ICCJ. Decizia nr. 3244/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3244/2009
Dosar nr. 7632/2/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul N.M., domiciliat în Bucureşti, sector 5, împotriva Rezoluţiilor din 26 septembrie 2008 şi 5 noiembrie 2008 date în Dosarul nr. 1008/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 2003, în urma unei executări silite imobiliare, D.N. şi-a adjudecat apartamentul nr. 3 (mansardă) din imobilul (construcţie şi teren) situat în Bucureşti, actul fiind întocmit de executorul judecătoresc R.I.C.
La data de 30 ianuarie 2004, D.N. s-a adresat Biroului notarial F.N., unde în anul 1999 fusese autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care numitul P.V. vânduse apartamentul menţionat iar P.C. îl cumpărase, solicitând rectificarea actului astfel:
- cota indiviză de teren aferentă apartamentului este în proprietate şi nu în folosinţă, cum eronat s-a stipulat în contract;
- suprafaţa în folosinţă comună aferentă apartamentului este situată şi la mansarda imobilului, iar în obiectul vânzării se include şi boxa aferentă apartamentului, amplasată la mansardă şi podul.
În susţinerea cererii sale, D.N. a anexat înscrisuri doveditoare, Parchetul reţinând în mod corect, cu ocazia soluţionării plângerii penale, că niciunul dintre documente nu menţionează suprafaţa apartamentului.
Prin Încheierea nr. 288 din 30 ianuarie 2004, notarul public a aprobat cererea de rectificare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 879 din 21 aprilie 1999, încheiat la acelaşi birou notarial, în sensul că:
- „apartamentului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare ... îi revine boxa corespunzătoare amplasată la mansarda imobilului, podul, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de teren de 27,30 mp, precum şi o cotă indiviză corespunzătoare din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului şi inclusiv suprafaţa de folosinţă comună situată în mansarda acestuia";.
În consecinţă, numitul D.N. s-a adresat BEJ „R.I.C.";, solicitând rectificarea actului de adjudecare spre a fi în conformitate cu detaliile reţinute în documentul notarial.
Prin procesul-verbal din 16 februarie 2004, executorul judecătoresc R.I.C. a rectificat actul de adjudecare în sensul că apartamentul respectiv este alcătuit din spaţiile şi componentele menţionate în actul notarial în noua sa formă.
Pe de altă parte, apartamentul situat la etajul I al imobilului a fost vândut prin contractul autentificat cu Încheierea nr. 2690 din 16 septembrie 2005 a BNPA „P.S. şi S.I.R."; de către P.I.C., în calitate de vânzător, soţilor N.M. şi N.A., în calitate de cumpărători, în act stipulându-se că acesta este format din „4 camere, hol, bucătărie, baie, wc, cămară, suprafaţă utilă de 103,59 mp, 3 balcoane în suprafaţă de 11,46 mp, garaj, pivniţă şi boxă la subsol, suprafaţă utilă de 35,36 mp, pod şi boxă la mansardă, suprafaţă utilă de 38,74 mp, împreună cu terenul aferent apartamentului în suprafaţă de 245,70 mp";.
Soţii N.M. şi N.A. au devenit prin cumpărare, în anul 2005, proprietari ai apartamentului situat la etajul I al imobilului din sector 5. Folosinţa normală a imobilului a fost însă blocată de numitul D.N., care se pretinde fără drept proprietarul întregului spaţiu situat la mansardă şi al pivniţei.
În anul 2007, şi proprietarul apartamentului nr. 1 (parter) D.N., a formulat plângere penală împotriva notarului public F.N. şi a executorului judecătoresc R.I.C., reclamând modificarea contractului de vânzare-cumpărare şi, respectiv, a actului de adjudecare.
Prin Ordonanţa din 3 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că faptele reclamate nu există.
În prezenta cauză, în afara înscrisurilor depuse de părţi, a mai fost administrată şi proba cu expertiză tehnică judiciară care a răspuns obiectivelor stabilite, constatând compunerea fiecărui apartament în conformitate cu titlurile deţinute de părţi. În concluziile expertizei s-a reţinut că, raportat la actele existente, numitul D.N. nu a afectat proprietăţile celorlalţi proprietari.
În consecinţă, prin Rezoluţia nr. 1008/P/2007 din 26 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a notarului public F.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faţă de executorul judecătoresc R.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi faţă de D.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În urma administrării materialului probator, procurorul a stabilit că toate apartamentele din imobilul în litigiu nu au avut o repartizare clară, fără echivoc, a spaţiilor aferente, ceea ce a determinat recurgerea la notarii publici în vederea rectificării unor înscrisuri.
Făptuitorul D.N. a solicitat cu bună-credinţă rectificarea contractului de vânzare-cumpărare, fiind convins că înscrisurile depuse la Biroul notarului public F.N. justifică cererea, corelată cu topografia spaţiului achiziţionat.
Notarul public şi-a respectat întocmai atribuţiile de serviciu, în sensul că rectificarea contractului de vânzare-cumpărare a făcut-o în baza documentelor ce i-au fost prezentate şi după prealabila citare a foştilor proprietari P.V. şi P.C.
Executorul judecătoresc R.I.C. a respectat întocmai atribuţiile de serviciu atunci când a completat actul de adjudecare având ca bază încheierea de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare dintre P.V. şi P.C.
Împotriva acestei soluţii au formulat plângere, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., petenţii N.M. şi N.A., D.N. şi D.A.
Prin Rezoluţiile nr. 1729/II-2/2008, 1793/II-2/2008 din 5 noiembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea ca neîntemeiată.
Învestită cu soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, instanţa de judecată a constatat că în cauză nu există elemente de natură penală, problema litigioasă a părţilor putând fi rezolvată pe căi specifice, inclusiv prin compararea titlurilor, doar de către instanţa civilă.
Soluţia dată de procuror a fost apreciată ca legală şi temeinică şi, în consecinţă, plângerea persoanei vătămate N.M. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul N.M. solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond care nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate şi a unor cereri esenţiale de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de control judiciar a verificat hotărârea atacată din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., precum şi prin prisma motivului de casare invocat şi a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a judecat plângerea petiţionarul N.M. analizând Rezoluţia nr. 1008/P/2007 din 26 septembrie 2008 pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând că soluţia de netrimitere în judecată este conformă dovezilor administrate în cauză.
Atât D.N., cât şi F.N. şi R.I.C. au acţionat cu bună-credinţă şi fără a urmări vătămarea intereselor legitime ale altor persoane. În demersul său, D.N. s-a folosit de documentele justificative, iar notarul public şi executorul judecătoresc au acţionat în limitele atribuţiilor lor de serviciu, întocmind documente corespunzătoare realităţii exprimate în înscrisuri.
Lipsa oricărei intenţii vătămătoare, grefată pe existenţa unei situaţii locative neclare, a condus la constatarea justă a impedimentelor punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de dispoziţiile art. 10 lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat, recurentul petiţionar urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2009. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 813/2009. Penal → |
|---|
