ICCJ. Decizia nr. 3415/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3415/2009
Dosar nr. 5194/99/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din data de 19 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul G.I., fiul lui C. şi N., la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în dauna părţii vătămate G.N., cu acelaşi domiciliu.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Constată că Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi - Clinica chirurgie toracică şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi, nu s-a constituit părţi civile în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 RON a fost avansat iniţial din fondurile speciale ale M.J.L.C.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 RON.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Audiat fiind în faţa instanţei de judecată, ca urmare a punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele său, inculpatul G.I. a recunoscut faptul că în luna iulie a anului 2008 a avut o altercaţie cu mama sa care a culminat în sensul lovirii acesteia cu palmele şi cu pumnii, cu privire la celelalte violenţe reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, respectiv că ar fi lovit-o şi cu coada unei sape precum şi cu picioarele ori că în urma acestui incident ar fi aruncat-o peste un gard, în grădină, inculpatul adoptând poziţia procesuală de nerecunoaştere a acestor împrejurări.
Având cuvântul la probe inculpatul a solicitat instanţei administrarea probei testimoniale în circumstanţiere precum şi a celei cu înscrisuri, admise de instanţă.
Deşi legal citată partea vătămată G.N., nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată.
Din oficiu instanţa a dispus în sensul reaudierii martorilor din lucrări B.G., G.G., B.A., T.A. şi G.V., martori care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi care au relevat instanţei date şi împrejurări referitoare la fapta sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată şi împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului precum şi întreg materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.I. şi partea vătămată G.N., mama sa, locuiesc în acelaşi imobil situat în sat Breazu, com. Rediu, jud. Iaşi, însă datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice de către inculpat, între ei au existat mai multe conflcite.
Unul dintre acestea s-a petrecut şi în seara zilei de 02 iunie 2007, câd pe fondul purtzării unor discuţii contradictorii şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta din urmă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste tot corpul părţii vătămate urmate, faţă de fuga acesteia în curtea imobilului, de lovirea ei cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, în urma cărora partea vătămată a căzut jos la pământ, după care inculpatul a continuat să o lovească.
După epuizarea exercitării acestor violenţe inculpatul a luat-o în braţe pe partea vătămată şi a aruncat-o peste un gard, în grădină.
Conform certificatului medico-legal nr. 4483 emis de I.M.L. Iaşi, la data de 21 iunie 2007, partea vătămată G.N., a suferit hemopneumotorax stâng şi emfizem subcutanat, fracturi costale, echimoze, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu mijloace şi corpuri contondente, care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Această situaţie de fapt a fost reţinută în urma coroborării declaraţiei părţii vătămate G.N., cu declaraţiile martorilor G.V., B.A. (martori oculari care au perceput întreaga desfăşurare a activităţii infracţionale întreprinsă de inculpat) precum şi cu declaraţiile celorlalţi martori – T.A., G.G. şi actele medicale eliberate părţii vătămate, văzând şi declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal în cuprinsul cărora el recunoaşte agresiunea fizică exercitată asupra părţii vătămate, negând doar împrejurările referitoare la lovirea părţii vătămate cu coada unei sape şi aruncarea acesteia peste gard, într-o grădină, care însă au fost reţinute ca urmare a declaraţiilor martorilor oculari G.V. şi B.A. care au precizat fără echivoc, exercitarea şi a acestor violenţe părţii vătămate de către inculpatul G.I.
Reţinând această situaţie de fapt, apreciază Tribunalul ca, în drept, fapta inculpatului G.I. în care, la data de 02 iunie 2007 i-a aplicat părţii vătămate G.N. mai multe lovituri, cu palmele, cu pumnii, cu picioarele şi cu coada unei sape după care a aruncat-o pe aceasta peste un gard, într-o grădină, lovituri care i-au produs acesteia leziuni care au avut nevoie de un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 – art. 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G.I. instanţa urmează a ţine seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a reţine dispoziţiile art. 21 alin. (2) C. pen. referitoare la sancţionarea tentativei în raport cu dispoziţiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. precum şi a modalităţii şi împrejurărilor în care a fost săvârşită această faptă, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului urmând a fi stabilită din perspectiva asigurării rolului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv cel al reeducării inculpatului şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, văzând şi starea de recidivă postexecutorie în care această infracţiune a fost săvârşită.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. urmează a fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. iar în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. îi va fi aplicată inculpatului G.I. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
Deşi legal citaţi, Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul Clinic de pneumologie Iaşi - Clinica chirurgie toracică şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi nu s-au constituit părţi civile în cauză, instanţa aflându-se în imposibilitate de a reţine existenţa vreunui prejudiciu cauzat de fapta inculpatului în lipsa exercitării acţiunii civile, guvernate de principiul disponibilităţii, cu excepţia situaţiilor strict reglementate de dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. referitoare la exercitarea din oficiu a acţiunii civile, neincidente prezentei cauze.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub aspectul încadrării juridice a faptei,m apreciindu-se ca fiind corectă cea prevăzută de art. 181 C. pen., „vătămarea corporală", şi sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 77 din data de 4 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Raportat la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., din probele administrate, situaţia de fapt conturată, urmează a se constata că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fapta prin care s-a pricinuit vătămarea integrităţi corporale ori sănătăţii, a vătămării care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile.
