ICCJ. Decizia nr. 3315/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3315/2009
Dosar nr. 1430/3/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1409 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul L.A.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de încercare de 7 ani, conform art. 862 C. pen.
S-au instituit măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a), b) şi d) C. pen.
Conform art. 65 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 Euro către partea civilă B.A. şi 4.389 RON către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În seara zilei de 22 aprilie 2008, fiind sub influenţa alcoolului, s-a întâlnit pe str. Valea Lungă din Bucureşti cu un grup de persoane format din martorii C.C., L.C., B.M., P.N. şi partea civilă B.A.
La un moment dat, L.C. a fost agresat de una din persoanele din grup, fiind doborât la pământ - unde a rămas înconjurat de aceştia, context în care inculpatul L.A.C. a lovit cu cuţitul pe partea vătămată B.A., cauzându-i leziuni ce au necesitat intervenţie de specialitate şi i-au pus viaţa în pericol, conform expertizei medico-legale nr. A1/4797/2006 a I.M.L. „Mina Minovici”.
Lovitura a fost aplicată la baza hemitoracelui stâng provocând rupturi ale splinei şi peritoneului, aspect ce demonstrează intenţia inculpatului de a ucide, având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală şi intensitatea loviturii.
Inculpatul a susţinut că s-a aflat în stare de legitimă apărare, întrucât a aplicat lovitura pentru a salva viaţa tatălui său, întrucât acesta era înconjurat şi lovit de mai multe persoane.
Această apărare a inculpatului a fost respinsă de tribunal, întrucât părţile s-au agresat reciproc, loviturile aplicate lui L.C. - tatăl inculpatului - au fost minore, iar acţiunea violentă a inculpatului depăşeşte gravitatea atacului exercitat asupra tatălui său.
S-a reţinut însă scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât incidentul a fost declanşat de partea vătămată care a manifestat o atitudine violentă şi repetată.
Reţinând existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, instanţa l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, instituind măsurile de supraveghere prev. de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., considerând că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate.
Apelurile declarate de inculpat şi partea civilă B.A. au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 59 din 29 aprilie 2009.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări, întrucât din probele administrate nu rezultă că el este cel care a lovit victima, martorii audiaţi declarând că nu l-au văzut având asupra sa cuţitul cu care se susţine că s-a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor.
Partea civilă B.A. a cerut casarea sentinţei şi majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul L.A.C., întrucât suma de 5.000 Euro nu acoperă prejudiciul cauzat prin infracţiune, iar pedeapsa aplicată este greşit individualizată în raport de gravitatea faptei şi urmările acesteia fiind necesară executarea pedepsei într-un loc de detenţie.
Curtea de Apel a respins ambele apeluri, ca nefondate.
S-a motivat că tribunalul a administrat un vast probatoriu făcând o evaluare judicioasă şi obiectivă a acestuia, probatoriu din care a rezultat că inculpatul este autorul infracţiunii de tentativă de omor.
Împrejurarea că martorii au declarat că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu cuţitul este confirmată şi de probe materiale; astfel, în momentul aplicării loviturii, L.A.C. s-a tăiat la degete cu cuţitul, fiind astfel evident că îl avea asupra sa, iar pe pantalonii sport cu care era îmbrăcat s-au găsit urme de sânge ce îi aparţineau, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică şi genetică nr. 76629 din 8 iunie 2007 al I.G.P.R.
De asemenea, având în vedere modalitatea de producere a leziunii părţii vătămate B.A., este exclus ca acesta să se fi lovit într-un gard metalic cu prilejul altercaţiei.
Faţă de această împrejurare, s-a apreciat că susţinerea inculpatului că nu este autorul infracţiunii de tentativă de omor - nu este fondată, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a motivat că sentinţa este legală şi temeinică şi sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile, suma de 5.000 Euro fiind proporţională şi echitabilă cu suferinţele fizice şi psihice suportate de partea civilă B.A., având în vedere şi faptul că infracţiunea s-a comis în stare de provocare.
Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., este nefondat.
S-a susţinut că probele administrate sunt contradictorii, inclusiv declaraţia părţii vătămate.
Astfel, acesta a declarat iniţial că nu ştie cine l-a lovit pentru ca ulterior să îl indice pe inculpat ca fiind agresorul.
De asemenea, nu există probe certe că plaga înjunghiată s-a produs la data de 22 aprilie 2006, rana putând fi produsă şi ulterior.
Martorii oculari T.D.M. şi C.A. au declarat că nu l-au văzut având un cuţit în mână, iar ceilalţi martori, prieteni cu partea vătămată, au declarat aspecte nereale şi contradictorii.
Din examinarea cauzei, rezultă că ambele instanţe au evaluat corect probatoriul administrat în cauză şi, în consecinţă, vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită.
Într-adevăr, la data de 22 aprilie 2006, între inculpat, tatăl său, partea vătămată şi prietenii acestuia a avut loc un conflict, aspect necontestat de inculpat.
Acesta a declarat că a fost sesizat de faptul că tatăl său a fost agresat de partea vătămată şi prietenul acestuia, dar a stat în scara blocului şi a ieşit afară după sosirea poliţiei, constatând a doua zi că era lovit la mâna dreaptă.
Susţinerea sa este contrazisă de martorii C.C.M., B.A.M., L.C.G., B.V., care au declarat că l-au văzut pe inculpat la faţa locului, având un cuţit cu care a lovit.
Şi martorul propus în apărare, P.A.N., confirmă prezenţa inculpatului la locul incidentului, nu C.N. şi C.C.O. relatând, în amănunt situaţii petrecute cu doi ani în urmă, fiind însă greu de acceptat că şi-au putut aminti în amănunt modul de desfăşurare a conflictului.
Este, de asemenea, dovedit că inculpatul A.C. a avut asupra sa un cuţit, întrucât în timpul conflictului la care indubitabil a fost prezent, s-a tăiat la degete, aspect confirmat de actul medico-legal, cât şi de expertiza biocriminalistică/fila 43 care confirmă că pe pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul s-au găsit urme de sânge ce îi aparţineau profilului său genetic; de asemenea mama sa a confirmat că în acea zi, după conflict, inculpatul a prezentat o tăietură la deget, pe care i-a tratat-o.
Cât priveşte partea vătămată, probele confirmă că la 22 aprilie 2006 a prezentat o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui stâng, cu interesare de splină fiind internat la 23 aprilie 2006 ora 7,32 la Spitalul Universitar Bucureşti.
Împrejurarea că, iniţial după agresiune partea vătămată a declarat la spitalul unde a mers pentru primul ajutor că s-a tăiat într-o sticlă, este explicat chiar de acesta în sensul că nu dorea să implice poliţia, iar a doua zi, simţindu-se rău, s-a prezentat din nou la spital, fiind internat şi operat.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că partea vătămată B.A. a fost agresat de alte persoane, dimpotrivă, probele indicând ca autor al infracţiunii de tentativă de omor pe inculpatul L.A.C.
Recursul declarat de partea civilă B.A. cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, pe care le consideră neîndestulătoare, este, de asemenea nefondat, suma de 5.000 Euro la care a fost obligat inculpatul fiind în măsură să răspundă suferinţelor fizice şi psihice pe care le-a suportat, dar şi de împrejurarea că în favoarea inculpatului s-a reţinut scuza provocării.
Examinând cauza din oficiu, se constată că nu sunt motive care să determine casarea hotărârilor, astfel că recursule declarate de inculpatul L.A.C. şi B.A. vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul L.A.C. şi partea civilă B.A. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 23 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1406/2009. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 3319/2009. Penal. Deţinerea de instrumente... → |
|---|
