ICCJ. Decizia nr. 3264/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3264/2009
Dosar nr. 3459/3/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul L.I. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 19 ianuarie 2009 până la 24 iunie 2009.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,20 grame heroină.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în data de 19 ianuarie 2009 inculpatul a vândut martorului I.A. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei şi a deţinut fără drept pentru consum propriu heroină pusă în evidenţă în seringi şi fiole.
Actul de inculpare s-a probat cu: denunţuri formulate de B.A. şi T.B.; proces-verbal de constatare a infracţiunii; proces-verbal de percheziţie corporală a martorului I.A.; raporturi de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor I.A., T.P. şi C.I.A.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul, care a recunoscut şi regretat faptele arătate în actul de sesizare.
Au fost audiaţi martorii T.P. şi I.A., care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Examinând şi coroborând materialul probator administrat, atât în faza de cercetare penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reţinut următoarele:
În data de 19 ianuarie 2009, inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său, a vândut martorului I.A. cantitatea de 0,20 grame heroină, în schimbul sumei de 100 lei.
La aceeaşi dată, în urma unei percheziţii, la domiciliul inculpatului s-au găsit 3 fiole din sticlă sparte (în care s-a pus în evidenţă heroină), o seringă hipodermică şi două spatule din carton. Inculpatul a recunoscut că obiectele ridicate din locuinţa sa, la care s-a făcut referire mai sus, erau folosite pentru prepararea şi administrarea heroinei, întrucât este consumator de droguri.
Faptele săvârşite de inculpat, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de asemenea droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Tribunalul a reţinut că încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Din textele de lege la care s-a făcut referire mai sus rezultă că în alin. (1) se face referire la drogurile de risc, iar în alin. (2) la drogurile de mare risc.
În condiţiile în care obiectul material este diferit, rezultă existenţa a câte două infracţiuni, iar nu a câte două variante ale aceleiaşi infracţiuni. Faptul că modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de alin. (2) şi alin. (4) sunt raportate la cele din alin. (1) nu constituie un argument pentru a reţine existenţa a câte două variante ale aceleiaşi infracţiuni, întrucât în acest caz suntem în prezenţa unei norme de trimitere al cărei conţinut a fost stabilit astfel din raţiuni de tehnică legislativă.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.I., criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, constând în greşita individualizare a pedepsei.
Inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, în raport cu circumstanţele comiterii faptei şi cu datele ce caracterizează persoana sa. De asemenea, a criticat individualizarea modalităţii de executare pedepsei, apreciind că se poate face aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 175 din 14 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 675 din 24 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost dedusă prevenţia de la 19 ianuarie 2009 până la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul inculpat la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută în raport de probele administrate în cauză, faptele de trafic de droguri de mare risc şi, respectiv, consum de droguri au fost dovedite.
Totodată, s-a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind justificată reindividualizarea acesteia.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului M.P., precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul L.I. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că faptele inculpatului L.I., care la data de 19 ianuarie 2009 a vândut două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei şi a deţinut fără drept pentru consum propriu heroină pusă în evidenţă în seringă şi fiole, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Din probele administrate (denunţuri formulate de B.A. şi T.B., procesul verbal de constatare a infracţiunii, procesul verbal de percheziţie corporală, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică), declaraţia inculpatului, declaraţia martorilor I.A., T.P. şi C.I. au rezultat împrejurările în care faptele au fost săvârşite.
Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), recursul său fiind fondat, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., îl va admite sub acest aspect.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, precum şi instanţa de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatului.
Se reţine astfel că în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorilor, ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Având în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta, Înalta Curte apreciază că se poate acorda o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului.
O astfel de atitudine a inculpatului, raportată la lipsa antecedentelor penale ale acestuia, reflectă un grad de periculozitate mai scăzut astfel încât îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., îl va condamna pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
O astfel de pedeapsă apare ca fiind justă şi proporţională, de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală, înscrise şi în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit cărora „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".
Fapta inculpatului este una gravă, ce are consecinţe asupra sănătăţii populaţiei, însă, coroborată cu atitudinea inculpatului, cu lipsa antecedentelor penale, cu vârsta tânără a acestuia, se poate considera că resocializarea sa viitoare pozitivă este posibilă prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, care este în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., care prevăd că „legea penală apără … persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept".
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său atât anterior săvârşirii faptei, cât şi ulterior acesteia, precum şi timpul petrecut în stare de arest preventiv (19 ianuarie 2009), Înalta Curte apreciază că îndreptarea acestuia se poate realiza prin executarea pedepsei în condiţiile supravegherii prevăzute de art. 861 C. pen., pedeapsa atingându-şi scopul şi prin executarea în această modalitate.
Astfel, în baza art. 861 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
Va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu de reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda pedeapsa accesorie aplicată.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.
Va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 175/ A din 12 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a sentinţei penale nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia şi în parte sentinţa atacată şi rejudecând în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul L.I. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului L.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu de reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei, în condiţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă pe acelaşi interval de timp, pedeapsa accesorie aplicată.
Dispune de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 19 ianuarie 2009 până la punerea sa efectivă în libertate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3227/2009. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3398/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