Deşi numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost stabilit prin certificat medico-legal la 20 - 25 zile, acestea nu constituie singurul element în aprecierea existenţei infracţiunii.
Inculpatul a acţionat violent asupra mamei sale şi anterior obişnuia să consume băuturi alcoolice, iar la data de 20 iunie 2007 a luat-o la bătaie ignorând vârsta acesteia şi neputinţa de a ;e apăra, fratele său nu era în casă.
Loviturile aplicate au fost multiple cu pumnii în zona capului şi în spate (aspect constatat de certificatul medico-legal, relatat de partea vătămată) au continuat şi atunci când partea vătămată a încercat să fugă, ieşind în curte, unde inculpatul a lovit-o cu o coadă din lemn şi pumnii până când partea vătămată a căzut, apoi a aruncat-o peste gard.
Modalităţile în care a acţionat inculpatul, actele materiale violente şi multiple exercitate asupra părţii vătămate (mama sa, în vârstă de 74 ani), continuarea agresiunii şi după ce partea vătămată a fost doborâtă la pământ de loviturile primite, apoi a fost aruncată de inculpat peste gard - concretizează un grad ridicat de gravitate a faptei săvârşite şi conturează clar intenţia acestuia de a lovi interesat partea vătămată, de a-şi urmări scopul (într-o declaraţie inculpatul precizează că „.m-am săturat de ea".
Ori, aceste aspecte de circumstanţiere faptică nu pot constitui doar simple vătămări ale integrităţii corporale ale părţii vătămate, ci conturează cert intenţia acestuia de a-şi omorî mama. Chiar dacă ar fi acţionat cu o intenţie indirectă, inculpatul a avut un scop precis, pe care a urmărit să-1 realizeze, iar rezultatul grav produs putea să-l prevadă clar.
În circumstanţele probatorii prezentate nu se poate reţine infracţiunea de vătămare corporală aşa cum a solicitat-o inculpatul prin apărător, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei - în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. nu este fondată probator, şi urmează a fi respinsă.
Săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. a fost cert conturată în sarcina inculpatului omorul săvârşit asupra unei rude apropriate" prin „punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care nu şi-a produs efectul".
Instanţa de fond a reţinut temeinic şi legal săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat de către inculpatul G.I., cât şi încadrarea juridică, dispunând just condamnarea inculpatului G.I. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Criticile de apel ale inculpatului au vizat şi cuantumul pedepsei aplicate.
Sub acest aspect, instanţa de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de individualizare a cuantumului pedepsei aplicate, coroborând circumstanţele reale ale săvârşirii faptei cu cele personale ale inculpatului, încât coborârea cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică probator (întrucât pedeapsa aplicată a fost minimul prevăzut de legea penală pentru infracţiunea reţinută săvârşită de inculpat - tentativă la omor calificat.
Sub toate aceste argumente de fapt şi drept se constată că sentinţa penală aplicată nu este afectată de vicii pentru a fi desfiinţată, motivele de apel ale inculpatului G.I. nu sunt fondate, astfel încât în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs (fil. 2), la dosar nefiind depuse motive scrise de recurs.
Motivele de recurs au fost expuse cu ocazia dezbaterilor şi sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Prealabil examinării recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:
- în urma emiterii mandatului de aducere, la termenul din 24 noiembrie 2008, prima instanţă, după identificare, a procedat la ascultarea inculpatului (fil. 57-58);
- în primă instanţă, inculpatul a solicitat numai probe în circumstanţiere (fil. 58 verso), judecarea cauzei fiind amânată în vederea administrării acestora;
- la termenul următor, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanţa de fond, aceasta procedând la trecerea la dezbateri şi pronunţarea sentinţei;
- inculpatul a declarat apel, a depus un memoriu olograf (fil. 4) şi nu a solicitat administrarea altor probe. Cu acordul său, prezent fiind la ultimul termen, inculpatul a fost audiat (fil. 21) exprimându-şi nemulţumirea cu privire la cuantumul pedepsei;
- inculpatul nu s-a prezentat la nici unul dintre cele 2 termene în faţa instanţei de recurs şi nici nu a depus motive scrise de recurs, memorii ori cereri de probe.
