt independenţi.
Rezoluţia procurorului de caz a fost menţinută prin rezoluţia nr. 807/II/2/2008 din 15 octombrie 2008, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ca urmarea respingerii, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiţionar.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a analizat probele administrate şi a constatat că rezoluţia procurorului - prin care s-a dispus o soluţie de neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii arătaţi – este legală şi temeinică.
S-a reţinut în motivare, printre altele, că nemulţumirea petiţionarilor în raport cu o hotărâre judecătorească poată fi materializată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătoreşti.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiţionarii.
În esenţă, prin motivele scrise, petenţii reiau susţinerile anterioare legate de nemulţumiri vizând soluţionarea unor cauze civile dar şi de neplata unor despăgubiri civile rezultate din folosinţa terenului şi plata unor cheltuieli judiciare datorate de familia I. în baza deciziei civile nr. 423/R/din 27 februarie 2002.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursurile sunt nefondate pentru cele ce urmează.
Prin plângerea dedusă judecăţii petenţii nu au arătat acte sau fapte de încălcare a atribuţiilor de serviciu de judecătorii reclamaţi sau de încălcare cu vinovăţie a altor dispoziţii legale de către aceştia, ci îşi prezintă nemulţumirile legate de soluţionarea unor dosare civile în care au fost părţi.
Ori, prin folosirea acestei proceduri, petenţii încearcă reformarea unor hotărâri judecătoreşti definitive care însă nu pot fi modificate sau desfiinţate în cadrul căilor de atac ordinare şi extraordinare exercitate în baza legii.
Şi desigur, în acest context în sarcina judecătorilor nu se poate reţine existenţa vreunei infracţiuni în legătură cu aplicarea şi interpretarea legii, magistraţii fiind independenţi în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, atât soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror, cât şi a instanţei de judecată prin care se menţine această soluţie – sunt legale şi temeinice urmând a fi menţinute prin respingerea recursurilor declarate de petenţi, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii M.I. şi I.M. împotriva sentinţei penale nr. 37/F din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3254/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
