ICCJ. Decizia nr. 3236/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3236/2009
Dosar nr. 39491/3/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 352/F din 30 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul N.C.B., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) ca neîntemeiată.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca Samsung D 880, cartela Vodafone şi cartela Cosmote depuse la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Sector 2.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 5,42 grame heroină, cafeină, griseofulvin, depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria D nr. 004643.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,10 grame heroină, cafeină şi griseofulvin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele considerente:
La data de 27 august 2008, inculpata C.F., arestată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în dosarul nr. 27085/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a formulat un denunţ împotriva inculpatului N.B.E. La aceeaşi dată, martorul S.M. s-a deplasat la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bucureşti şi a formulat un denunţ împotriva inculpatului N.B.E., în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, întrucât este consumator de droguri.
La data de 27 august 2008, în prezenţa martorului asistent M.R., organele de poliţie au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a sumei de 250 RON, bani ce urmau a fi folosiţi la prinderea în flagrant a persoanei denunţate (fila 9 dosar urmărire penală).
Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a rezultat că denunţătorul, în prezenţa organelor de poliţie şi a martorului asistent a apelat de pe telefonul său mobil cu nr. , pe inculpatul N.B.E., la număr de apel, moment în care denunţătorul i-a transmis inculpatului „Ne vedem în 10 minute în parc la Izvorul Rece. Adu-mi şi mie cinci din alea şi mai adu încă cinci, că o să vin cu un om".
După efectuarea convorbirii telefonice, denunţătorul a purtat din nou o discuţie telefonică cu aceeaşi persoană, spunându-i să aducă „numai cinci din alea mici" pentru că vine singur.
Împreună cu denunţătorul şi martorul asistent, organele de poliţie s-au deplasat în zona parcului Izvorul Rece, situat pe Bd. Carol din sectorul 2; aici, denunţătorului i-a fost efectuată o percheziţie corporală, negăsindu-se asupra acestuia sume de bani sau substanţe interzise de lege la deţinere. După efectuarea percheziţiei corporale, denunţătorului i-a fost înmânată suma de 250 RON ce a fost consemnată anterior în procesul-verbal de înscriere.
Denunţătorul a fost lăsat singur în parc, fiind supravegheat de organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent. După aproximativ 15 minute, în parc a sosit inculpatul, care s-a apropiat de denunţător şi i-a dat acestuia un pachet de ţigări marca Kent.
Denunţătorul i-a întins inculpatului suma de 250 RON, însă acesta din urmă l-a lovit peste mână, plecând, cu suma de bani căzând pe jos. Denunţătorul a ridicat suma de bani, respectiv cei 250 RON, s-a apropiat de poliţiştii care îl supravegheau, predând acestora suma de 250 RON şi un pachet de ţigări Kent.
Inculpatul a fost oprit de către organele de poliţie, iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra sa, a fost găsită o seringă hipodermică ce nu prezenta urme de folosire, un telefon mobil marca Samsung D 880 şi două cartele.
Organele de poliţie au constatat că în interiorul pachetului de ţigări se afla un pacheţel de staniol ce conţinea un praf de culoare bej, precum şi o punguţă din plastic răsucită la un capăt şi lipită prin topire, ce conţinea tot un praf de culoare bej care, în urma expertizării, s-a constatat a fi 5,52 grame de heroină, cafeină şi griseofulvin.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a concluzionat că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul N.C.B., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de droguri în infracţiunea de deţinere de droguri pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că a recunoscut că se droghează.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, considerând că este greşit individualizată.
Prin Decizia penală nr. 157/A din 3 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., deducându-se arestarea preventivă de la 28 februarie 2008 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că din probele dosarului „rezultă clar" că inculpatul, în urma telefonului primit de la denunţător, s-a deplasat în Parcul Izvorul Rece pentru a comercializa cinci doze de heroină pentru suma de 250 RON. Faptul că inculpatul nu a luat banii de la denunţător, lovindu-l peste mână, se explică prin aceea că urma să ia ulterior banii, tocmai pentru a nu fi prins de organele de poliţie.
Actele materiale desfăşurate de inculpat, respectiv înmânarea a cinci doze de heroină denunţătorului, reprezintă conţinutul obiectiv al infracţiunii de trafic de droguri.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând următoarele motive de recurs:
- cele două hotărâri sunt nelegale, ele fiind supuse casării, conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., gravă eroare de fapt care a avut drept consecinţă condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- cele două hotărâri sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., greşita încadrare juridică;
- în cauză subzistă şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei.
Recursul este fondat.
