ICCJ. Decizia nr. 3222/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3222/2009
Dosar nr. 7931/1/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 23 septembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat B.A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 150/UP din 5 august 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, alături de alţi inculpaţi.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva a cestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susţinând că în cauză s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi a solicitat punerea sa în libertate. S-a mai susţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă în scopul aflării adevărului şi o perioadă de 1 an şi 2 luni de detenţie, consideră că este un interval de timp suficient pentru a determina instanţa să aprecieze că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi nu ar influenţa bunul mers al procesului penal.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 298 F din data de 17 martie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen.
În sarcina inculpatului B.A. s-a reţinut că la datele de 15 aprilie 2008, 27 februarie 2008 şi 11 martie 2008 a vândut colaboratorului „P.M." câte două doze de heroină.
Hotărârea a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani, văzând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de acest text de lege, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b C. proc. pen.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, instanţa a procedat corect menţinând această măsură, reţinând că în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei, ce rezultă din procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesele-verbale de investigaţii, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor din mediul ambiental, procesele-verbale de investigare sub acoperire, procesele-verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorilor, procesele-verbale de constatare a infracţiunilor, procesele-verbale de percheziţie şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, declaraţiile martorilor.
Pe de altă parte s-a reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani şi faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptei punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008 (nr. 933/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3232/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
