ICCJ. Decizia nr. 3316/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3316/200.
Dosar nr. 2837/109/200.
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18/MF din 29 decembrie 2008 Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpata S.N.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. A fost obligată inculpata la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că inculpata a convieţuit în cursul anului 2006, până în luna noiembrie, cu numitul C.D. la domiciliul acestuia, după care s-a întors la domiciliul părinţilor săi. In luna martie 2007 a realizat că este însărcinată, ascunzând acest fapt părinţilor săi şi nu s-a prezentat la medicul ginecolog.
La data de 28 iunie 2007, în jurul orei 16,30, după ce a desfăşurat diferite munci în gospodărie, i s-a făcut rău, a avut dureri de cap şi de burtă, apoi şi-a pierdut cunoştinţa şi a născut neasistată, noul născut căzând pe podeaua de lemn şi lovindu-se la cap.
După ce şi-a revenit, inculpata a luat copilul de pe podea şi l-a aruncat în WC -ul din curte, apoi s-a întors în casă unde a fost găsită de sora sa care a anunţat-o pe mama acestora şi apoi ambulanţa care a transportat inculpata la spital.
Din concluziile raportului medico-legal rezultă că moartea noului născut a fost violentă şi s-a datorat unei asfixii mecanice survenită în urma unei submersii în materii fecale. S-a stabilit că la momentul naşterii, farul a fost viu.
Inculpata a recunoscut fapta comisă, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto şi raportul medico-legal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pe de o parte lipsa antecedentelor penale şi comportarea sinceră a inculpatei, iar pe de altă parte gradul de pericol social deosebit al infracţiunii comise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 31/A/MF din 9 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata S.A.N. împotriva sentinţei penale nr. 18/MF din 29 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, ca şi vinovăţia inculpatei, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
S-a arătat că pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata a avut o atitudine parţial sinceră, susţinerile sale cu privire la locul naşteri fiind contradictorii. Astfel, în declaraţia din 10 iulie 2007 dată în faţa procurorului, inculpata a arătat că a născut în locuinţă, pe marginea patului, iar ulterior a arătat că a născut în WC ul din grădina casei, după care a revenit şi a arătat că naşterea a survenit în dormitor pe marginea patului. Aceste aspecte rezultă şi din declaraţia martorei S.E., sora inculpatei care a arătat că sora sa i-a relatat că a născut în dormitor şi datorită tulburărilor pricinuite de eveniment a aruncat copilul în toaletă, crezând că este mort.
Pe parcursul cercetărilor judecătoreşti, inculpata a recunoscut şi a regretat fapta comisă.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpata nu prezintă tulburări psihopatologioce şi are discernământul păstrat, iar în legătură cu infracţiunea comisă a avut capacitatea psihică de a aprecia în mod critic conţinutul şi consecinţele faptelor sale.
Drept urmare, instanţa de apel a constatat că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este exagerată, solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al fapte săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau gravează răspunderea penală.
În speţă, pedeapsa aplicată inculpatei a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege, fiind reţinute drept criterii de individualizare sinceritatea manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale şi regretul pentru urmările faptei sale.
S-a reţinut totodată că fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social şi s-a apreciat în mod corect că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate. împrejurarea că inculpata este mama a doi copii minori nu este de natură a conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Fată de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.A.N. împotriva deciziei penale nr. 31/A/MF din 9 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3329/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