Judecata în apel urmăreşte, în principal şi imediat obiectiv, îndreptarea greşelilor făcute de prima instanţă, în prejudiciul atât al părţilor , cât şi al ordinii de drept.
Pentru aceasta, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Verificarea unei cauze din punctul de vedere al elementelor de fapt impune, ca o preocupare primordială, examinarea ei sub aspectul administrării în cauză a tuturor probelor necesare pentru stabilirea adevărului.
În efectuarea acestui examen, instanţa de apel trebuie să analizeze dacă toate faptele, situaţiile şi împrejurările esenţiale pentru judecată au fost cercetate şi stabilite.
Orice hotărâre judecătorească trebuie să se bazeze pe fapte veridice, bine dovedite, care să nu dea naştere niciunei îndoieli în ce priveşte existenţa şi înţelesul lor; la baza hotărârii trebuie să stea fapte certe, corect şi complet stabilite, care să inspire încredere în ce priveşte temeinicia soluţiei.
Instanţa de apel, deşi a observat incompleta cercetare a cauzei, reţinând prin încheierea din 21 noiembrie 2009 că se impune a fi audiat martorul S.M. („singura probă pe care se bazează incriminarea"), nu a epuizat toate demersurile pentru a fi audiaţi toţi martorii în condiţiile oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii probelor.
Instanţa de apel, constatând că cercetarea judecătorească este incompletă, trebuia să efectueze ea însăşi o cercetare judecătorească, pentru ca prin ascultarea persoanelor respective să se verifice exactitatea declaraţiilor anterioare.
Elementele de probă trebuie să fie produse în faţa acuzatului în audienţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii.
Pentru ca dreptul apărării să nu sufere limitări, iar inculpatul să nu beneficieze de un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) şi (3) lit. d) din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, instanţa de apel trebuia să readministreze întreg materialul probator administrat în cauză, dar şi administrarea probelor solicitate de inculpat, care are dreptul de a cere audierea, în aceleaşi condiţii a martorilor, drept ce reprezintă o aplicaţie particulară a exigenţei „egalităţii armelor" din primul paragraf al art. 6 din Convenţie.
Instanţa de apel a citat cu mandat de aducere la un singur termen pe martorul S.M., fără a epuiza modalităţile de citare şi a cere organelor de poliţie să efectueze demersuri suplimentare în vederea identificării adresei la care locuieşte în prezent martorul, conţinutul procesului-verbal de aducere la îndeplinire a mandatului emis în temeiul art. 183 C. proc. pen., având acelaşi conţinut încă de la judecata din primă instanţă.
De asemenea, din conţinutul acestor procese-verbale rezultă că martorul a suportat condamnări, aşa încât se impunea a fi citat şi prin A.N.P., I.G.P./D.G.P.M.B.
În cauză, se impunea a fi reaudiat şi martorul G.E., audiat de prima instanţă, dar a cărui declaraţie a fost înlăturată, reţinându-se că există contradicţii între declaraţia sa şi a inculpatului şi, în consecinţă, a fost apreciată ca fiind nesinceră.
Reascultarea martorului poate fi reclamată de necesitatea înlăturării unor contradicţii existente între depoziţia făcută iniţial şi celelalte probe administrate ulterior în cauză, după cum la fel se impune a se proceda şi atunci când există serioase temeiuri ce pun sub semnul îndoielii veracitatea depoziţiei iniţiale, suspectată a fi de rea-credinţă.
Audierea repetată este indicată şi atunci când, cu ocazia primei ascultări, martorul a furnizat informaţii de ordin general, lipsind din depoziţia sa referinţele la elemente certe. Se impunea a fi reaudiat martorul pentru a clarifica contradicţiile existente.
De asemenea, prima instanţă a fost în imposibilitate de a audia şi martorul M.R., aşa încât instanţa de apel, chiar din oficiu, avea posibilitatea să dispună şi citarea acestuia, deoarece inculpatul nu a avut posibilitatea să pună întrebări în condiţii de publicitate acestui martor.
Este de observat că nu a fost citată niciodată numita C.F., care a formulat şi ea un denunţ împotriva inculpatului.
Nu în ultimul rând, deşi nu constituie un mijloc de probă, instanţa de apel avea posibilitatea de a admite cererea inculpatului de a fi testat la poligraf, al cărui rezultat, alături de mijloacele de probă, poate contribui la formarea convingerii intime a judecătorului.
Toate aceste considerente atrag concluzia că în cauză este necesară administrarea de probe şi în temeiul art. 38515 pct. 2 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia şi va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.C.B. împotriva deciziei penale nr. 157/A din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatului N.C.B.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3235/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3288/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