Înalta Curte mai constată că motivele de recurs - menţionate în partea introductivă a prezentei decizii - sunt identice cu motivele de apel.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică".
Conform probatoriului administrat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul - la data de 2 iunie 2007, ca urmare a unor discuţii contradictorii cu mama sa - i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii peste tot corpul după care, deşi partea vătămată a fugit în curte, a urmărit-o şi a continuat să o lovească cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, inclusiv după ce victima a căzut la pământ. După încetarea acestor lovituri, inculpatul a luat victima în braţe şi a aruncat-o peste un gard, în grădină.
Din actul medico-legal existent la dosar rezultă că victima, mama inculpatului, în vârstă de 74 de ani la data faptelor, a prezentat numeroase şi grave leziuni („tratate operator, fracturi costale C8-C9 stg., ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace şi corpuri contondente. Necesită 23-25 zile îngrijiri medicale", „cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele leziunile au pus în primejdie viaţa susnumitei" - fil. 5 d.u.p.).
Aceste leziuni sunt confirmate şi de actele medicale (fil. 6-27, d.u.p).
Expunerea situaţiei de fapt şi concluzia categorică a medicului legist cu privire la punerea în primejdie a vieţii victimei, susţinută de actele medicale, face - în principiu - inutilă altă argumentaţie cu privire la intenţia de omor cu care a acţionat inculpatul.
În completarea actelor medicale şi medico-legale, Înalta Curte mai reţine următoarele:
Fapta inculpatului - astfel cum a fost reţinută în urma administrării probatoriului, şi chiar recunoscută în cea mai mare parte în declaraţiile sale iniţiale - denotă o agresivitate extremă şi nejustificată faţă de victimă, mama sa, o femeie în vârstă de 74 ani.
Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare corporală, în cazul infracţiunii de omor, chiar rămasă în forma tentativei, acesta acţionează cu intenţia de suprimare a vieţii victimei.
Intenţia de omor rezultă din modul de săvârşire a faptei, printre altele şi din mijloacele vulnerante folosite, din numărul şi intensitatea loviturilor, din zonele anatomice vizate şi din durata activităţii violente.
Nu în ultimul rând, o anumită stare fizică precară a victimei cunoscută făptuitorului - cauzată de boli sau chiar de fenomenele specifice vârstei înaintate - poate justifica concluzia unei acţiuni orientate spre suprimarea vieţii acesteia, iar nu spre o simplă „corecţie fizică".
Or, activitatea violentă a inculpatului, caracterizată printr-o durată relativ lungă, prin lovirea repetată a victimei, mama sa, femeie în vârstă de 74 de ani (având 1,60 metri înălţime şi 45-50 kg greutate, potrivit propriilor declaraţii ale inculpatului) cu pumnii şi cu coada unei sape, persistenţa de care acesta a dat dovadă în raport cu încercarea victimei de a scăpa, continuarea aplicării de lovituri chiar şi după ce victima a căzut, urmată de luarea în braţe şi aruncarea sa peste gard, relevă intenţia de omor, iar nu intenţia generală de vătămare corporală, de „corecţie fizică" justificată prin aceea că, venind acasă de la muncă, inculpatul nu a găsit mâncare gătită şi grădina lucrată (fil. 56 d.u.p.).
Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate (caz de casare - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Prima instanţă a aplicat inculpatului minimul pedepsei prevăzută de lege pentru tentativa de omor calificat - 7 ani şi 6 luni închisoare - în condiţiile săvârşirii infracţiunii în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Condamnările menţionate în cazierul inculpatului (fil. 36 d.u.p.) reprezintă un contraargument important pentru cererea acestuia de reducere a pedepsei aplicate.
Regretul pentru fapta săvârşită, afirmaţia inculpatului că mama sa nu este de acord să fie condamnat, şi chiar iertarea acestuia de către partea vătămată, nu sunt împrejurări care să justifice reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante ce ar avea drept consecinţă juridică reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Gongeanu Ion împotriva Deciziei penale nr. 77 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3398/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3620/2009. Penal → |
|---|
