ICCJ. Decizia nr. 3290/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3290/2009
Dosar nr. 7953/1/2009
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, ca instanţă de fond, în baza art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E.T., C.M.S., HGS., K.R. şi M.S., prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea formulată de inculpaţii C.M.S., M.V., H.A.I., M.S., K.R., D.F. şi F.I.
Instanţa a mai constatat că inculpaţii H.A.I. şi M.S. nu şi-au însuşit cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de apărătorii lor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea judecătorul a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, respectiv complicitate la această infracţiune, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se, în esenţă, că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 grupul infracţional coordonat de inculpatul M.V. şi din care făceau parte inculpaţii D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., HGS., K.R. şi M.S., fiecare cu atribuţii prestabilite, au introdus în ţară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete de ţigări, în valoare de 1001.516 euro.
S-a reţinut, între alte activităţi infracţionale, că inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta marfa de contrabandă, iar inculpaţii HGS. şi K.R. au furnizat informaţii contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea ţigărilor de contrabandă.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest, la Curtea de Apel Oradea şi, la primul termen de judecată, din 24 iunie 2009, inculpatul M.V., prin apărător, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate, la care s-au raliat şi ceilalţi inculpaţi, ceea ce a determinat instanţa să dispună suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.
Şi în prezent – arată instanţa – dosarul se află la Curtea Constituţională, motiv pentru care lipsa dosarului este justificată iar verificarea stării de arest preventiv a inculpaţilor are la bază rechizitoriul aflat la dosar.
Văzând că judecata a fost suspendată ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate încă înainte de a se începe cercetarea judecătorească, neadministrându-se nici o probă şi că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună punerea în libertate a inculpaţilor, instanţa a apreciat că se justifică menţinerea în continuare a stării de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., HGS., K.R. şi M.S., criticile acestora, formulate personal şi prin apărători, fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Aşa cum rezultă din hotărâri cu autoritate de lucru judecat, pronunţate în precedent în aceeaşi cauză (a se vedea Deciziile nr. 2057 din 2 iunie 2009, nr. 2556 din 2 iulie 2009, nr. 2740 din 3 august 2009 şi nr. 2762 din 10 august 2009, toate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), chestiunea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor a fost examinată şi confirmată, menţinându-se, succesiv, măsura privată de libertate în condiţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Este adevărat că începând cu data de 24 iunie 2009, când s-a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpatul M.V., verificările privind arestarea inculpaţilor în cursul judecăţii, cerute de dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., s-au făcut în lipsa dosarului.
Obligativitatea verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor şi în această situaţie, de suspendare a judecăţii este, însă, prevăzută prin dispoziţiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., text de lege care are în vedere, implicit, lipsa dosarului, trimis, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curţii Constituţionale.
Aşa cum rezultă din motivarea hotărârii atacate, încheierea din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, cu măsura obligării acestora de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., a fost casată prin Decizie nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă menţinând, ca temeinică şi legală, măsura arestării preventive luată în cauză întrucât a apreciat că temeiul care a stat la baza luării şi menţinerii măsurii privative de libertate, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă şi în prezent.
De urmare – arată instanţa prin încheierea atacată – în considerarea acestei practici a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (care, în treacăt spus, a făcut o motivare amplă şi pertinentă dispoziţiei de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor) şi văzând că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună privarea de libertate a inculpaţilor, a apreciat că se impune menţinerea în continuare a stării de arest preventiv a acestora.
Cât priveşte susţinerile inculpaţilor, potrivit cărora prin suspendarea judecăţii cauza rămâne în nelucrare, în condiţiile în care sunt arestaţi preventiv de peste 6 luni, ceea ce afectează realizarea scopului măsurilor preventive, de asigurare a bunei desfăşurări a procesului penal, instanţale-a apreciat ca neîntemeiate, cu motivarea că tergiversarea judecăţii a fost provocată chiar de inculpaţi, toţi achiesând la excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul M.V.
Curtea apreciază că încheierea din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea prin care a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor recurenţi, este legală şi temeinică, fiind corespunzător motivată.
La data pronunţării hotărârii, judecătorul însărcinat cu soluţionarea cauzei avea să constate dacă se menţin sau nu temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor, dacă acestea impun în continuare privarea de libertate ori dacă există sau nu temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Constatarea judecătorului potrivit căreia temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, este întemeiată.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ condiţiile cerute de lege, respectiv săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaţilor a fost judicios motivat atât cu prilejul luării măsurii arestării cât şi al verificării prevăzută de art. 3002 C. proc. pen.
Dat fiind că toţi inculpaţii sunt bănuiţi de săvârşirea aceloraşi infracţiuni, cu nuanţe doar în ce priveşte forma de participaţie, motivarea existenţei pericolului pentru ordinea publică prin punerea lor în libertate este comună, astfel că, critica din recurs cu privire la neindividualizarea situaţiei fiecărui inculpat, nu este întemeiată.
Este necontestat că infracţiunile de săvârşirea cărora sunt bănuiţi inculpaţii prezintă un ridicat grad de pericol social, care se regăseşte în pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea lor în libertate, alături de celelalte date circumstanţiale, cum sunt frecvenţa faptelor de aceeaşi natură în zona de frontieră, numărul ridicat al inculpaţilor constituiţi sau care au aderat la gruparea infracţională organizată, calitatea unora dintre inculpaţi, de lucrători de poliţie, cu atribuţii de pază şi supraveghere a frontierei, care furnizau informaţii cu privire la zonele nesupravegheate, de trecere în şi din Ucraina şi repetabilitatea actelor de contrabandă.
Toate aceste date definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică se completează cu starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate şi injustiţie resimţit de comunitate în cazul lăsării în libertate a inculpaţilor.
Nu poate fi reţinută nici critica formulată de avocat R.E. pentru inculpaţii M.V. şi M.S., cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive la menţinerea acesteia din 26 august 2009, întrucât nu s-a avut în vedere că anterioara dispoziţie de menţinere a arestării a fost luată prin Decizia nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 160b C. proc. pen.
Nici susţinerea inculpaţilor privind nemotivarea încheierii din 6 octombrie 2009 nu este întemeiată, instanţa constatând şi susţinând, pe de o parte, că de la precedenta verificare a arestării preventive nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească, neîncetând temeiurile care au determinat arestarea iar, pe de altă parte, că aceleaşi temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Aceasta este, de altfel, esenţa motivării menţinerii arestării preventive a inculpaţilor, instanţa răspunzând şi argumentând, punctual, şi la cererile şi susţinerile apărătorilor inculpaţilor.
Faţă de cele ce preced, constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., HGS., K.R. şi M.S. împotriva încheierii din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 611/35/2009.
Obligă pe recurenţii inculpaţi M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M.S. la câte 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei, fiecare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă pe recurentul inculpat HGS. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3288/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3311/2009. Penal → |
|---|
