ICCJ. Decizia nr. 3288/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3288/2009
Dosar nr. 7966/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului D.M., apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se menţin, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul D.M.
La termenul de judecată din 15 octombrie 2009, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 3851 şi art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi la art. 141 C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de admisibilitate a recursului declarat de inculpat.
Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Recursul inculpatului este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160b C. proc. pen. s-a instituit obligaţia instanţei de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, prevăzându-se în alin. (3) din acelaşi articol că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Potrivit alin. (4) din acelaşi articol, încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
Această dispoziţie trebuie corelată, însă, cu prevederile art. 141 C. proc. pen., pentru care este reglementată calea de atac, împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii, privind măsurile preventive.
Art. 141 alin. (1) C. proc. pen. prevede că încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Rezultă,deci, că încheierea la care se referă dispoziţia menţionată poate fi atacată separat cu recurs numai dacă este dată în primă instanţă şi în apel, iar nu şi în cazul în care este pronunţată de instanţa de recurs.
Ca urmare, de moment ce încheierea vizată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de recurs, este evident că recursul declarat de inculpat trebuie considerat inadmisibil.
De altfel, încheierea instanţei de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi pentru că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece, în acest mod, s-ar nesocoti normele legale referitoare la competenţa instanţelor.
Inadmisibilitatea unei alte interpretări mai este impusă şi de reglementarea de ansamblu C. proc. pen., din care se degajă principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă totdeauna de instanţa firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată separat sau numai odată cu fondul.
În consecinţă, constatându-se inadmisibil recursul declarat, urmează să fie respins cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3513/1748/2008 (nr. 2156/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3236/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3290/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
